Fond funciar. Speta. Decizia 42/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 42/2008 -
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta din localitatea, nr. 20, Cod poștal -, Județ B, în contradictoriu cu intimații reclamanți: din, nr. 20, Cod poștal -, Județ B, I din, nr. 215, Cod poștal -, Județ B, intimații pârâți: din O,-,. 3, Cod poștal -, Județ B, din O,-,. 3, Cod poștal -, Județ B, COMISIA LOCALĂ DE.18/19991 -, Cod poștal -, Județ B, COMISIA JUDEȚEANĂ B DE.18/1991 - O, PARCUL, Județ B, împotriva deciziei civile nr.472/A din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în totalitate sentința civilă nr.293 din 12 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Salonta, în dosar nr.1002/2003, având ca obiect: fond funciar.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 08 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 15 ianuarie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.293 din 12 iulie 2005 Judecătoria Salontaa respins excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei interesului și a prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți și a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții junior și continuată de succesorii săi - soție supraviețuitoare, - fiu și căsătorită - fiică împotriva pârâților, și Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991, a constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 1467 din 3 noiembrie 1995 emis de comisia Județeană B pentru aplicarea Legii 18/1991 în sensul eliberării sale greșite și pe numele pârâtei; a dispus Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 18/1991 B emiterea unui nou titlu de proprietate numai în favoarea defunctului junior și a anulat certificatul de moștenitor suplimentar nr.233/2003 eliberat de din S precum și partajul succesoral subsecvent realizat prin încheierea finală din data de 3 iunie 2003, dată în dosar nr.259/2003 233/2003 de BNP din S; au fost obligate pârâtele de rândul 1 și 2 la plata în favoarea reclamanților a sumei de 343.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că sen. a fost beneficiarul testamentului autentic dat de defunctul prin care i-a transmis acestuia terenul în litigiu, astfel că în mod greșit titlul de proprietate pentru terenul în litigiu s-a emis și în favoarea soției, cu toate că aceasta nu era îndreptățită, neavând vocație succesorală la moștenirea defunctului.
A apreciat că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. III din Legea 169/1997, titlul fiind emis cu încălcarea prevederilor Legilor Fondului Funciar.
În baza art.88 din Legea 36/1995 a apreciat că se impune anularea actelor subsecvente a certificatului de moștenitor suplimentar și a partajului succesoral.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termen legal, timbrat cu 20,50 RON taxă judiciară de timbru și 0,15 RON timbru judiciar pârâtele și, solicitând admiterea lui și modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive.
Prin decizia civilă nr.472 din 17.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, a fost admis ca fondat apelul civil formulat de apelantele și ambele domiciliate în O, str. - nr.7,.3, județul B în contradictoriu cu intimații, ambii domiciliați în loc. nr.20, jud. B, I domiciliată în nr.215, județul B, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 împotriva sentinței civile nr. 293 din 12 iulie 2005 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care a schimbat-o în totalitate, în sensul că, a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul junior - decedat, continuată de succesorii săi, și (căsătorită ) I împotriva pârâților, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată în cuantum de 820,65 RON în favoarea apelanților.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În mod greșit instanța de fond a dispus desființarea unor acte juridice, respectiv certificatul de moștenitor suplimentar nr.233/2003 și titlul de proprietate nr.1467/3 noiembrie 1995 eliberat de Comisia de aplicare a Legii 18/1991, cu toate că valabilitatea acestor acte și situația juridică exprimată de acestea au fost în mod expres recunoscute de către reclamantul junior.
Astfel, certificatul de moștenitor suplimentar nr.233/2003 emis de Biroul Notarial în baza încheierii finale din ședința din 3 iunie 2003 fost emis în deplină concordanță cu voința expres manifestată de către reclamant în calitate de succesor - fiu - al defunctului senior.
Din examinarea actelor dosarului, s-a constatat că reclamantul a fost reprezentat în fața notarului în ședința din 3 iunie 2003 - în cauza succesorală finalizată prin emiterea certificatului atacat, de către soția sa în baza unei procuri speciale autentificate sub nr.1486/29 mai 2003.
Prin procura specială sus arătată, reclamantul a împuternicit-o pe soția sa a să-l reprezinte la succesiunea rămasă în urma defunctului decedat la data de 17 iunie 1993 în fața notarului, obiectul și întinderea mandatului fiind clar determinate, în sensul că mandatara se va prezenta în fața notarului public, va declara că mandantul acceptă moștenirea, va declara numărul și calitatea moștenitorilor, va stabili componența masei succesorale și cota parte ce revine mandantului din aceasta, va partaja masa succesorală și va întabula certificatul de moștenitor, semnătura sa fiind opozabilă mandantului.
Or, în baza mandatului expres, soția reclamantului s-a prezentat în fața notarului, fapt consemnat în încheierea finală din 3 iunie 2003, acceptat moștenirea, a recunoscut și a acceptat componența masei succesorale ca fiind compusă din cota de 1/2 parte din imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995, dobândită de defunct cu titlu de moștenire, inclusiv cota de moștenire de 3/8 parte ce revine reclamantului.
Tot în fața notarului în ședința din 3 iunie 2003 s-a procedat la partajarea imobilelor în sensul că parcela nr.717 în suprafață de 10.000/279.800 mp. s-a atribuit fără sultă în favoarea moștenitorului, reclamant în prezenta cauză.
Cu ocazia dezbaterii succesorale, părțile au recunoscut și cota de proprietate exclusivă de parte, din imobilele înscrise în titlul de proprietate 1467/1995 a soției supraviețuitoare.
Certificatul de moștenitor atacat a fost emis în deplină concordanță cu încheierea finală din 3 iunie 2003, iar numita a nu a depășit limitele mandatului acordat.
Or, conform practicii și literaturii de specialitate, între moștenitorii prezenți în fața notarului care și-au recunoscut reciproc calitatea de moștenitori, cotele de moștenire și componența masei succesorale realizând deci un acord de voință, certificatul de moștenitor are valoarea unei convenții, astfel că nici unul dintre acești moștenitori nu poate combate elementele cuprinse în certificatul de moștenitor, afară de cazul în care se dovedește existența unui viciu de consimțământ.
Or, în speță, este evident că la data la care a avut loc dezbaterea succesorală, reclamantul a cunoscut exact întinderea masei succesorale rămase în urma defunctului sen. precum și faptul că pârâta deține în proprietate exclusivă cota de parte din imobile, în baza Titlului de proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995 și a acceptat în mod expres această situație juridică a terenurilor, precum și partajul intervenit între moștenitori prin mandatarul său.
Prin atacarea Titlului de proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995 și a actelor subsecvente, reclamantul urmărește să înlăture efectele manifestării sale de voință exprese, exprimate prin Certificatul de moștenitor nr. 233/2003, ceea ce în opinia instanței de apel reprezintă o încălcare a principiului de drept potrivit căruia drepturile procesuale trebuiesc exercitate cu bună credință.
În ceea ce privește legalitatea titlului de proprietate 1467/3 noiembrie 1995, s-a constatat că potrivit adresei nr. 164/28 februarie 2005 emisă de Comisia Locală de aplicare a legilor Fondului Funciar (fila 155 din dosarul nr.1002/2003), însoțită de o copie xerox de pe registrul de înregistrare a cererilor, că atât senior cât și soția sa au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu care defunctul a intrat în
Cererea formulată de cei doi soți a fost soluționată prin Hotărârea nr. 37/V/19 august 1991 Comisiei județene de Aplicare a Legii 18/1991 în sensul că s-a validat dreptul de proprietate prin reconstituire asupra terenului în litigiu în suprafața solicitată în favoarea ambilor soți, care însă nu au înțeles să conteste hotărârea sus arătată, ce ține loc de titlu de proprietate până la emiterea titlului.
Din împrejurarea că defunctul nu a înțeles să atace în timpul vieții sale, timp de 2 ani adeverința nr.252/3 din 4 octombrie 1991, emisă și în favoarea soției sale, instanța a tras concluzia că defunctul a recunoscut îndreptățirea soției sale de a dobândi în proprietate cota de parte din imobil, în calitate de succesor legal al soției testatorului, dovedit fiind în cauză faptul că imobilele cuprinse în titlul atacat au format inițial bunul comun al soților și.
În condițiile în care conținutul Titlului de proprietate atacat a fost emis în conformitate cu conținutul adeverinței nr. 253/3 din 4 octombrie 1991, iar defunctul senior, în calitate de beneficiar al dreptului la reconstituire alături de soția sa a înțeles să accepte situația juridică exprimată de adeverință, s-a constatat că Titlul de Proprietate nr. 1467/3 noiembrie 1995 fost emis în deplină concordanță cu voința persoanelor îndreptățite la reconstituire, neputându-se reține în speță existența motivelor de nulitate absolută a titlului sus arătat în condițiile art. III din legea 169/1995, modificată și completată, invocate de succesorul legal al defunctului nemulțumit de întinderea masei succesorale rămase în urma decesului tatălui său.
În raport de considerentele expuse, criticile aduse hotărârii atacate s-a apreciat a fi fondate, motiv pentru care în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă apelul a fost admis iar hotărârea atacată a fot schimbată în totalitate în sensul respingerii acțiunii.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă intimații, și au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 820,65 RON în favoarea apelantelor.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și păstrarea în tot a sentinței civile nr.293/12 iulie 2005 Judecătoriei Salonta, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că decizia atacată este nelegală, întrucât instanța de apel a validat un titlu de proprietate emis cu încălcarea prevederilor legale.
Recurenta susține că, în calitate de unic moștenitor al defunctului, doar numitul senior era îndreptățit să i se elibereze titlu de proprietate, intimata, nici nu a formulat cerere de reconstituire pentru suprafața de teren din litigiu.
Pe de altă parte, împrejurarea că adeverința de proprietate ar fi fost eliberată în anul 1992 în comun pe numele soților iar senior nu ar fi atacat-o, este irelevantă din punct de vedere juridic.
De asemenea s-a mai arătat că, reconstituirea dreptului de proprietate se face în exclusivitate dar în favoarea persoanei îndreptățite în mod legal și nu în funcție de opțiuni subiective.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații deși legal citați nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața instanței.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr.785/8 iunie 1971 de către fostul notariat de Stat B, numitul a testat numitului întreaga sa avere mobilă și imobilă, ce se va găsi în patrimoniul său la data decesului.
senior, beneficiarul testamentului evocat mai sus, a decedat la data de 19 iunie 1993, moștenitorii acestuia fiind reclamantul junior și pârâta în calitate de fii precum și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare.
Prin titlul de proprietate nr.1467/3 noiembrie 1995, emis de intimata Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului, s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha. 2500. în favoarea defunctului și a soției, după defunctul.
Prin certificatul de moștenitor nr.284/12 mai 1995, emis de fostul Notariat de Stat B, s-a constatat masa succesorală rămasă în urma defunctului, senior, reprezentând cota de parte din construcțiile situate în, nr.20 și s-a stabilit calitatea de moștenitori ai reclamantului și a celor două intimate în calitate de fii și respectiv soție supraviețuitoare ai acestuia.
Ulterior, la data de 3 iunie 2003, s-a emis certificatul de moștenitor suplimentar nr.233 la certificatul de moștenitor nr.284/1995, de către Biroul Notarului Public -.
Potrivit acestui din urmă act, s-a constatat că, masa succesorală rămasă în urma defunctului senior se compune și din cota de parte din terenul extravilan în suprafață de 52.500. înscris în titlul de proprietate nr.1467/1995, restul cotei de parte, constituind cota de proprietate a intimatei.
De asemenea, prin același certificat de moștenitor suplimentar s-a dispus atribuirea în mod distinct a bunurilor, conform partajului intervenit între părți, respectiv a celor trei moștenitori ai defunctului.
Referitor la certificatul de moștenitor suplimentar este de relevat că, prin "procura specială", autentificată sub nr.1486/29 mai 2003 de același birou notarial (- ), reclamantul junior, a împuternicit-o pe soția, ca în numele lui să se prezinte la succesiunea după tatăl său, ocazie cu care acesta "va declara că accept moștenirea după defunctul, va procura documentația necesară dezbaterii succesorale, va declara numărul și calitatea moștenitorilor, va stabili componența masei succesorale și cota parte ce îmi revine din aceasta, va partaja masa succesorală între moștenitori dacă va fi cazul, va ridica și va întabula certificatul de moștenitor semnând în numele meu și pentru mine orice act care va fi necesar, semnătura sa fiindu-mi pe deplin opozabilă".
Potrivit încheierii finale din ședința din 3 iunie 2003, dată de același birou notarial în cauza succesorală privind pe defunctul, decedat la 19.06.1994, s-au prezentat intimata în nume propriu și în reprezentarea mamei sale, în baza procurii autentificate sub nr. 1453/27.05.2003 și a, în reprezentarea numitului (soțul său), în baza procurii arătate mai sus, constatându-se masa succesorală, moștenitorii, cotele de moștenire și dispunându-se partajarea bunurilor, încheiere care poartă semnăturile acestora și care a stat la baza emiterii certificatului de moștenitor suplimentar.
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 11 decembrie 2003, reclamantul junior, decedat la data de 10 iunie 2004, solicitat printre altele, a se constata nulitatea absolută a certificatului de moștenitor suplimentar nr.233/2003 precum și a partajului succesoral, ca acte subsecvente titlului de proprietate nr.1467/1995, întrucât s-a transmis cu titlu de succesiune legală cota de parte din terenul cuprins în titlul de proprietate.
Este adevărat că, beneficiarul testamentului lăsat de defunctul a fot doar antecesorul părților din litigiu, respectiv, senior, pârâta intimată neavând vocație succesorală după acesta.
Titlul de proprietate cu privire la terenul ce a constituit proprietatea testatorului se emite totuși pe numele ambilor soți, însă, cu ocazia dezbaterii succesorale, respectiv a emiterii certificatului de moștenitor suplimentar, toți moștenitorii, inclusiv reclamantul junior (în prezent decedat), prin mandatara sa cu procură specială, acceptă compunerea masei succesorale, ca fiind doar cota de parte din terenurile cuprinse în titlu, ocazie cu care se face și partajarea, conform înțelegerii părților.
În cazul în care toți moștenitorii sunt prezenți în fața notarului și solicită eliberarea certificatului de moștenitor (cum este cazul în speță), recunoscându-și reciproc drepturile succesorale, consimțind la toate mențiunile privitoare la calitatea de succesori, întinderea drepturilor succesorale și alcătuirea masei succesorale, puterea doveditoare a certificatului rezidă în acordul de voință a părților.
Din caracterul convențional al certificatului de moștenitor se poate trage concluzii cu privire la forța probantă a acestuia.
Între moștenitori, puterea doveditoare a certificatului își trage esența din acordul lor cu privire la calitatea de succesori, cotele de moștenire, compunerea masei succesorale și eventual loturile constituite prin partajul succesoral.
Având la bază o convenție, certificatul de moștenitor nu poate fi atacat cu acțiune în anulare decât pentru vicii de consimțământ, ceea ce în cauză nici nu s-a invocat, moștenitorii acceptând atât compunerea masei succesorale cât și cotele de moștenire.
Pe de altă parte mai este de relevat că, în dosar nr.1483/1993 al Judecătoriei Beiuș, acvirat la prezentul, prin sentința civilă nr.2088/28.1993, a fost respinsă acțiunea formulată de numitul împotriva intimaților, și junior (reclamantul din prezenta cauză).
Din considerentele sentinței de mai sus, reiese că, prin hotărârea Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar, s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea soților senior și, asupra suprafeței de 5,25 ha. după defunctul, în baza testamentului lăsat de acesta.
În acel litigiu reclamantul din prezenta cauză a fost parte, fiindu-i comunicată hotărârea iar poziția sa, a fost în sensul respingerii plângerii formulată de și păstrarea adeverinței nr.716/1993, validată prin hotărârea nr.37/V/19.08.1991 a Comisiei Județene, prin care s-a reconstituit în comun dreptul de proprietate în favoarea părinților săi.
Față de toate aceste împrejurări, coroborate cu acordul intervenit între toți moștenitorii în fața notarului public, Curtea de APEL ORADEA apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, urmează ca în temeiul art. 312 alineat 1 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta din localitatea, nr. 20, Cod poștal -, Județ B, în contradictoriu cu intimații reclamanți: din, nr. 20, Cod poștal -, Județ B, I din, nr. 215, Cod poștal -, Județ B, intimații pârâți: din O,-,. 3, Cod poștal -, Județ B, din O,-,. 3, Cod poștal -, Județ B, COMISIA LOCALĂ DE.18/19991 -, Cod poștal -, Județ B, COMISIA JUDEȚEANĂ B DE.18/1991 - O, PARCUL, Județ B, împotriva deciziei civile nr.472 din 17 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
- cu opinie separată -
Red.dec.- /23 ianuarie 2008
jud.fond.
jud.apel. -
dact./29.01.2008
ex.2
OPINIE SEPARATĂ
În opinie minoritară apreciez că se impunea admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului și menținerea în tot a sentinței de fond, în esență pentru următoarele motive:
Testamentul întocmit de defunctul este un act juridic cu titlu gratuit, pentru care legea cere forme solemne expres prevăzute.
Articolul 800 cod civil stipulează că nimeni nu poate dispune de bunul său decât în formele prescrise de lege.
Articolul 856 și următoarele Cod civil stabilește condițiile de fond și formă pentru încheierea valabilă a testamentelor.
Toate aceste dispoziții legale sunt imperative iar neîndeplinirea oricărora dintre ele atrage nulitatea absolută.
În speță, părțile prin certificatul de moștenitor, nu puteau deroga de la aceste dispoziții legale imperative, prin voința și acordul lor, atare acord fiind nul absolut.
Instanța de apel, prin decizia pronunțată a apreciat că prin certificatul de moștenitor părțile s-au înțeles cu privire la masa succesorală și cotele ce le revin, atare hotărâre este nelegală și se impunea modificarea acesteia.
Este inadmisibil ca prin înțelegerea părților din prezenta cauză să fie schimbat conținutul actului de liberalitate întocmit de defunctul care, în formele prescrise de lege, l-a instituit legatar universal doar pe defunctul, nu și pe pârâta, soția acestuia.
Pentru aceste motive apreciez că se impunea admiterea recursului reclamantei.
JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
R -
Red.R /14.02.2008
Dact./14.02.2008
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
