Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 45/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta, împotriva deciziei civile nr. 214/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Pârâta recurentă, face precizarea în fața instanței că taxa judiciară de timbru datorată se află la mandatarul său ales și acesta nu a ajuns încă la instanță.
Instanța, deliberând, lasă cauza la a doua strigare.
La reluarea cauzei, se prezintă în instanță mandatarul pârâtei recurente - avocat, care depune la dosar taxă judiciară de timbru în sumă de 13,5 RON. Învederează instanței mențiunile făcute de agentul procedural pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul, lăsând la aprecierea instanței modul de îndeplinire a acesteia.
Instanța, în deliberare, față de mențiunile procesului verbal de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul, consideră îndeplinită procedura de citare cu acesta, și nefiind alte cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Mandatarul recurentei pârâte - avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate, în sensul menținerii ca legale și temeinice a hotărârii instanței de fond.
Arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a considerat cererea de intervenție ca fiind una în interes propriu, când de fapt era în interesul reclamantei. Invederează de asemenea faptul că acțiunea principală formulată de reclamant și cererea de intervenție sunt identice, fiind redactate de aceiași persoană, iar instanța de apel a încălcat prevederile art. 56 cod procedură civilă, deoarece nu există un raport juridic între pârâta recurentă și intervenient astfel că excepția lipsei calității procesuale poate fi invocată în orice fază a procesului.
Față de argumentele arătate, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanțe la dosar.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea înregistrată la udecătoria Alba Iulia la data de 09.05.2007, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâtă, solicitând instanței, ca prin hotărâre:
-să se constate că dreptul la acțiune al pârâtei, în vederea recuperării sumei de 28.680.085 lei vechi, cu titlu de sultă, stabilită prin decizia civilă nr. 1375/A/1999, pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 2168/1998, este prescrisă;
-să se dispună radierea din CF, partea a III - a, privitoare la sarcini, a pârâtei respectiv, asupra cotei de sub B 20, cu titlu sultă - încheierea de CF nr. 961/2001;
-obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată în situația în care se opune admiterii acțiunii.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că între el și pârâtă a existat un proces de sistare a indiviziunii, privind imobilul înscris în CF 2893 În urma acestui proces, s-a pronunțat sentința civilă nr. 1153/1997 a Judecătoriei Alba Iulia, care a fost modificată prin decizia civilă nr. 1375/A/1999 pronunțată de Tribunalul Alba. În urma sistării indiviziunii, imobilul înscris în CF 2893 S, a fost atribuit în cotă de 1/1 părți în favoarea reclamantului, acesta fiind obligat la plata sumei de 28.680.085 lei vechi, cu titlu de sultă în favoarea pârâtei, sultă înscrisă în CF. Având în vedere că pârâta nu a solicitat această sumă în termen de 3 ani, consideră prescris dreptul la acțiune.
În drept a invocat dispozițiile DL. 167/1958, Legea nr. 7/1996.
La termenul de judecată din 15.04.2008, s-a depus o cerere de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul.
Prin sentința civilă nr. 2216/17.06.2008 Judecătoria Alba Iuliaa respins atât acțiunea principală, cât și cererea de intervenție, cu motivarea că reclamantul a formulat o acțiune prin care solicită constatarea unui fapt negativ și invocă excepția prescripției, iar pe calea unei acțiuni în constatare se poate solicita doar constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Considerând acțiunea inadmisibilă cu privire la primul capăt de cerere, instanța a respins-o, motivând și faptul că al doilea capăt al cererii este accesoriu față de primul.
Prin decizia civilă nr. 214/A/31.10.2008, Tribunalul Alba - Secția civilă a admis apelul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr. 2216/2008 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis cererea de intervenție în interes propriu. S-a constatat că dreptul la acțiune al pârâtei în vederea recuperării sumei de 28.680.000 lei vechi, cu titlu de sultă, stabilită prin decizia civilă nr. 1375/A/1999 a Tribunalului Alba, este prescrisă. S-a dispus radierea din CF 2893 S partea a III - a, privitor la sarcini, a pârâtei, asupra cotei de sub B 20 cu titlu de sultă, conform încheierii nr. 961/2001. A fost obligată intimata să plătească apelantului suma de 10 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că potrivit deciziei civile nr. 1375/A/1999 dată de Tribunalul Alba în dosar civil nr. 2168/1998, s-au admis apelurile reclamantului - și a pârâtei, și s-a stabilit valoarea sultei datorată de reclamant pârâtei, la suma totală de 28.680.085 lei. Potrivit extrasului CF 2893 S, asupra imobilului cu nr. top. 496/2 - grădină de 655 mp, și 497/2 - casă de 198 mp, având ca proprietar pe -, asupra cotei de 1/1 parte cu titlu sistare a indiviziunii, s-a înscris dreptul de sultă în favoarea lui, potrivit încheierii nr. 961/2001. Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1163/2007 a Notarului Public G, imobilul în litigiu a fost înstrăinat de apelant în favoarea intervenientului. Cum decizia de stabilire a sultei a rămas irevocabilă la 03.10.1999 și a fost investită cu formulă executorie, până la data formulării acțiunii, s-a prescris dreptul intimatei de a cere executarea silită potrivit art. 6 și 7 din 167/1958. De aceea, a fost admis apelul declarat de intervenient și schimbată sentința în sensul menționat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea acesteia și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
În drept s-au invocat art. 304 pct. 8 și 9 cod procedură civilă, și art. 56 cod procedură civilă.
În motivarea recursului, pârâta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a considerat cererea de intervenție ca una în interes propriu, fiind evident faptul că această cerere era o cerere de intervenție în favoarea reclamantului. Recurenta a avut litigii cu privire la moștenire cu reclamantul, și în timpul procesului, cei doi au încheiat un contract de vânzare - cumpărare a imobilului în litigiu, cu rea - credință. În contract s-a menționat că intervenientul are cunoștință de situația juridică a imobilului, și înțelege să-l dobândească în acest fel, de aceea cererea de intervenție nu putea fi decât în favoarea reclamantului. De altfel între pârâtă și intervenient nu există nici un fel de raport juridic.
Instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 56 cod procedură civilă, care în lipsa apelului reclamantului, trebuia să considere apelul intervenientului neavenit.
Întrucât între recurentă și intervenient nu există nici un fel de raport juridic, invocă excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului, și pasive a pârâtei.
Recurenta apreciază că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât acțiunea principală este inadmisibilă, deoarece se tinde a se constata un fapt negativ și nu prescrierea dreptului la acțiune.
Consideră discutabil și caracterul juridic al sultei, care nu este un drept de creanță ci o cotă parte din masa succesorală, împărțirea acestora fiind imprescriptibilă.
Intimații nu au depus întâmpinare.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Intervenientul a formulat ( fila 30 din dosarul instanței de fond), cerere de intervenție în interes propriu, investind în acest fel instanța. Așadar, potrivit principiului disponibilității, care guvernează desfășurarea procesului civil, partea este cea care investește instanța cu o anumită stare de fapt sintetizată într-o cerere. În acest caz, a formulat intervenția în interes propriu, justificând interesul său, prin calitatea de proprietar actual al imobilului. Instanța de fond și cea de apel au apreciat corect caracterul cererii formulată de intervenient, ca fiind una în interes propriu.
Potrivit art. 56 cod procedură civilă, este considerat neavenit apelul făcut de cel care intervine în interesul uneia din părți, dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel. Acest text legal nu este incident în cauză, pentru că apelantul are calitatea de intervenient în interes propriu, cererea sa fiind considerată una de sine stătătoare fără a fi în raport de interdependență cu acțiunea principală.
Recurenta a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive și lipsa calității procesual active a intervenientului, fără a explica. Acest motiv de recurs este nefondat: recurenta are înscris un drept de sultă în CF 2893 S, deci o sarcină în această carte funciară, iar obiectul intervenției fiind radierea acestei sarcini, conferă pârâtei, calitate procesuală pasivă. Așa cum am mai menționat intervenientul în calitate de proprietar actual a acestui imobil, are calitatea și interesul de a promova acest tip de acțiune.
Va fi respins ca nefondat și cel de al treilea motiv invocat de recurentă, respectiv inadmisibilitatea acțiunii. Intervenientul a solicitat constatarea prescripției dreptului la acțiune al pârâtei pentru recuperarea unei sume de bani, pentru a fi posibilă radierea sarcinii care grevează imobilul proprietatea sa. Acțiunea intervenientului este de fapt, una în realizare și nu una în constatare.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, menținând decizia atacată.
Pentru aceste motive:
( continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 45/05.02.2009 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile 214/A/31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Alba.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/27.02.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
