Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 48/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL împotriva deciziei civile nr. 140/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta intimată asistată de avocat, lisă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței, că s-a înregistrat la dosar prin serviciul registratură al instanței, completare la motivele de recurs, din care un exemplar se comunică cu mandatara intimatei reclamante.
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara intimatei reclamante - avocat, solicită respingerea ca nefondat a recursului și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor instanței de fond și apel, cu cheltuieli de judecată, justificate cu chitanță la dosar.
Solicită acestea întrucât recurentul nu s-a opus admiterii acțiunii și nici nu a contestat raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză. Consideră că este tardiv, ca în această fază procesuală să se opună admiterii acțiunii, și să conteste raportul de expertiză sau să solicite probe suplimentare, în contextul în care a fost legal citat la data de 21.04.2008 când i-a fost trimisă citația, așa cum reiese din actele dosarului ( fila 44 - încheierea civilă din 14.04.2008). Arată faptul că, dacă la acel moment nu a depus recurentul obiecțiuni la raportul de expertiză, înseamnă că și l-a însușit, și mai mult, a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Mai invocă mandatara intimatei reclamante, prevederile art. 202 cod procedură civilă, considerând pretențiile recurentului ca fiind făcute fără temei legal, iar motivele arătate nu sunt limitativ prevăzute în cadrul art. 304 cod procedură civilă. Totodată, din adeverința de la fila 18 ( dosar fond), rezultă că reclamanta a avut un drept de servitute asupra imobilului în litigiu, în anumite condiții, reieșind din aceasta că proprietatea reclamantei este fond înfundat.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la udecătoria Câmpeni, la data de 05.12.2007, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Comunei, ca prin hotărâre judecătorească să se instituie o servitute de trecere permanentă cu piciorul, mijloace de tracțiune animală și auto, în sarcina imobilului proprietatea pârâtului înscris în CF 4726, nr. top. 417/1 și în beneficiul proprietatea sa, înscris în CF 5621, nr. top. 421/2.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că terenul ei este înfundat, și cea mai scurtă cale de acces de la drumul public până la gospodăria ei, este pe traseul care grevează imobilul proprietatea pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 701/19 mai 2008, fost admisă acțiunea și s-a instituit o servitute de trecere permanentă cu piciorul, mijloace de tracțiune animală și auto, în sarcina imobilului proprietatea pârâtului înscris în CF 4726, nr. top. 417/1 și în beneficiul imobilului proprietatea reclamantei, înscris în CF 5621, nr. top. 421/2, pe traseul marcat în planul de situație - Anexa 1 raportului de expertiză tehnică întocmită de expert, cu datele de identificare 33- 35- 19- 18- 15- 16- A- B- C- D- E, cu o lățime de 3 și o suprafață totală de 92 mp. A fost obligat pârâtul să tolereze reclamantei trecerea pe traseul respectiv, în condițiile menționate.
În considerentele sentinței s-a reținut că părțile dețin în localitatea terenuri învecinate și încă din anul 1996, pârâtul a recunoscut că imobilul proprietatea reclamantei este un teren înfundat, în sensul art. 616 cod civil, și a admis în ședința din 22.03.1996, dreptul acesteia de trecere cu piciorul și mașina prin curtea Cultural, până la locuința familiei reclamantei. Pentru identificarea servituții de trecere, solicitată de reclamantă și a altor căi de acces de la gospodăria acesteia la drumul public în cauză, a fost efectuat un raport de expertiză tehnică care a stabilit că traseul cel mai scurt și mai puțin păgubitor este cel care grevează proprietatea pârâtului, pe traseul reținut în dispozitivul sentinței.
Prin decizia civilă nr. 145/A/02.09.2008, Tribunalul Alba - Secția civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței civile nr. 701/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpeni și a obligat apelantul să plătească intimatei 400 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut faptul că terenul reclamantei are caracterul unei proprietăți înfundate, și potrivit raportului de expertiză singura cale de acces confortabilă la drumul principal este aceea stabilită de instanța de fond. Chiar și fostul proprietar, -, prin testamentul autentificat din 6.11.1959 a prevăzut această trecere la drumul public. Soluția propusă de apelant prin întâmpinare la instanța de fond, presupune trecerea peste alte două proprietăți. Tribunalul a apreciat ca legală și temeinică în acest context, sentința pronunțată de judecătorie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul Local, solicitând casarea acesteia și rejudecarea cauzei în fond, cu obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
motivele de recurs, pârâtul susține că hotărârea atacată cuprinde motive străine de natura pricinii, și că instanța nu s-a pronunțat asupra mijloacelor de apărare pe care le-au invocat, și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recurenta a cerut refacerea expertizei tehnice, deoarece traseul notat în planul de situație a fost greșit identificat. Porțiunea de teren rămasă liberă pentru servitutea de trecere este de doar 48 mp, cealaltă suprafață de 44 mp, situată între punctele 18- 15- 16-B-A nu există deoarece este ocupată de construcția Cultural. Instanța a înțeles greșit că pârâta a propus trecerea peste alte două proprietăți: nefiind altă suprafață de teren rămasă liberă, pentru servitute de trecere pe terenul proprietatea Statului Român, suprafața de 44 mp se continuă pe terenul proprietatea vecinului, pe unde a fost inițial. Greșit s-a arătat în dispozitivul hotărârii că imobilul în litigiu a fost transmis Statului Român de către, în realitate fiind transmis de către sora acesteia, imobilul era împrejmuit și era amplasat pe acesta, vechiul cămin cultural. Nu a fost instituită servitute de trecere prin curtea Cultural ci numai un drept de trecere sezonier după 1992, aprobat de Consiliul Local, printr-o adeverință fără a fi dată hotărâre. După construcția noului Cămin Cultural a fost ocupată întreaga suprafață de teren, rămânând liberă doar porțiunea de 48 mp și pe care se poate institui servitutea de trecere comună, și care să se continue cu vechea servitute de 44 mp, pe terenul lui.
A fost depus un plan de situație care nu poartă nici o semnătură.
Intimata a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu obligarea recurentului la cheltuieli de judecată. Intimata învederează faptul că recurentul pârât nu s-a opus admiterii acțiunii și nici nu a contestat raportul de expertiză tehnică topografică în fața instanței de fond, astfel că este tardivă opoziția sa în această fază procesuală, ca și solicitarea sa de probațiune suplimentară. Mai arată că proprietatea sa este drum înfundat, că defunctul - a stabilit această trecere încă din 1959, iar soluția propusă de recurent presupune trecerea peste alte două proprietăți, demolarea anexelor gospodărești ale intimatei, și a gardurilor despărțitoare dintre proprietăți.
Consiliul Local a depus la data de 02.02.2009, o " completare a motivelor de recurs", prin care solicită admiterea recursului, efectuarea unei noi expertize tehnice și instituirea unei noi servituți reale de trecere pentru reclamanta intimată. Arată că trecerea reclamantei pe actualul drum a fost neîntreruptă din anul 1959 până în 1996, pe un alt drum, respectiv prin curtea vecinului și ulterior, pe baza unei adeverințe a Primăriei i s-a acceptat dreptul de trecere sezonier prin curtea vechiului cămin cultural. În prezent nu mai există teren liber de acces, fiind amplasată noua construcție. Recurenta susține că nu ar fi afectate două proprietăți, și că au propus oad oua variantă de trecere, pe cealaltă latură a construcției cultural, însă la expertiză nu s-a ținut cont de acest fapt.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Din examinarea dosarului instanței de fond, se constată că deși expertiza întocmită de expert tehnic deși a fost comunicată pârâtului Consiliul Local, acesta nu a formulat obiecțiuni și nu a exprimat nici un fel de opoziție față de traseul stabilit în această lucrare. În această situație, Tribunalul Alba în mod corect a respins cererea sa de suplimentare a probațiunii în faza de apel. Cu toate că apelul are un caracter devolutiv, aceasta nu înseamnă că se pot cere probe noi în apel, în condițiile în care partea nu a uzat de acest drept în fața instanței de fond.
Motivele invocate de pârât în recurs, sunt nefondate: solicitarea de a se reface expertiza tehnică efectuată în dosar, în condițiile în care a acceptat concluziile acestei lucrări în fața instanței de fond este tardivă. Toate aspectele invocate în motivarea recursului reflectă aspecte concrete de fapt și care nu pot fi analizate prin prisma art. 304 cod procedură civilă, în faza de recurs. Recursul este o cale de atac care permite analizarea unei hotărâri judecătorești doar prin prisma legalității acesteia, nu și a temeiniciei.
În ceea ce privește completarea la motivele de recurs, acestea nu vor fi luate în considerare, fiind depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 303 cod procedură civilă. Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva deciziei civile nr. 140/A/2008, pronunțată de Tribunalul Alba.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 400 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local împotriva deciziei civile 140/A/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă.
Obligă recurentul să plătească intimatei cheltuieli de judecată de 400 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5.02.2009
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
.
Tehn.
2 ex/27.02.2009
Jud. fond -
Jud. apel - /
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Anca Neamțiu, Ioan
