Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 14/A/2009
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Grefier - -
Cu participarea din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea apelului, în rejudecare, declarat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, împotriva sentinței civile nr. 1169/7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Alba - Secția civilă în dosar civil nr-, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a înregistrat la dosar, atât prin fax cât și prin poștă, prin serviciul registratură al instanței, precizare formulată de apelanta petentă P B, prin care arată faptul că s-a achitat și depus la dosar 358/2009, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar datorat, la data de 23.01.2009 în fața Curții de Apel București ( fila 28 dosar -).
Nefiind alte cereri formulate și probe de administrat, instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia - solicită respingerea ca nefondat a apelului de față.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin sentința civilă nr. 1169/7.11.2007 Tribunalul Alba - Secția civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei B în contradictoriu cu pârâtul, privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, pe o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond și-a argumentat soluția prin aceea că prin Tratatul de Aderare a României la. s-a stabilit și valabilitatea tratatelor bilaterale încheiate de România cu alte state membre, acestea fiind prevăzute în mod expres.
Prin art. 14 și 18 din tratat, cetățenii români au garantat dreptul la liberă circulație, în contextul în care în aplicarea sa a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului Europei. De altfel, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României stabilește prioritatea tratatelor constitutive ale și reglementările comunitare cu caracter obligatoriu, în raport de dispozițiile contrare din legile interne.
Raportat la aceste aspecte a conchis instanța de fond, că față de conținutul art. 27 din Directiva 2004/38/ și a Consiliului, statele membre pot restrânge dreptul la liberă circulație și ședere a cetățenilor Uniunii numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, aspecte ce nu sunt prevăzute în speța de față, din documente rezultând ă readmisia s-a efectuat fără nici o formalitate și numai în baza acordului readmisiei fiindu-i aplicabilă o altă procedură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta P B, aducându-i critici sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei, solicitând schimbarea ei, cu consecința admiterii cererii sale.
În expunerea de motive, în esență, s-a invocat că măsura solicitată, raportat la dispozițiile Legii nr. 248/2005 și a Acordului de Readmisie încheiat de România cu Franța, se justifică pentru apărarea securității naționale și a ordinii publice, cerințe prevăzute limitativ în conținutul art. 53 din Constituție.
Analizând apelul prin prisma acestor aspecte critice, Curtea constată calea de atac exercitată ca fiind nefondat.
Evident că prin Aderarea României la. începând cu 01.01.2007, judecătorul național a devenit unul comunitar, obligat să analizeze astfel compatibilitatea normei naționale cu legislația comunitară, în sensul aplicării acestui drept comunitar, în virtutea principiului efectului direct al dreptului comunitar și a supremației lui.
Dând eficiență acestor principii și în raport de starea de fapt, se constată că prima instanță a stabilit corect incidența art. 18 din Tratat și respectiv art. 27 din Directiva 2004/38/CE, atunci când a reținut că motivul pentru care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului nu se circumscrie în niciunul din cele prevăzute limitativ în art. 27 din Directivă.
Art. 38 din Legea nr. 248/2005 invocat de apelantă contravine desigur acestei legislații comunitare, judecătorul național așa cum deja s-a arătat, fiind obligat să aplice norma comunitară și cu privire la dreptul de a părăsi teritoriul unui stat.
Statul membru, prin urmare nu poate limita un atare drept, fără a analiza comportamentul personal al celui în cauză.
În acest context, Curtea conchide că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, la care se referă art. 27 al Directivei, pentru a justifica admiterea acțiunii apelantei.
În considerarea tuturor aceste aspecte de ordin faptic și în raport de textele de lege invocate, apelul de față se privește a fi nefondat, urmând ca în baza art. 296 cod procedură civilă, să fie respins.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de petenta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 1169/2007 pronunțată de Tribunalul Alba.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.
Tehn
5 ex/16.02.2009
-
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Mihaela Florentina Cojan
