Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.476
Ședința publică din data de 27 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier --
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în Târgoviște,. 81,.B,.58, județul D, împotriva deciziei civile nr. 54 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B,-,.4, sector 6.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,50 lei conform chitanței nr. -/27.05.2009, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 110/2009, intimata reclamantă personal și asistată de avocat din cadrul Baroului D conform împuternicirii avocațiale nr. 23/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: s-a învederat că la dosarul cauzei a fost depusă întâmpinare de către intimata reclamantă, înregistrată prin serviciul registratură sub nr. 10527/22.05.2009.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât arată că a luat cunoștință de întâmpinarea depusă de către intimată și nu mai are alte cereri de formulat solicitând cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, prin apărători, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât susține oral motivele de recurs arătând în esență că soluția pronunțată de instanța de apel este dată cu încălcarea vădită a legii, lipsită de temei legal schimbând varianta de lotizare cât și IAP-ul pronunțat de instanța de fond, prin nereținerea contribuției pârâtului, materializată în edificarea gardului.
Instanța de apel a apreciat greșit că cea mai bună variantă este varianta A, întrucât între varianta de lotizare propusă de prima instanță, varianta D și cea propusă de instanța de apel varianta A, cerințele dispozițiilor art. 741 cod civil sunt îndeplinite de către varianta D unde se realizează o justă și echilibrată împărțire în natură a bunurilor supuse partajului.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțată de instanța de apel și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă arată că motivele de recurs formulate de recurentul pârât sunt nelegale și netemeinice având în vedere că, din cuprinsul probelor nu rezultă că a fost vorba de un acord între părți, dimpotrivă, însăși intimatul recunoaște pretențiile reclamantei de din gospodăria părintească a apărut după moartea tatălui lor -10.01.2006, iar gardul s-a edificat în primăvara anului 2007, deși din cuprinsul probelor rezultă că gardul ce a fost înlocuit era în bună stare și nu exista nici o necesitate de înlocuire a acestuia. De asemenea alegerea de către instanța de apel a împărțirii bunului imobil-teren în varianta A, este legală și temeinică, dacă s-ar stabili varianta D, intimata reclamantă ar fi obligată să iasă pe stradă pentru orice activitate din gospodărie și necesitate biologică.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei pronunțată de instanța de apel ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 20.04.2007 sub nr- reclamanta a chemat in judecata pe paratul solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună ieșirea din indiviziune cu privire la o casa din paianta compusa din 4 camere si o anexa, compusa dintr-o cămara si hol, precum si cu privire la suprafața de 1900 mp teren intravilan, din care 800 mp teren curți construcții.
In motivarea cererii reclamanta a arătat ca, in fapt, in anul 1998 ea si paratul au cumpărat de la părinți bunurile arătate mai sus, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.599/21.02.1998, ca de aproximativ 1 an paratul, fratele sau, a început a-i interzice sa pătrundă in imobil si dependințe, astfel ca nu mai are acces la spațiul in care locuiește mama sa, care are nevoie de îngrijire, având o vârsta înaintată.
În temeiul art. 115-119 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare pârâtul a învederat că propune reclamantei o împărțeală prin bună învoială a bunurilor comune.
Pe cale de cerere reconvențională pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata lucrărilor efectuate de acesta la imobil.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a învederat că în perioada 1992-1998 efectuat mai multe lucrări expres menționate.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și probe testimoniale.
La data de 25.01.2008 Judecătoria Târgoviștea pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis în principiu cererea principală precizată, a admis în principiu și în parte cererea reconvențională, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește o parte din îmbunătățiri și a respins ca prescris dreptul material la acțiune corespunzător, a constatat componența masei partajabile, că părțile au o cota de fiecare din aceasta și că pârâtul reclamant are un drept de creanță constând în anumite îmbunătățiri aduse imobilului teren.
Prin aceiași încheiere s-a dispus efectuarea în cauză a unor rapoarte de expertiză specialitate constructor și agricol.
În cauză au fost efectuate expertizele rapoartele fiind depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.3776/12.09.2008 Judecătoria Târgoviștea admis cererea principala astfel cum a fost precizata, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește dreptul paratului-reclamant de a solicita contravaloarea îmbunătățirilor constând in: refacerea gardului metalic si a porților de la strada, construcție garduri împrejmuitoare si interioare executate in anul 2002, reamenajarea boltii pentru vița-de-vie din fata casei, lucrări de întreținere -de-vie efectuate in anii 1995-2003 constând în replantare butaci tineri de -de-vie, întreținerea pomilor fructiferi prin lucrări anuale de curățire, stropire, altoire si plantare de noi pomi fructiferi, a respins ca prescris dreptul material la acțiune al paratului-reclamant de a solicita contravaloarea îmbunătățirilor constând in: refacerea gardului metalic si a porților de la strada, construcție garduri împrejmuitoare si interioare executate in anul 2002, reamenajarea boltii pentru -de-vie din fata casei, lucrări de întreținere -de-vie efectuate in anii 1995-2003 constând in replantare butaci tineri de -de-vie, întreținerea pomilor fructiferi prin lucrări anuale de curățire, stropire, altoire si plantare de noi pomi fructiferi, a admis in parte cererea reconvențională astfel cum a fost precizata, formulata de paratul-reclamant, in contradictoriu cu parata, a constatat ca paratul-reclamant are un drept de creanța constând în următoarele îmbunătățiri aduse imobilului-teren: înlocuire gard despărțitor din fata casei - contravaloare si manopera și a dispus partajarea bunurilor conform variantei D din completarea la raportul de expertiza întocmit de ing. G si a variantei unice din completarea la raportul de expertiza in constructii întocmit de ing..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, potrivit art.728 civ. nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, oricare dintre moștenitori putând sa ceara oricând împărțeala succesiunii, iar potrivit art.6739pr.civ. "la formarea si atribuirea loturilor instanța va tine seama, după caz, si de acordul parților, mărimea cotei-parți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația parților, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
A mai reținut instanța că, nu va tine seama de solicitarea reclamantei privind omologarea variantei A din raportul de expertiza in specialitatea agricultura, intrucat prin aceasta modalitate de imparteala se creeaza un drept de servitute in favoarea paratului-reclamant pe o suprafata de 24 mp teren intravilan, ceea ce ar fi de natura sa genereze conflicte ulterioare intre parti, avand in vedere si pozitia acestora in cursul procesului, nu va omologa nici varianta B propusa de in subsidiar, deoarece s-ar ajunge de asemenea la constituirea unei servituti de trecere pe suprafata de 132 mp teren intravilan, de data aceasta in favoarea reclamantei-parate și nu va tine seama nici de solicitarea paratului-reclamant de a i se atribui intreaga gospodarie supusa partajarii, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzatoare, intrucat s-ar neglija interesele reclamantei care si-a exprimat in cursul judecatii dorinta de a primi in lot bunuri in natura, pe de o parte, iar pe de alta parte s-ar incalca dispozițiile art.6735alin.2 pr.civ. care prevede ca "instanta va face imparteala in natura", atribuirea unui bun doar catre unul din coproprietari fiind prevazuta ca o situatie de exceptie - de ex. atunci cand acesta nu este comod partajabil in natura, conform art.673 ind.10 pr.civ. - ceea ce nu e cazul in speta.
Cea mai eficienta modalitate de imparteala este reprezentata de varianta D din completarea la raportul de expertiza intocmit de ing. G (fila 200) si, implicit, a variantei unice din completarea la raportul de expertiza in constructii intocmit de inginer (fila 204), întrucât în primul rand, se respecta principiul conform caruia instanta, in cadrul actiunii in partaj va urmari ca la formarea loturilor sa atribuie, pe cat posibil, bunuri in natura mostenitorilor/coproprietarilor.
Astfel, fiecare din parti va primi in proprietate exclusiva atat o parte din casa batraneasca -reclamanta-parata camerele de la drum si veranda deschisa, iar paratul-reclamant camerele din spate, hol, veranda deschisa si camara, dar si o parte din terenurile supuse partajarii, în al doilea rand, este respectata posesia asupra constructiilor - respectiv paratul-reclamant urmeaza a primi suprafata de teren pe care este amplasata constructia noua si anexele acesteia - identificate in schita (fila 202) prin A, B, C pe care le detine in proprietate aspect necontestat de reclamanta-parata si camerele din casa batraneasca pe care urmeaza a le primi in proprietate exclusiva.
Totodata, reclamanta va primi o suprafata de teren aferenta partii din casa ce urmeaza a-i fi atribuita, necesara dar totodata suficienta pentru exploatarea imobilului conform destinatiei.
Pe de altă parte, în aceasta varianta nu se creeaza un drept de servitute in favoarea vreunei parti, iar atat terenul intravilan cat si cel extravilan sunt in mod judicios scindate, asigurandu-se posibilitatea exploatarii eficiente a fondurilor. Astfel, fiecare dintre parti va avea iesire la calea publica (DE 452), iar fantana va putea fi folosita de ambii frati, fiind situata la limita proprietatilor astfel cum le vor fi atribuite.
Întrucat in varianta D reclamanta-parata a beneficiat de gardul imprejmuitor pe latura cu, care a fost edificat de paratul-reclamant - asa cum s-a retinut prin incheierea de admitere in principiu, instanta a modificat sultele corespunzator, astfel incat sa fie despagubit cu contravaloarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că așa cum statuează și dispozițiile art.6739Cod proc.civilă la îmbunătățirile aduse bunurilor de unul din coproprietari, este nevoie și de acordul celuilalt coproprietar, ori din cuprinsul probelor nu rezultă că a fost vorba de un acord între părți, dimpotrivă, însăși intimatul recunoaște că pretențiile reclamantei de din gospodăria părintească a apărut după moartea tatălui lor-10.01.2006, iar gardul s-a edificat în primăvara anului 2007, deși din cuprinsul probelor rezultă că gardul ce a fost înlocuit era în bună stare și nu exista nici o necessitate de înlocuire a acestuia.
A mai precizat apelanta că, alegerea de către instanță a împărțirii bunului imobil-teren, a variantei D, este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu și pe cale de consecință schimbarea în parte a sentinței privind obligarea la plata contravalorii gardului și cu privire la varianta de împărțire.
Intimatul a formulat întâmpinare învederând că, reclamanta a avut căi și termene să conteste respectiva încheiere, dar nu a făcut-o, întrucît nu a dispus de elemente probatorii, iar instanța a admis-o în funcție de probele prezentate, mai mult nu și-a manifestat dorința să demonteze gardul, sperând să rămână cu el, solicitând a se constata că încheierea a fost temeinică și legală, iar valoarea gardului a fost stabilită prin expertiza solicitată de însăși reclamantă.
De asemenea hotărârea instanței de fond a împărțirii bunului imobil-teren, conform variantei Daf ost motivată de probele depuse de ambele părți și de expertiza solicitată de reclamantă, acordând posibilitatea de a proceda la o ieșire din indiviziune pe cale amiabilă.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin hotărârea nr. 54/16.02.2009 a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii reconvenționale și înlăturării îmbunătățirilor la gard și a dispus partajarea conform variantei din raportul de expertiză, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, în ceea ce priveste cererea reconventionala, in mod gresit aceasta a fost admisa de instanta de fond in conditiile in care depozitiile martorilor audiati in cauza se contrazic,iar intimatul a construit gardul fara a avea consimtamintul apelantei, fiind vorba de un bun in indiviziune, neputindu-se retine daca a fost vorba doar de un act de conservare.
Relativ la alegerea variantei de lotizare, instanța de fond nu a avut in vedere ca potrivit art 741 cod civil,la formarea si compunerea partilor, trebuie sa se dea in fiecare parte, pe cat se poate, aceeasi cantitate de mobile de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare, cu evitarea insa, cat va sta prin putinta, a imbucatatirii peste masura a imobilelor si a diviziunii exploatatiunilor, suprafata primita in intravilan nesocotind cotele egale ale partilor intimatul primind 560 mp iar apelanta 240 mp.
Mai mult asa cum se arata si in apel, pe portiunea de teren de 3.5 metrii nu se poate face accesul in mod normal, la restul proprietatii apelantei.
Astfel fiind, tribunalul a apreciat ca varianta optima de impartire este cea formata de varianta Aae xpertului G impreuna cu varianta unica a expertului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, considerând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că motivarea instanței de apel referitoare la cererea reconvențională este lipsită de fundament și greșită prin raportare la probele la care instanța face trimitere, respectiv declarațiile martorilor, atât cei propuși de pârât, cât și de reclamantă, care evidențiază justețea și temeinicia pretențiilor recurentului privitoare la edificarea gardului prin contribuție exclusivă.
A mai precizat recurentul că față de cele rezultate din declarațiile martorilor, soluția instanței de apel în privința modificării încheierii de admitere în principiu și nereținerii contribuției exclusive a sa la edificarea gardului, este lipsită de temei legal, astfel că se impune admiterea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, care a interpretat și aplicat corect legea.
Pe de altă parte, în ceea ce privește varianta de lotizare, varianta D este cea care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 741 Cod civil, motivat de faptul că aceasta nu conține o servitute de trecere, evitând astfel posibile litigii viitoare, realizează o justă și echilibrată împărțire în natură a bunurilor supuse partajului și reflectă modul de stăpânire în timpul indiviziunii, cu posibilitatea unei exploatări raționale a construcțiilor existente pe teren.
Motivarea soluției privind alegerea variantei A, potrivit căreia pe porțiunea de teren de 3,5 nu se poate realiza accesul în mod normal, nu are nici o acoperire, pe de o parte fiind evident că lățimea de 3,5 permite accesul în gospodărie inclusiv cu utilaje agricole de mari dimensiuni, iar pe de altă parte, pentru că, în cazul său, s-a considerat suficientă o lățime de 3 și această cale de acces realizându-se în modalitatea unei servituți, situație neagreată de instanțele de judecată în materia partajelor succesorale.
Totodată, arată recurentul că lățimea la stradă a terenului curți-construcții supus partajului, permite, în mod eficient, crearea a două porți de intrare separate, în limita suprafețelor de teren atribuite celor doi moștenitori, respectând hotare naturale bine determinate, astfel că justificat solicită validarea variantei D de lotizare și atribuire a bunurilor.
În temeiul art. 308 al.2 Cod pr.civilă, reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în nici o fază a procesului nu i s-a negat recurentului faptul că a edificat gardul, ci că prin această lucrare s-au încălcat dispozițiile art. 6739Cod pr.civilă, astfel cum a rezultat din toate probele dosarului, susținerea acestuia fiind neconformă cu realitatea.
A mai precizat intimata că, compararea variantelor de lotizare este vădit tendențioasă, deoarece în cazul variantei D este vorba de o trecere de 3. pe o lungime de numai 8, iar în cazul variantei A este vorba de curtea de grădina acesteia, pe o lungime de 50, unde urmează să-și construiască anexele gospodărești, iar pentru aceasta lățimea de 4,5 este imperios necesară.
Astfel, temeinic motivat instanța de apel a ales varianta A de lotizare, deoarece aceasta respectă criteriile ieșirii din indiviziune, toate susținerile recurentului cu privire la faptul că lățimea terenului curți-construcții permite crearea a două porți, precum și că varianta D respectă hotarele naturale, sunt nereale și nu fac decât să inducă instanța în eroare.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamanta, intimată în prezenta fază procesuală a investit inițial Judecătoria Târgoviște cu o cerere de ieșire din indiviziune, formulată în contradictoriu cu pârâtul, recurent în litigiul pendite.
Așa cum se reține din chiar susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile cauzei cauza indiviziunii părților se regăsește într-un contract de vânzare cumpărare în baza căruia aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil compus din teren și construcție.
Pe cale de cerere reconvențională în fața primei instanțe pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata mai multor lucrări efectuate la imobil printre care înlocuire gard despărțitor din fața casei - contravaloare și manoperă.
După cum se știe, principiul care guvernează indiviziunea este acela că fiecare copărtaș are o cotă ideală din drept, fără a avea în exclusivitate o porțiune determinată materialmente din lucru sau un anumit bun ce face parte din obiectul indiviziunii.
Din acest principiu decurge ceea ce în doctrină și jurisprudență este cunoscut sub denumirea de regula unanimității.
Numai că în aplicarea acestei reguli este necesar a se distinge între actele materiale și actele juridice.
Ori, edificarea uni gard face parte din prima categorie de acte și anume cele materiale.
Cu privire la acestea jurisprudența constată a admis că pot fi făcute de un singur copărtaș, cu respectarea drepturilor celorlalți.
În speța dedusă judecății edificarea respectivul gard nu numai că nu a adus nici o atingere dreptului reclamantei intimate, dar a condus la o bună administrare a imobilului și la sporirea valorii acestuia.
Așa fiind, în mod nelegal a apreciat instanța de apel că respectivul gard nu a fost construit cu acordul reclamantei și nu are caracterul uni act de conservare.
Mai mult decât atât clasificarea în acte de dispoziție, administrare și conservare este specifică actelor juridice, iar nu celor materiale, cum este cel îndeplinit de recurent.
Pe de altă parte, textul invocat de către intimată pe cale de întâmpinare și anume art. 6739Cod pr. civ. cu motivarea că în nici o fază a procesului nu i s-a negat recurentului faptul că a edificat gardul, ci că prin această lucrare s-au încălcat dispozițiile amintite nu este aplicabil soluționării capătului de cerere având ca obiect drept de creanță, reglementând criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor.
Pentru motivele învederate Curtea apreciază că fondate criticile recurentului subsumate primului motiv de recurs.
În ceea ce privește criticile vizând varianta de lotizare Curtea reține că potrivit art. 6739Cod pr. civ. la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupația părților, faptul că unii din coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Pe de altă parte, art. 741 Cod civil dispune că la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură ș valoare.
Primul din textele de lege menționate enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va ține cont la atribuire în partajul judiciar.
Această enumerare însă nu are caracter limitativ, instanța putând ține cont în afară de criteriile expres enumerate și de alte criterii de ordin familial, social sau moral în funcție de specificul fiecărei spețe.
Ori, în litigiul de față urmare schimbării în parte a sentinței instanța de apel a dispus partajarea conform variantei A din raportul de expertiză.
Potrivit schiței de plan anexă la raportul de expertiză în această variantă se instituie o servitute de trecere pentru ieșire la calea publică, situație în care între părți, între care așa cum rezultă din actele și lucrărilor dosarului există o stare tensionată pot apărea alte conflicte și eventuale litigii.
Dimpotrivă prin varianta D omologată de către prima instanță se realizează o ieșire totală din indiviziune, loturile fiecăreia dintre părți având ieșire la calea publică.
Nu poate fi avută în vedere susținerea intimatei din cuprinsul întâmpinării în sensul că varianta D este vădit tendențioasă, deoarece în cazul acesteia este vorba de o trecere de 3. pe o lungime de numai 8, iar în cazul variantei A este vorba de curtea de grădina acesteia, pe o lungime de 50, unde urmează să-și construiască anexele gospodărești, iar pentru aceasta lățimea de 4,5 este imperios necesară.
Aceasta întrucât, pe de o parte este vorba de 3,5 ml, iar nu 3 ml, iar pe de altă parte în varianta solicitată de intimată recurentul ar avea ieșire la calea publică pe un teren constituit cu titlu de servitute de trecere cu o deschidere de 3 ml.
Ori, nu se înțelege de ce ceea ce este în opinia intimatei inechitabil pentru acesta este echitabil pentru partea adversă.
Nici reținerea de către instanța de apel în fundamentarea soluției de admitere a apelului în sensul că suprafața primită în intravilan nu respectă cotele egale ale părților nu poate fi avută în vedere.
Astfel, cotele egale se raportează la întreaga masă de împărțit, o împărțire totală în natură se face numai când aceasta este posibilă, iar intimata în varianta omologată de prima instanță primește mai puțin teren intravilan curți construcții, dar mai mult teren arabil intravilan decât recurentul.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot decizia civilă nr. 54 din 16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă și pe fond menține sentința civilă nr. 3776 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va intimata reclamantă la plata către recurentul pârât a sumei de 809,65 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul domiciliat în Târgoviște,. 81,.B,.58, județul D, împotriva deciziei civile nr. 54 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliată în B,-,.4, sector 6 și în consecință:
Modifică în tot decizia sus-menționată și pe fond menține sentința civilă nr. 3776 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște.
Obligă intimata-reclamantă să plătească recurentului-pârât 809,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu apărător.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, astăzi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C
GREFIER,
Red.
2ex./19.06.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
