Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 746/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.746
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat nr.342 jud.P, împotriva deciziei civile nr. 45/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții și, domiciliați în P,-.71.25 jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitate apărătorului ales al intimatului-pârât, precum și recurentului-reclamant să depună la dosar concluzii scrise, în baza art. 156 alin.2 Cod proc. Civilă, a amânat pronunțarea cauzei la data de 19 octombrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrat pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții și să se constate valabilitatea vânzării - cumpărării dintre părți având ca obiect un apartament.
În motivarea acțiunii, reclamantul învederat că la data de 02.02.2004 între părțile din prezenta cauză s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care pârâții îi vindeau lui apartamentul situat în P,-,.71,.25, jud. La data semnării antecontractului, a înmânat suma de 2000 euro pârâților, urmând ca restul de 6.000 euro să îi achite la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare - 30.10.2007. A precizat reclamantul că a achitat întreaga sumă din contract, dar pârâții sunt de rea-credință, refuzând încheierea actului în formă autentică și eliberarea apartamentului.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, învederând că în antecontract s-a prevăzut clauză expresă de dezicere, iar în acest context consimțământul poate fi revocat unilateral. A precizat că trebuie avute în vedere și circumstanțele în care a fost încheiat actul - reclamantul locuiește în imobil împreună cu fosta cumnată a pârâtului, încă din anul 2003, antecontractul fiind încheiat în luna februarie 2004, pe fondul relațiilor de rudenie de la acea vreme, cu clauze precise în sensul ca banii să fie virați în contul de la Post Sucursala P al pârâtului. În noiembrie 2007 pârâții au divorțat, conform sentinței pronunțate în dosarul nr.13020/2007.
A mai arătat pârâtul că își revocă consimțământul, fiind de acord să restituie dublul avansului, respectiv 4.000 euro și că reclamantul nu a achitat suma prevăzută în antecontract.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea, în esență, că antecontractul cuprinde o clauză de dezicere, care împiedică instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, chiar și în situația îndeplinirii obligației de plată integrală a prețului de către reclamant. Deasemenea, a precizat că acesta nu are dreptul la daune interese, întrucât pârâții nu au fost puși în întârziere, iar părțile nu au convenit care va fi termenul de executare a obligației.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr.5950/13.065.2008, Judecătoria Ploieștia respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
- pentru ca instanța să poată pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în temeiul unui antecontract, este necesară îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să existe un antecontract valabil încheiat; antecontractul să fie probat conform dreptului comun; una din părți să refuze autentificarea actului; reclamantul să își fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract - așa numitele clauze anticipatorii - în cazul promitentului cumpărător fiind vorba de plata integrală a prețului; promitentul-vânzător să fie proprietar al bunului; promitentul cumpărător să nu fie incapabil a dobândi acel bun la momentul pronunțării hotărârii
- dacă în antecontract s-a prevăzut o clauză de dezicere - facultatea de revocare unilaterală a contractului - în favoarea uneia sau a ambelor părți, instanța nu mai poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract, având în vedere că, în temeiul art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părți, iar instanța nu poate acorda preeminență voinței uneia dintre părți în detrimentul unei voințe comune existente anterior și materializată în cuprinsul clauzei de dezicere, în concordanță cu principiul interpretării contractelor conform voinței reale, voinței interne a părților. unei clauze de dezicere evidențiază voința părților;
- părțile au inserat în antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 965/2.02.2004 o asemenea clauză de dezicere- "în cazul în care se răzgândesc vânzătorii să perfecteze actul autentic de vânzare-cumpărare, aceștia vor achita cumpărătorului suma pe care a primit-o astăzi dublu, iar în cazul în care se răzgândește cumpărătorul, acesta va pierde suma pe care a achitat-o astăzi, data autentificării prezentului înscris";
- deși reclamantul a susținut că a achitat în totalitate prețul de 8.000 de euro, nu a respectat condițiile stabilite prin același antecontract. Astfel, conform antecontractului, plata urma să fie făcută într-un cont indicat expres, pe numele pârâtului la Post Sucursala P, la cursul zilei stabilit de BNR din ziua plății. Ori, conform declarației martorei coroborate cu înscrisurile depus, cel puțin una din plăți, cu o valoare incertă, de 500 de euro conform chitanței, de 300 de euro- conform martorei, a fost făcută cash.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanța de fond și-a depășit atribuțiile, în sensul că a acordat mai mult decât s-a cerut, întrucât niciuna dintre părți nu a cerut să se aplice clauza de dezicere.
A precizat apelantul că, înțelegând să se pronunțe asupra clauzei de dezicere, deși nu fusese investită, instanța a analizat eronat condițiile de îndeplinire ale acestei clauze, pentru că niciunul dintre pârâți nu a înțeles ca până la data de 30.10.2007 să denunțe unilateral contractul; ba mai mult, aceștia au acceptat în continuare primirea unor sume de bani, reprezentând restul diferenței de preț, ceea ce denotă faptul că nu mai subzistă clauza prin care erau obligați la restituirea dublului avansului.
Al doilea motiv de apel se referă la plata prețului, arătând apelantul că neîntemeiat instanța a reținut că nu și-a executat obligația asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare, de a plăti restul de preț în contul pârâtului, rezultând din înscrisuri că din restul de preț de 6.000 euro o parte a fost virată în contul pârâtului, iar cealaltă parte a fost plătită în numerar, la dorința acestuia.
Astfel, instanța de fond nu poate considera că plata efectuată echivalează cu o neexecutare a contractului, din moment ce a existat consimțământul pârâtului, exprimat prin semnătura de acceptare a sumei primite.
Prin decizia civilă nr.45/22.01.2009 Tribunalul Prahovaa respins apelul reclamantului ca nefondat, în baza acelorași considerente pentru care prima instanță a respins acțiunea.
Împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs reclamantul, în care a reiterat motivele de apel.
Față de valoarea obiectului cauzei, prin raportare la dispozițiile art.2821Cod pr.civilă și art.299 Cod pr.civilă, Curtea, în temeiul art.129 alin.4 Cod pr.civilă, a invocat un motiv de nulitate de ordine publică, ce vizează competența de soluționare a recursului, singura cale de atac ce se poate exercita împotriva sentinței civile nr.5950/13.06.2008 a Judecătoriei Ploiești.
Examinând motivul de nulitate invocat, în raport de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Conform art. 2821Cod pr.civilă și art.299 Cod pr.civilă, hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect are o valoare de până la1 miliard ROL inclusiv sunt date fără drept de apel, fiind supuse recursului.
În cazul în speță, din lecturarea cererii de chemare în judecată, se reține că valoarea obiectului său este sub 1 miliard ROL.
În aceste condiții, față de dispozițiile legale menționate, sentința civilă nr.5950/13.06.2008 a Judecătoriei Ploiești este supusă numai recursului, în competența de soluționare a Tribunalului Prahova.
Ori, în speță, Tribunalul Prahovaa judecat ca instanță de apel, în compunerea de doi judecători, prevăzută de lege pentru judecarea apelului și nu ca instanță de recurs, în compunere de trei judecători, astfel cum se impunea în lumina dispozițiilor legale menționate, ceea ce determină incidența cazului de casare prevăzut de art.304 pct.1 Cod pr.civilă.
Față de considerentele arătate, curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă raportat la art.304 pct.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va casa decizia civilă nr. 45/22.01.2009 a Tribunalului Prahova și va trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționare ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat nr.342 jud.P, împotriva deciziei civile nr. 45/22 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții și, domiciliați în P,-.71.25 jud.P și în consecință:
Casează decizia civilă nr.45/22.01.2009 a Tribunalului Prahova și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Prahova ca instanță de recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - - -
GREFIER,
/VM
6 ex/20.10.2009
nr- Judec.
-
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
