Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 740/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.740
Ședința publică din 19 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andra Corina Botez
JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanții, domiciliată în com. jud.B, G, domiciliat în B, Cartierul Episcopiei, - 3,.B,.9, jud.B, domiciliată în P,-,.106,.D,.34, jud.P, domiciliată în com. jud.P, domiciliat în Rm. S, str. -, nr.28, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 205/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în Rm.S,-, jud.B și pârâtul, domiciliat în B, Cartier 14,.42A,.C,.45, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții - reclamanți prin procurator G, în baza procurii judiciare autentificată sub nr.758/16.03.20099 de - B, aflată la fila 13 dosar apel, personal, intimatul-pârât personal, lipsind recurenții-reclamanți G, și intimata-reclamantă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin motivele de recurs formulate recurenții-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Procurator G depune la dosar concluzii scrise precum și un centralizator cu cheltuielile ocazionate de deplasările efectuate la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Intimatul-pârât solicită încuviințarea probei cu acte și depune, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă întâmpinare comunicată la acest termen de judecată părților prezente, la care sunt atașate: chitanța din 19 mai 2000, contestație la executare formulată de, sentința civilă nr. 2050/18.04.2005 a Judecătoriei Buzău rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr.33736/P/2005, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr.3421/P/2005.
Părțile adverse, având pe rând cuvântul, solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul acestor înscrisuri.
Pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la acest termen de judecată de intimatul-pârât, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei au răspuns recurenții - reclamanți prin procurator G, personal, intimatul-pârât personal, lipsind recurenții-reclamanți G, și intimata-reclamantă.
Recurenții-reclamanți, având pe rând cuvântul arată că au luat cunoștință de conținutul actelor depuse la acest termen de judecată de intimatul-pârât șoi niu se opun la cererea intimatului-pârât privind încuviințarea probei cu acte.
Curtea în baza disp.art.305 Cod pr.civilă, ținând cont și de acordul părților adverse în acest sens, încuviințează proba cu actele depuse de intimatul-pârât, respectiv: chitanța din 19 mai 2000, contestație la executare formulată de, sentința civilă nr. 2050/18.04.2005 a Judecătoriei Buzău rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr.33736/P/2005, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buzău în dosarul nr.3421/P/2005.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurator G având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr.205/2009 a Tribunalului Buzău și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Buzău.
Recurenta-reclamantă având cuvântul, arată că chitanța încheiată la 19 mai 2000 și prezentată la acest termen de judecată de către intimatul-pârât nu mai este valabilă și precizează că numitul a refuzat să încheie actul de vânzare-cumpărare cu reclamanții, deși a edificat construcții pe terenul respectiv.
Consideră că în mod greșit instanța de apel a reținut existența unui raport juridic de locațiune între reclamanți și intimatul, favorizându-l, de fapt, pe acesta, schimbând astfel natura și înțelesul actului juridic dedus judecății, situație ce rezultă din înscrisurile existente la dosar.
Învederează în continuare că intenția intimatului este de a deveni proprietarul imobilului pentru ca apoi să-l înstrăineze.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr.205/2009 a Tribunalului Buzău și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Buzău, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-pârât având cuvântul, arată că imobilul în litigiu a intrat în proprietatea de fapt și de drept a mamei sale, astfel că nu este suficient că recurenții au dovedit faptul că au avut în proprietate imobilul, ci aceștia trebuiau să facă dovada proprietății asupra lui la momentul introducerii acțiunii.
Precizează că instanța de fond a omis să rețină faptul că el, intimatul, are un drept de retenție asupra imobilelor, astfel că până la valorificarea cheltuielilor necesare și utile pe care le-a efectuat în scopul conservării acestora, evacuarea sa este, practic, imposibilă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de apel.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr- reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în com. Stâlpu, jud.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul în litigiu pe care l-au moștenit de la autorul lor, defuncții și, a fost ocupat de către pârât, care îi împiedică astfel să-l folosească.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.480 și urm.Cod Civil.
Legal citat, pârâtul s-a prezentat în instanță, dar nu a depus întâmpinare, solicitând prin concluziile orale formulate respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
După administrarea probelor testimoniale și cu înscrisuri, la data de 28 octombrie 2008 Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr.5763 prin care a admis acțiunea formulată de către reclamanții și a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în com.Stâlpu, jud.B, proprietatea reclamanților.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 11,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că la data de 19.05.2000, reclamanții au înstrăinat, printr-un înscris sub semnătură privată, cotele lor indivize din imobilul casă de locuit situat în com. Stâlpu, jud. B numitului, prețul fiind de 12.000.000 ROL, achitat integral. Martorul a vândut, la rândul său, același imobil numitei, mama pârâtului.
Reține instanța de fond că niciuna dintre cele două convenții nu s-a încheiat în formă autentică, întrucât reclamanții nu dezbătuseră succesiunea de pe urma autorilor comuni.
Inițial, deși numita și fiul acesteia, pârâtul au intrat în stăpânirea de fapt a imobilului, contractul nu s-a mai perfectat între părți, datorită unor neînțelegeri legate de diferența de preț datorată.
În aceste condiții, judecătorul fondului a stabilit că pârâtul locuiește, în imobilul proprietatea reclamanților, fără a avea vreun drept, nefiind parte în niciuna dintre convențiile succesiv încheiate, și s-a dispus, în temeiul art. 480 cod civil și art.1073 Cod civil, admiterea acțiunii.
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal prev. de art. 284 alin.1 Cod pr.civilă pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. S-a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea în baza art.480
Cod civil, întrucât reclamanții nu sunt proprietarii imobilului în litigiu, din probatoriile administrate rezultând că pârâtul locuiește în imobilul casă de locuit ce se află în proprietatea de drept a mamei sale.
S-a mai susținut că instanța de fond face referire greșit la disp.art.480 Cod civil și art.481 Cod civil, ce reglementează acțiunea în revendicare, în condițiile în care obiectul acțiunii îl constituie evacuarea și are ca temei de drept art.1410 și urm.Cod civil, presupunând existența unui raport juridic de locațiune între reclamanți și apelant, astfel că acțiunea apare ca fiind inadmisibilă.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea acțiunii în evacuare.
La data de 15.06.2009 Tribunalul Buzăua pronunțat decizia civilă nr. 205 prin care a admis apelul și a schimbat în tot sentința, respingând acțiunea ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, întrucât obiectul acțiunii îl constituia evacuarea pârâtului, iar temeiul de drept invocat era art.480 Cod civil, instanța de fond avea obligația de a-și exercita rolul activ pentru a determina calificarea exactă și corectă a acțiunii cu care fusese investită.
În aceste condiții, reține tribunalul, reclamanții nu au solicitat obligarea pârâtului să le recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului, ci doar să îl evacueze și să predea bunul în materialitatea lui, ceea ce determină mutarea acțiunii în evacuare pe terenul acțiunii în revendicare și pronunțarea unei soluții nelegale la fond.
Împotriva deciziei au declarat recurs, în termenul legal reglementat de disp.art.301 Cod pr.civilă reclamanta, G și, criticând-o ca nelegală.
Recurenții au susținut că prin depunerea sentințelor civile nr.5906/2004 și nr.6434/2005 ale Judecătoriei Buzău, a deciziei civile nr.1308/2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, decizia penală nr. 67/2009 a Tribunalului Buzău, toate definitive și irevocabile, precum și în conformitate cu certificatul de moștenitor, chitanțele din 2003 și 14.04.2004 și a titlului de proprietate nr-, anexate recursului, au dovedit că sunt proprietarii imobilului în litigiu, pe care intimatul-pârât îl ocupă fără nici un drept, astfel încât soluția instanței de apel apare ca nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor legale incidente.
Precizează recurenții că în cauză se face trimitere în mod greșit la disp.art. 1410 Cod civil, întrucât între părți nu a existat un contract de locațiune, care să-i confere intimatului dreptul de a folosi imobilul.
Deasemenea, arată recurenții, între părți nu s-a încheiat nici vreun contract de vânzare-cumpărare și nici nu au solicitat ca pârâtul-intimat să le recunoască dreptul de proprietate, astfel cum a reținut tribunalul, întrucât acest aspect este dovedit cu prisosință de actele depuse la dosar.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei și pe fond menținerea sentinței.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp.art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Intimatul, în conformitate cu disp.art.115 Cod pr.civilă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând în esență că soluția tribunalului este legală, întrucât între părți nu există raporturi
locative, locuind în acest imobil cu permisiunea mamei sale, care a dobândit în baza actelor încheiate anterior, un drept de proprietate asupra imobilului.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, deși a fost legal citată cu această mențiune, conform disp.art.308 alin.2 Cod pr.civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de normele procedurale incidente, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin sentința civilă nr. 5906/3 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă și irevocabilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către mama intimatului-pârât, numita, în contradictoriu cu reclamanții, recurenții din prezenta cauză, prin care a solicitat să se pronunțe o hotărâre judecătorească de constatare a dobândirii dreptului său de proprietate, conform chitanței din 19.05.2000, asupra imobilului în litigiu (fila 16,17 dosar apel).
Ulterior, prin sentința civilă nr.6454 pronunțată de Judecătoria Buzău la data de
22.12.2005, deasemenea, definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea precizată și completată formulată de reclamanții din prezenta cauză în contradictoriu cu numita, dispunându-se evacuarea acesteia din imobilul în litigiu.
Prin aceeași hotărâre judecătorească s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de către mama pârâtului, numita, prin care solicita instituirea unui drept de retenție asupra imobilului, până la momentul achitării de către reclamanți a sumei de 40.000.000 lei vechi, plătită cu titlu de avans (fila 21-23 dosar apel).
Potrivit considerentelor sentinței, instanța a reținut că reclamanții au dovedit că, potrivit titlului de proprietate nr. 2455/1993 și certificatului de moștenitor nr. 303/1996, sunt proprietarii imobilului din com. Stâlpu, jud. B, dobândit prin succesiune de la defuncții și și sunt împiedicați în folosința bunului de către pârâta, care-l ocupă fără niciun drept, în condițiile în care cererea acestuia de constatare a dobândirii imobilului a fost respinsă irevocabil de Judecătoria Buzău prin sentința nr. 5906/3.11.2004.
Se impune a se preciza că această hotărâre judecătorească prin care s-a dispus irevocabil evacuarea mamei pârâtului -intimat din același imobil ( sentința civilă nr.6454/2005 a Judecătoriei Buzău ) a fost pronunțată în baza disp.art.480 Cod civil, text de lege în care cele trei instanțe ( fond, apel și recurs) l-au considerat incident în cauză.
Aprecierea instanței de apel, în sensul că obiectul acțiunii în evacuare din prezenta cauză nu trebuia interpretat din perspectiva disp.art.480 Cod civil, astfel cum greșit a procedat judecătorul fondului, " mutând acțiunea în evacuare pe terenul acțiunii în revendicare"-pag.4 din decizie este evident eronată, întrucât disp.art.480 Cod civil reglementează nu numai acțiunea în revendicare, dar însuși dreptul de proprietate, printre ale cărui prerogative se află și dreptul de folosință.
În condițiile în care reclamanții au invocat prin cererea de chemare în judecată tocmai imposibilitatea exercitării acestei prerogative datorită atitudinii pârâtului, despre care au pretins că le ocupă în mod nelegal imobilul, deci în absența oricărui titlu locativ, raționamentul juridic al instanței de apel, în sensul că în cauză nu își găsesc aplicabilitate disp.art. 480 Cod civil este, în mod evident, greșit.
Validarea unui astfel de raționament ar determina crearea unei practici potrivit căreia sfera de admisibilitate a acțiunii în evacuare ar deveni extrem de restrictivă. rezumându-se doar la situațiile în care există raporturi de locațiune contractuale sau consensuale, iar pentru situația în care o persoană ocupă fără niciun titlu imobilul, proprietarul ar trebui să recurgă în mod obligatoriu la formularea unei acțiuni în revendicare, deși aceasta reprezintă,în mod evident, o procedură mult mai dificilă, costisitoare și care necesită timp îndelungat pentru soluționare.
Având în vedere hotărârile judecătorești irevocabile (aflate la filele 16, 23 dosar apel) la care s-au făcut ample referiri în considerentele prezentei decizii, Curtea reține că în mod corect, constatând calitatea de proprietari a reclamanților și, corelativ, ocuparea imobilului de către pârât, în absența oricărui titlu, judecătorul fondului a admis acțiunea, apreciind-o ca întemeiată și a dispus, în consecință, evacuarea pârâtului din imobilul în litigiu, redând astfel reclamanților posibilitatea de a-și exercita, în calitate de proprietari ai imobilului, prerogativa dreptului de folosință.
În raport de aceste considerente,Curtea constată că în mod greșit, realizând o greșită interpretare a disp.art. 480 Cod civil, tribunalul a admis apelul declarat de pârâtul și a schimbat în tot sentința, respingând acțiunea în evacuare ca nefondată.
În considerarea acestor argumente, constatând incidența cazului de modificare reglementat de pct.9 al. art.304 Cod pr.civilă, text de lege în care se încadrează motivele de recurs formulate de reclamanți, Curtea urmează ca în baza disp.art. 274 Cod pr.civilă să admită recursul și să modifice în tot decizia, menținând, pe fond, sentința.
În baza disp.art. 274 Cod pr.civilă, Curtea îl va obliga pe intimatul să plătească recurenților suma de 154 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru, timbru judiciar, cheltuieli de deplasare și redactare în recurs, conform borderoului și actelor aflate la fila 37 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții, domiciliată în com. jud.B, G, domiciliat în B, Cartierul Episcopiei, - 3,.B,.9, jud.B, domiciliată în P,-,.106,.D,.34, jud.P, domiciliată în com. jud.P, domiciliat în Rm. S, str. -, nr.28, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 205/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliatră în Rm.S,-, jud.B și pârâtul, domiciliat în B, Cartier 14,.42A,.C,.45, jud.B și în consecință:
Modifică în tot decizia civilă nr. 205/15.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, iar pe fond, menține sentința civilă nr.5763/28.10.2008 a Judecătoriei Buzău.
Obligă pe intimatul să plătească recurenților și suma de 154 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
- - - - - - -
GREFIER,
/VM
10 ex/28.10.2009
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Andra Corina BotezJudecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina
