Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 830/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.830
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pup Cristian
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva deciziei civile nr.144/A/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea avocatului pentru reclamanta recurentă și consilier juridic pentru pârâtul intimat Consiliul Local al Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat, în reprezentarea reclamantei recurente, depune la dosar împuternicire avocațială de substituire și solicită amânarea cauzei pentru a se prezenta avocatul titular în vederea punerii concluziilor pe fond.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtului intimat Consiliul Local al Municipiului T, depune la dosar delegație și întâmpinare, calificată de către instanță ca fiind concluzii scrise, având în vedere că nu a fost depusă în termen.
Curtea constată că la dosar nu s-a depus cerere de amânare de către apărătorul titular ales al reclamantei recurente, motiv pentru care respinge cererea de amânare formulată și nemaifiind alte cereri formulate și excepții invocate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de Tribunalul Timiș pentru motivele expuse în cuprinsul concluziilor scrise depuse la dosar la acest termen de judecată.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.4663/08.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoaraa fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului
În consecință, instanța a constatat că reclamanta are un drept de folosință asupra terenului intravilan în suprafață de 267 mp ce face parte din parcela top 29400 înscrisă în CF 55882 T, proprietatea Statului român, în suprafață totală de 1773 mp; a dispus dezmembrarea parcelei top 29400 din CF 55882 T conform raportului de expertiză topo întocmit în cauză de expert, care face parte integrantă din prezenta sentință, respectiv: top 29400/1, spații verzi și alei în suprafață de 1506 mp, și nr.top 29400/2, teren intravilan în suprafață de 267 mp; a dispus intabularea parcelei top 29400/2 în CF nou T, cu înscrierea la Bap roprietarului Statul român, în cotă de 1/1 parte, și în Cad reptului de folosință veșnică în favoarea reclamantei.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ca instanța să constate că reclamanta are un drept de folosință veșnică asupra terenului înscris în CF 55882 T nr.top 29400, în suprafață de 267 mp, aflată în proprietatea tabulară a Statului român și să dispună transcrierea parcelei susmenționate în CF 55882 T în CF 18959
Din probatoriul administrat a rezultat că parcela top 13239 din CF 18959 T, grădină în- (nr.nou 16) în suprafață de 627 mp, a trecut în proprietatea statului român în baza Decretului 92/1950.
La data de 22 mai 1968, în CF s-a înscris dreptul de folosință veșnică asupra parcelei susmenționate în favoarea soților și, drept ce le-a fost atribuit în baza Deciziei nr.308/01.04.1957 dată de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului T conform Decretului nr.493/1954.
La data de 14 august 1978, pe parcela top 13239 s-a notat o casă în proprietatea celor doi soți, bun comun, cu titlu de drept "edificare".
La data de 24 februarie 1981, parcela top 13239 fost dezmembrată după cum urmează: top 13239/1, casă și curte în suprafață de 360 mp, a rămas în CF 18959 T în proprietatea vechiului proprietar; top 13239/2, teren în suprafață de 267 mp, a fost transcrisă în CF 5347 T în proprietatea statului român; din CF 5347 T, parcela top 13239/2 a fost transcrisă sub nr.top 29400, spații verzi și alei, în CF 55882 T, în proprietatea statului român.
În CF 55882 T nu se face nicio mențiune despre dreptul de folosință veșnică al soților și.
Reclamanta este moștenitoarea soților, iar în anul 1995, în baza Ordinului Prefectului județului T nr.1216/1995, aceasta și-a intabulat dreptul de proprietate asupra parcelei top 13239/1 rămasă în CF 18959
Până în prezent, reclamanta a achitat impozitul atât asupra parcelei susmenționate, cât și asupra parcelei top 13239/2 (în prezent top 29400 din CF 55882), ambele însumând suprafața de 627 mp, asupra căreia părinții săi au avut un drept de folosință veșnică.
Astfel instanța a reținut că autoritățile competente au recunoscut că sunt aplicabile prevederile art.35 (devenit art.36 după republicarea legii) din legea fondului funciar cu privire la parcela 13239/1.
Astfel că, pentru identitate de rațiune se impune să se recunoască același regim juridic și parcelei 13239/1, care în prezent se regăsește în parcela 29400.
În sprijinul acestei soluții, instanța a reținut că Decretul 439/1954 autoriza comitetele executive ale sfaturilor populare să atribuie terenuri unor categorii de cetățeni care doreau să își construiască locuințe.
Asemenea terenuri erau atribuite în folosința pe durata existenței construcției sau în folosința veșnică, așa cum a fost cazul soților și.
Terenurile respective erau atribuite prin decizia comitetului executiv, iar dreptul de folosință se înscris în cartea funciară.
Conform art.7 al.2 din Decretul 493/1954, numai odată cu transmiterea imobilului construit pe terenul atribuit, dreptul de folosință asupra acestui teren trece asupra noului proprietar al terenului.
În consecință, instanța a reținut că dreptul de folosință veșnică atribuit conform Decretului 493/1954 este un drept real, prin natura sa, dar accesoriu în raport cu proprietatea personală asupra construcțiilor. Acest drept nu se stinge prin moartea persoanei căreia i-a fost atribuit, ci se transmite succesorilor acestei persoane; el nu mai poate fi privit distinct de dreptul de proprietate asupra construcției și că deținătorul construcției are calitatea de superficiar.
Această interpretare este în concordanță cu prevederile art.36 din Legea 18/1991 republicată, care, la alineatul 2, face vorbire despre terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite potrivit legii în folosință veșnică.
Dacă deținătorul construcției nu solicită atribuirea în proprietate a acestui teren, conform art.36 al.2 din Legea 18/1991, atunci va rămâne cu dreptul de folosință ce i-a fost atribuit pe cale administrativă cu privire la teren.
Acest drept de folosință trebuie coroborat cu dreptul de proprietate asupra construcției, ambele formând un drept de superficie.
Pentru persoana care vrea să beneficieze de prevederile art.36 al.2 din Legea fondului funciar republicată, în sensul de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului atribuit în folosință, este important ca acest teren să fi fost atribuit în folosință veșnică ori pe durata existenței construcției.
Parcela în suprafață de 267 mp, care în prezent se regăsește în top 29400 în CF 55882 T, în proprietatea statului român, a fost atribuită inițial, în folosință veșnică, părinților reclamantei, în considerarea calității acesteia de deținătoare a construcției.
În consecință, este dovedit atât interesul reclamantei la promovarea cererii în constatare, cât și obiectul acestui capăt de cerere, motiv pentru care instanța a respins excepția lipsei de obiect invocată de pârât.
Expertiza topografică efectuată în cauză a stabilit că reclamanta folosește suprafața totală de 645 mp, iar acest teren, îngrădit, se compune din parcela top 13239/1, în suprafață de 360 mp, plus o porțiune din parcela cu nr.top 29400.
În urma reambulării topografice, nr.top 13239/1 a devenit nr.top nou 29391, iar nr.top13239/2 a fost inclus în nr.top nou 29400, astfel cum sunt evidențiate în planul anexă la raportul de expertiză.
Dată fiind configurația terenului și dispunerea construcțiilor, a constatat instanța că parcela nr.top 29391 (fosta top 13239/1) și parcela top 29400/2 (formată din dezmembrarea top 29400) formează practic un singur corp funciar.
Expertul a precizat că accesul la parcela cu nr.topo 29400/2 este posibil doar prin parcela cu nr.top 29391 și a făcut o propunere de dezmembrare care ține seama doar de suprafața inițială a parcelei cu nr.top 13239, respectiv 626 mp, după cum urmează: parcela cu nr.top 29400 se dezmembrează în top 29400/1, în suprafață de 1506 mp și parcela cu nr.top 29400/2, în suprafață de 267 mp, parcela top 29400/2, reprezentând teren intravilan în suprafață de 267 mp, va fi înscrisă în CF nou T, în proprietatea Statului român, în cota de 1/1 parte; asupra parcelei susmenționate, în C din CF nou T se va înscrie dreptul de folosință veșnică în favoarea reclamantei, cu titlu de drept "succesiune".
Nu a fost admisă cererea reclamantei în sensul că parcela top 29400/2 să fie înscrisă în CF 18959 T, alături de parcela top 29391 (fosta 13239/1), deoarece cele două parcele au proprietari diferiți - statul român și, respectiv, reclamanta.
Ori, potrivit art.46 din legea 7/1996 republicată, mai mulți proprietari nu pot fi înscriși în aceeași carte funciară decât dacă se găsesc în cazul coproprietății.
Conform art.35 ind.1 al.3 din Legea 7/1996 republicată, reclamanta va putea cere transcrierea parcelei 29400/2 în CF 18959 T după ce dobândește dreptul de propriretate asupra parcelei 29400/2.
Pentru aceste considerente instanța a dispus conform celor mai sus arătate.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul.
Prin decizia civilă nr.144/A/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș apelul a fost admis; în consecință, hotărârea a fost schimbată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a avut în vedere că reclamantei i s-a atribuit în proprietate cu titlu de teren aferent suprafața de 360 mp corespunzătoare nr.topo 13239/1. Atribuirea s- dispus, prin Ordinul Prefectului cu nr.1216/11.05.1995 în baza art.36 al.2 din Legea 18/1991 referitor la atribuirea în proprietate a terenului aferent construcției. În aceste condiții, a reținut instanța, reclamanta avea posibilitatea aă atace susmenționatul ordin în situația în care aprecia că i se cuvenea întreaga suprafață solicitată pe calea prezentei cereri de chemare în judecată, ea având la îndemână dispozițiile Legii 18/1991 și nu calea dreptului comun.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului declarat de pârât și al menținerii hotărârii primei instanțe.
În motivare a invocat faptul că decizia se întemeiază pe considerente străine de natura pricinii: câtă vreme s-a solicitat constatarea existenței unui drept de folosință veșnică în patrimoniul defuncților părinți ai reclamantei, drept ce s-a transmis acesteia o dată cu construcția, în cauză nu erau incidente dispozițiile art.36 din Legea 18/1991; aceasta, pentru că, la data emiterii ordinului prefectului de atribuire în proprietate a terenului aferent locuinței, parcela ce face obiect al prezentului proces nu era în folosința reclamantei.
În drept, a invocat dispozițiile art.304 pct.7, 9.pr.civ.
Pe cale de întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. față de dispozițiile art.299 și următoarele pr.civ. văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr.308/1957 dată de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Orașului T antecesorilor reclamantei li s-a atribuit în folosință veșnică parcela nr.top 13239 înscrisă în CF 18959 T în suprafață de 627 mp. Transmiterea s- dispus în baza Decretului nr.493/1954 pentru constituirea de către beneficiari a unei locuințe (filele 7, 21 dosar fond).
Potrivit acestui act normativ, organele administrației publice locale atribuiau în folosință veșnică parcele de teren necesare construirii de locuințe (art.1), proiectul de construire fiind avizat de instituția care a aprobat constituirea dreptului (art.2).
Atribuirea terenurilor se făcea "după ce au fost satisfăcute cererile de atribuire de terenuri celor ce au primit în anul în curs credite de la stat pentru construire de locuințe (art.2 al.1 din decret).
Se observă că atribuirea în folosință veșnică a terenurilor se realiza în cadrul unei proceduri care presupunea raportarea cererilor de atribuire la disponibilul de teren, stabilirea numărului de solicitări ale căror cereri urmează a fi aprobate și apoi nominalizarea celor ce urmau să beneficieze de dispozițiile decretului, statul apreciind care este suprafața necesară construirii și folosirii normale a unei locuințe, dispozițiile 4015/1953 fiind aplicabile.
În consecință, dacă la data atribuirii în folosință veșnică a terenului către antecesorii reclamantei, s-a apreciat că o suprafață de 627 mp este necesară pentru locuința ce va fi construită în baza autorizației date de aceeași autoritate administrativă care a dispus atribuirea, lipsirea beneficiarilor de dreptul de folosință asupra a mai mult de o treime din parcela astfel atribuită (prin dezmembrarea din anul 1981) în lipsa vreunei justificări în sensul decretului de reglementa atribuirea se constituie într-o exercitare abuzivă a dreptului de proprietate de către titularul său, respectiv statul.
Astfel, câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada unor modificări ale construcției, modificări care să justifice dezmembrarea parcelei atribuite, văzând și faptul că reclamanta-moștenitoare a beneficiarilor achită impozitul aferent suprafeței de teren (627 mp) (fila 22 dosar fond), instanța de recurs va aprecia ca fiind temeinică și legală hotărârea primei instanțe.
Invocând dispozițiile art.111 pr.civ. reclamanta tinde la constatarea existenței în patrimoniul său a dreptului recunoscut antecesorilor săi, nefiind incidente dispozițiile referitoare la posibilitatea formulării unei acțiuni în realizare, cum neîntemeiat a susținut pârâtul. Aceasta, pentru că reclamanta solicită confirmarea preexistenței dreptului de folosință veșnică (constituit în anul 1957 cu respectarea dispozițiilor legale de la acea vreme), pe când dispozițiile legale invocate de pârât (Legea 213/1998, Legea 215/2001) reprezintă cadrul normativ pentru constituirea unor drepturi ce nu au existat anterior în patrimoniul beneficiarului.
Cum antecesorilor reclamantei li s-a limitat abuziv dreptul inițial constituit, considerentele instanței de apel referitoare la incidența dispozițiilor art.36 din Legea 18/1991 republicată nu pot fi reținute, norma având în vedere situația în care persoana care o invocă în favoarea sa nu contestă întinderea suprafeței de teren pe care o are în folosință ci solicită să-i fie atribuită în proprietate această suprafață.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art.312 al.1, 2, 3.pr.civ. raportat la art.304 pct.7 pr.civ. instanța va admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.144/A/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și va modifică în tot decizia recurată în sensul că va respinge apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.4663/08.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În baza art.274 pr.civ. va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10,5 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.144/A/22.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în tot decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva sentinței civile nr.4663/08.05.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 10,5 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.FȘ/07.10.2008
Tehnored.MM/2 ex/.24.10.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara -
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Pup CristianJudecători:Pup Cristian, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
