Anulare act. Decizia 831/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.831
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pup Cristian
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva Deciziei civile nr.58/A din 01.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și, având ca obiect constatare nulitate absolută.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamantul recurent și avocat pentru pârâta intimată, lipsă fiind pârâții intimați, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recurs declarat în termen și legal timbrat cu 12 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, reprezentantul reclamantului recurent depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea reclamantului recurent, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Timișoara, în vederea cercetării fondului cauzei, având în vedere faptul că instanțele anterioare s-au pronunțat pe excepție. A arătat că reclamantul are un interes în cauză și invocă fraudarea legii de către intimați în vederea evitării plata unor taxe. A susținut că prima instanță trebuia să verifice dacă s-a încălcat legea în sine, după care trebuia să verifice interesul reclamantului.
Avocat, în reprezentarea pârâtei intimate, solicită constatarea nulității recursului, acesta nefiind motivat corespunzător, iar în cazul respingerii excepției, solicită să se constate că prin decizia civilă nr.2247/2006 Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a pronunțat irevocabil în dosar nr.5931/2006, respingând demersul judiciar al reclamantului. S-a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a depus chitanța reprezentând onorariu avocat în sumă de 2000 lei.
În replică, reprezentantul reclamantului recurent a arătat că în cauză nu s-a discutat niciodată excepția autorității de lucru judecat, iar în cazul în care ar fi fost invocată această excepție, trebuia să fie unită cu fondul, pentru a se putea proba interesul reclamantului în promovarea demersului judiciar.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.58/A din 01.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins apelul declarat de reclamantul împotriva Sentinței civile nr.775 din 24.01.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
Astfel, tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis excepția lipsei de interes formulată de pârâta și a respins acțiunea reclamantului, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2048/2001, încheiat între pârâta și pârâții și, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.2948/2004, încheiat între pârâtele și cu motivarea că are ca și concubin o contribuție de 60% la dobândirea imobilului, iar prețul declarat nu a fost cel real, astfel că actul este nul, conform art.6 din OUG 12/1998.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul nu este parte în niciunul dintre actele a căror nulitate o solicită, iar prin modalitatea în care este formulată acțiunea de față, reclamantul nu manifestă niciun interes, finalitatea promovării unei asemenea acțiuni neputându-i acorda nici un folos practic.
Prin apelul declarat, reclamantul a solicitat desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, învederând că are un interes personal și direct, însă nu i s-a dat posibilitatea să îl dovedească (există o serie de înțelegeri, contracte, sume de bani acordate cu titlu de împrumut sau avans).
De asemenea, reclamantul apelant a învederat că a solicitat constatarea nulității absolute a contractului nr.2048/23.05.2001, urmare fraudării atât intereselor lui, cât și cele generale, ale societății.
Tribunalul a considerat că este neîntemeiat apelul reclamantului, reținând în considerentele deciziei că prima instanță a constatat în mod corect lipsa de interes în declanșarea litigiului pendinte, întrucât, chiar dacă s-ar fi admis acțiunea și s-ar fi constatat nulitatea absolută a celor două contracte, reclamantul nu ar obține nici un folos practic pentru sine.
Tribunalul a mai reținut că în ceea ce privește cota de contribuție a reclamantului la dobândirea apartamentului ce a făcut obiectul vânzărilor succesive, s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă, Decizia civilă nr.2247/14.11.2006 a Curții de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.5931/2006, prin care s-a respins în totalitate demersul său judiciar.
Instanța de apel a avut în vedere, de asemenea, că motivele invocate în apel (existența unor presupuse convenții, împrumuturi, etc. a căror dovadă nu a fost făcută) nu sunt de natură să își justifice interesul în desființarea contractelor de vânzare-cumpărare.
În fine, tribunalul a considerat că nici presupusa încălcare a prevederilor OUG nr.12/1998 (în prezent abrogată) nu este de natură să îi legitimeze interesul în promovarea unei asemenea acțiuni, pentru că, pe lângă un interes general, abstract, petiționarul trebuie să justifice și să probeze și un interes personal, legitim și direct.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamantul, solicitând, în principal, casarea celor două hotărâri și trimiterea cauzei la Judecătoria Timișoara, iar în subsidiar, modificarea celor două hotărâri și admiterea acțiunii.
În motivare, reclamantul recurent a învederat că trebuie avut în vedere faptul că în fața primei instanțe a solicitat unirea excepției cu fondul pentru ca prin administrarea probatoriului, reprezentat de interogatoriul pârâților și proba cu înscrisuri, să își poată justifica interesul personal și direct în constatarea nulității absolute a celor două contracte.
A mai susținut că interesul personal și direct există, având în vedere că între el și pârâtul au fost încheiate o serie de înțelegeri, contracte, promisiuni etc. ce vizau imobilul în discuție, cât și sume de bani acordate cu titlu de împrumut și avans, precizând că nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.2048/23.01.2001 a fost invocată în baza art.6 din OUG nr.12/1998, vizând frauda la lege.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și 312 al.1, 2, 3.pr.civ.
Prin întâmpinare, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului reclamantului cu motivarea că motivele invocate (art.304 pct.8 și 9.pr.civ.) nu sunt dezvoltate, fiind o reiterare a motivelor de apel, nearătându-se care sunt temeiurile pentru care hotărârea al fi lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii, precum și în ce constă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății.
Intimata a mai relevat că unirea excepției cu fondul nu era necesară, având un caracter excepțional, iar excepția lipsei de interes este o excepție de fond care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Că, în mod corect s-a judecat cauza pe baza excepției lipsei interesului, deoarece abia după ce sunt îndeplinite condițiile exercitării acțiunii civile se poate trece la administrarea probelor.
În urma examinării deciziei atacate în raport de motivele invocate și de disp.art.304 pct.8 și 9 și art.137 pr.civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamantului, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, acțiunea în nulitate absolută este o acțiune imprescriptibilă și poate fi promovată de orice persoană interesată, iar sintagma "persoană interesată" duce la concluzia că cel ce invocă nulitatea actului juridic trebuie să facă și dovada interesului în promovarea acțiunii.
Cu alte cuvinte, existența interesului este una din condițiile cumulative ale exercitării acțiunii civile, iar acesta trebuie să fie născut, actual, personal și direct, așa cum au reținut ambele instanțe.
Pe de altă parte, excepția lipsei interesului este o excepție de fond care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, potrivit art.137 al.1 pr.civ.
Or, în speță, așa cum corect au stabilit ambele instanțe, reclamantul nu a fost în măsură să justifice interesul, respectiv un folos practic în promovarea acțiunii de față, cu atât mai mult cu cât prin Decizia civilă nr.2247/14.11.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr-, au fost modificate în parte Decizia civilă nr.599/30.06.1999 și sentința civilă nr.7203/06.07.2005 a Judecătoriei și a fost respinsă acțiunea reclamantului, prin care acesta a solicitat să se constate contribuția lui de 60% la dobândirea imobilului precum și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2948/20.08.2004.
Pe de altă parte, nici înțelegerile, contractele, promisiunile sau împrumuturile invocate și nedovedite nu pot justifica calitatea procesuală activă, cum, de asemenea, nici pretinsa încălcare a prevederilor OUG nr.12/1998 nu poate legitima această calitate.
Așa fiind, Curtea apreciază că decizia atacată este legală și temeinică, nefiind susceptibilă de modificare pentru cazurile prevăzute de art.304 pct.8 și 9.pr.civ. astfel că va respinge recursul reclamantului.
Văzând și prevederile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva Deciziei civile nr.58/A din 01.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă reclamantul să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.OG/10.10.2008
Tehnored.MM/2 ex/24.10.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș - jud.,
Președinte:Pup CristianJudecători:Pup Cristian, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
