Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 873/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 873
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Niculina Țiț
- - - - JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de reclamanta Compania Națională " Poșta Română" - Direcția Regională B - împotriva deciziei civile nr.183 din4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentă consilier juridic;lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru recurentă, depune la dosar taxa judiciară de timbru învederată la termenul anterior și timbrul judiciar.
Nemaifiind alte cererii și/sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru recurentă, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea celor două hotărâri și pe fond, a se constata dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1700. teren.
Arată că așa cum rezultă din certificatul eliberat de Arhivele Statului terenul aparține Ministerului și unicațiilor. Regimul juridic asupra terenului a fost interpretat greșit de cele două instanțe. Actul normativ privind terenul revendicat ce face obiectul cauzei nu face obiectul Lg.18/1991. Intimatul nu face dovada cu nici un act că terenul din litigiu aparține domeniului public. Din anul 1970 recurenta a edificat un număr de șapte construcții care nu puteau fi edificate dacă nu era proprietarul terenului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8048/07.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bacău, s-a respins excepția inadmisibilității, s-a respins ca nefondată acțiunea în constatare, formulată de reclamanta Compania Națională "Poșta Română" împotriva pârâtului Municipiul B-prin Primar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta se află în posesia unui imobil situat în B,-, compus din teren în suprafață totală de 1790 mp, învecinat la cu Primăria B (Fundația de Comunitar) și cu SC SA, la cu str. - - și cu proprietăți particulare, la cu str. -, iar la cu spitalul TBC și cu proprietăți particulare, teren pe care se află următoarele construcții: garaj și atelier; birou și atelier; atelier de tâmplărie; magazie de materiale; magazii - 6 bucăți; altă magazie de materiale; cabină poartă.
Imobilul a fost identificat prin rapoartele de expertiză întocmite în cauză de către expertul topo, ce a evaluat terenul la suma de 831.000 lei, și expertul în construcții, care a arătat că valoarea totală a construcțiilor este de 182.008 lei.
Având în vedere precizarea acțiunii de către reclamantă, în sensul că își întemeiază cererea pe prevederile art. 1890 Cod civil, excepția inadmisibilității acțiunii în constatare urmează a fost respinsă, deoarece acțiunea în uzucapiune nu este subsidiară unei acțiuni în realizarea dreptului.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, deși reclamanta are posesia neîntreruptă a terenului de peste 30 de ani (având în vedere că este succesoarea în drepturi a Regiei Autonome Poșta Română, a Regiei -POST- și a Ministerului și unicațiilor, potrivit prevederilor HG nr. 883/1990, HG nr. 448/1991 și HG nr. 371/1998), aceasta nu a stăpânit imobilul sub nume de proprietar anterior anului 1990, întrucât la acea vreme reprezenta o unitate de stat, astfel că nu putea exista intenția sa de a dobândi proprietatea terenului folosit, aflat oricum în proprietate publică.
Ulterior anului 1990, chiar dacă reclamanta ar fi început să posede terenul sub nume de proprietar, nu este îndeplinită cerința duratei de minim 30 de ani pentru a opera uzucapiunea de lungă durată (1990 - 2007). În cauză nu se poate invoca uzucapiunea scurtă (10 - 20 de ani), neexistând un just titlu.
Prin urmare, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 și urm. cod civil pentru a interveni prescripția achizitivă asupra terenului.
În ceea ce privește construcțiile aflate pe terenul din B,-, instanța a reținut că acesta au fost edificate de către unitățile prin reorganizarea cărora s-a format Compania Națională Poșta Română, însă pe un teren ce nu le aparținea. Astfel, situația juridică a respectivelor construcții urmează a fi reglementată potrivit prevederilor art. 494 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Compania Națională "Poșta Română" SA B-Sucursala Direcției Generale de Poștă.
Prin decizia civilă nr.183/A/04.06.2008 a Tribunalul Bacăua respins ca nefondat apelul, fiind reținute următoarele:
Acțiunea formulată de reclamantă se întemeiază pe dispozițiile art.1890 Cod civil privind uzucapiunea de 30 de ani, situație în care instanța trebuia să verifice dacă sunt îndeplinite cerințele art.1847 Cod civil, potrivit cărora pentru o uzucapiune se cere o posesie continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar.
Deși critică soluția primei instanțe sub aspectul situației reținute pentru perioada anterioară anului 1990, potrivit propriilor susțineri din cererea de apel, reclamanta confirmă faptul că anterior anului 1990, proprietatea terenului avut în folosință aparținând statului, nu a existat intenția de a dobândi proprietatea.
În consecință, corect a reținut prima instanță că pentru perioada anterioară anului 1990, posesia nu s-a exercitat sub nume de proprietar și prin urmare, nu sunt îndeplinite cerințele art.1847 Cod civil pentru a opera uzucapiunea de 30 de ani, nefiind necesar ca pârâtul să producă alte probe privind situația actuală a terenului.
Împotriva aceste decizii în termen legal și motivat a formulat prezentul recurs reclamanta. Recursul a fost legal timbrat.
Recurenta critică soluția pronunțată ca fiind în contradicție cu situația de fapt și de drept, bazându-se pe o interpretare greșită a probelor.
Recurenta susține că intimata nu a depus nici un act din care să rezulte drepturile sale și că atribuirea terenului către aceasta echivalează cu o naționalizare.
Analizând decizia din apel, curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele:
În sistemul codului civil, uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietății unui bun imobil, ca efect al exercitării posesiunii utile asupra acestui bun, un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 ani, astfel cum este reglementată de art.1890 cod civil, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, două condiții: posesia popriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, și să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani; în acest sens art.1864 Cod civil prevede că orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii.
În conformitate cu art.1847 Cod civil " ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar".
În cauza dedusă judecății reclamantul recurent a solicitat în contradictoriu cu pârâtul să se constate că a dobândit un drept de proprietate ca efect al uzucapiunii asupra imobilului teren-construcții situat în B,-.
Din probele administrate în cauză, existente la dosar, rezultă că acesta nu a exercitat o posesie continuă, publică și sub nume de proprietar.
De altfel chiar din susținerile reclamantului în fața primei instanțe (28 dosar fond), rezultă că imobilul la înființarea Regiei Autonome Poșta Română, fiind în proprietatea statului, i-a fost dat în administrare, totodată regăsindu-se în anexa HG451/1996.
Totodată și criticile aduse hotărârilor sunt oarecum contradictorii, arătându-se că prin acte normative speciale (15/1990) a devenit proprietarul imobilului, situație în care nu s-ar mai justifica promovarea prezentei acțiuni, iar pe de altă parte că terenul aparține conform certificatului de la Arhivele Statului, fostului Minister al și Comunicațiilor.
Instanțele anterioare au reținut corect că reclamantul deși a demonstrat posesia, aceasta nu este suficientă pentru a putea prescrise achizitiv, existând îndoieli cu privire la unul dintre elementele constitutive, respectiv "animus- Acest element psihologic constă în voința posesorului de a stăpâni bunul pentru el, sub nume de proprietar. Art.1854 Cod civil prevede astfel că "posesorul este presupus că posedă pentru sine sub nume de proprietar dacă nu este probat că a început posesia pentru altul".
În mod corespunzător au reținut instanțele că reclamantul nefăcând dovada că a stăpânit bunul sub nume de proprietar, nu sunt îndeplinite cerințele art.1847 Cod civil pentru a opera uzucapiunea de 30 ani.-
Nici criticile vizând nedovedirea de către pârât a dreptului de proprietate al acestuia nu pot fi reținute, deoarece potrivit art.1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Sarcina probei nu implică un drept al adversarului, ci un imperativ al interesului personal al părții (în speță reclamantul recurent) care avea să-și probeze faptele afirmate.
În consecință, având în vedere aceste considerente, recursul este nefondat urmând a fi respins, potrivit art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUME LEGII
Respinge recursul promovat de reclamanta Compania Națională " Poșta Română" - Direcția Regională B - împotriva deciziei civile nr.183 din 4 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât Municipiul B - prin Primar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.apel- /
Red.dec.rec.- /12.12.2008
Tehnored./2 ex./16 dec.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Elena Pașcan
