Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 950/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 950
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanta SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM F împotriva deciziei civile nr. 389 din 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL F, PRIMARUL ORAȘULUI F, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR F și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR D, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta reclamantă SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM F lipsind intimații pârâți CONSILIUL LOCAL F, PRIMARUL ORAȘULUI F, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR F și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCAIAR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă, a solicitat acordarea unui termen pentru a depune înscrisuri în susținerea recursului.
Instanța a respins cererea de amânare, întrucât în cauză a mai fost acordat un termen la solicitarea recurentei reclamante SOCIETATEA COOPERATIVĂ DE CONSUM
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă, a depus borderou cu înscrisuri, respectiv: adresa Primăriei F nr. 23833/14.11.2008, referatul Consiliului Popular din 04.12.1973 privitor la ridicarea unei construcții pe terenul în litigiu, declarația de impunere pe anul 1984, declarație de impunere pe anul 2004, înregistrată la Primăria F; chitanțe privind plata impozitului pentru imobilul litigios.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a fost acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea de chemare în judecată adresată acestei instanțe și înregistrată pe rol sub nr- din 13.03.2007, reclamanta Societatea de Consum Fac hemat inițial în judecată pârâtele Comisia Locală de Fond Funciar F și Comisia Județeană de Fond Funciar D pentru ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate existența dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului intravilan, în suprafață de 8800. situat în oraș F, având următoarele vecinătăți: N - str. -, E - depozit Remat, S - HG, și și V -.
In motivarea acțiunii, reclamanta arată că deține terenul amintit încă din anul 1951, Primăria F fiind cea care le atestă calitatea de proprietari în anul 1973, conform adresei nr. 4910/3.12.1973, în vederea emiterii autorizației pentru executarea de lucrări nr. 183/19.06.1976; că terenul este împrejmuit și îl posedă continuu, netulburat, public și sub nume de proprietar, nefiind tulburați în posesie de către nimeni, fiind construite pe teren barăci metalice, șoproane și o clădire zidită cu destinația de birouri.
Reclamanta a formulat precizare la acțiune la data de 15 mai 2007, prin care a învederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul Consiliu Local F și a arătat că deține în proprietate terenul situat în F,-, din anul 1951, fiind înregistrat ca mijloc fix în evidențele contabile ale unității; din anul 1951 și până în prezent societatea reclamantă a achitat anual la stat, în calitate de proprietar, impozitele și taxele aferente, așa cum reiese și din adresa nr. 4910/03.12.1973, precizând totodată că terenul l-a posedat continuu, netulburați și sub nume proprietar, fiind incidente și disp. art. 1890 civ. privitoare la uzucapiunea de 30 de ani, ca mod de dobândire a proprietății. Reclamanta a precizat, de asemenea, că înțelege să se judece în cauză doar cu Consiliul Local F, nu și cu cele două comisii, locală și județeană de fond funciar, motiv pentru care acestea au fost scoase din cauză.
Prin sentința civilă nr. 995 din 11.12.2007, pronunțată de Judecătoria Filiași, a fost admisă acțiunea formulată și precizată de reclamantă, constatându-se dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 8.730. situat în orașul F,-, având ca vecinătăți: N - str.-, E - Remat F, S -, V -, teren identificat prin schița anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul -, schiță aflată la fila 74 dosar și care face parte integrantă din prezenta hotărâre. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a constatat că reclamanta Societatea de Consum F are în posesie de mai bine de 30 de ani terenul situat în intravilanul orașului F, în suprafață de 8.730. teren identificat în raportul de expertiză prin schița anexă aflată la fila nr. 74. Asupra acestui teren, începând cu anul 1951, autoritățile Consiliului Popular F au recunoscut reclamantei un drept de proprietate, aspecte ce rezultă din adresele depuse de către reclamantă în susținerea acțiunii.
Consiliul Local Fas usținut că reclamanta este doar detentor precar al terenului, întrucât între reclamantă și Consiliul Local sunt raporturi contractuale, dar această dovadă nu a fost făcută pe parcursul procesului și, în concluzie, instanța nu a putut reține această situație de drept.
Prima instanță a constatat incidența disp. art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv că reclamantei i s-a dat o speranță legitimă că va fi recunoscută proprietar al acestui teren, situație care echivalează cu noțiunea de "bun", în accepțiunea art.1 din protocolul amintit, iar statele sunt obligate să respecte proprietatea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs PRIMARUL F și apelantul pârât CONSILIUL LOCAL F criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit probele administrate și a aplicat greșit legea, întrucât reclamanta se bucura doar de un drept de folosință asupra terenului, fiind un detentor precar; până în anul 1991 aceasta a fost societate cu capital de stat, iar terenul aparținea statului, adeverința din 1973 nu face dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu. În drept au fost invocate disp. art 304 pct 9 Cod. pr. civilă.
La termenul de judecată din 28.03.2008 instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul. Intimata a invocat excepția lipsei calității procesuale a Primarului F și a inadmisibilității apelului formulat de către acesta.
Prin decizia civilă nr. 389 din 4 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admis apelul declarat de Primarul orașului F și pârâtul Consiliul Local A fost schimbată sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea.
Tribunalul a reținut că în mod greșit a constatat instanța de fond că reclamanta ar fi exercitat asupra terenului în litigiu o posesie utilă, neviciată și sub nume de proprietar; existența unei autorizații de construcții și mențiunile cuprinse în adresa nr. 4910/1973, precum și certificatele fiscale privind impozitele și taxele locale nu fac dovada exercitării de către reclamantă a unei posesii utile, neviciate și sub nume de proprietar. În declarația privind stabilirea impozitului asupra clădirilor pe anul 1985 este menționată suprafața în litigiu cu precizarea categoriei de folosință ca fiind depozit, iar în declarația de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren pe anul 2006, se menționează regimul juridic al acestei suprafețe de teren ca fiind teren în folosință.
ribunalul a apreciat că acest teren a fost dat doar în folosința reclamantei pe toată durata existenței construcțiilor (depozite), situație în care nu se poate vorbi de o posesie exercitată sub nume de proprietar, acesteia lipsindu-i elementul animus.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta Societatea Cooperativă de Consum F solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 995/2007, pronunțată de Judecătoria Filiași.
În motivarea recursului s-a susținut că Primarul orașului F nu a fost parte la fond în dosar situație în care nu putea declara apel împotriva sentinței și deci apelul acestuia trebuia respins ca inadmisibil. Pe fondul cauzei s-a susținut că în favoarea recurentei operează prezumția de proprietate prevăzută de dispoz. art. 1854 cod civil în conformitate cu care posesorul este presupus a poseda pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că posedă pentru altul. Astfel fiind intimatul pârât Consiliul Local F trebuia să facă dovada susținerilor sale, respectiv a calității de detentor precar a recurentei.
S-a precizat că nu există acte încheiate între recurentă și partea adversă prin care să fi fost transmis un drept de folosință asupra terenului litigios. Astfel fiind prezumția reglementată de art. 1854 Cod civil nu a fost răsturnată prin administrarea de probe contrarii, situație în care în mod eronat și nelegal instanța de apel a apreciat că posesia exercitată de recurentă nu este una utilă. Prin expertiza efectuată la fond s-a stabilit că terenul a fost deținut de recurentă în liniștită și netulburată posesie din anul 1951. Cât privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor din legile de organizare și funcționare a cooperației, recurenta a susținut că acestea nu sunt incidente deoarece transmiterea în folosință a terenurilor se făcea printr-o decizie emisă de autoritățile locale ori pentru terenul în litigiu nu există vreun act care să ateste transmiterea în folosință.
Recursul este nefondat.
Acțiunea promovată la fond de recurentă, astfel cum a fost precizată, tinde la recunoașterea unui drept de proprietate în favoarea recurentei, în contradictoriu cu Consiliul Local Acesta, însă, la fel ca și Primarul, nu are în proprietate bunuri imobile. Consiliile locale, comunale, orășenești și municipale precum și primarii sunt autorități ale administrației publice locale. Consiliile sunt autorități deliberative iar primarii autorități executive. Aceste autorități au atribuții în ce privește patrimoniul unității administrativ-teritoriale. În ce privește, însă, reprezentarea în justiție a unității administrativ-teritoriale, aceasta are loc prin primar, potrivit art. 62 al. 1 din Legea nr. 215/2001.
În condițiile expuse este indiscutabil că Primarul Orașului Faa vut calitatea de a declara calea de atac a apelului în cauză.
Cât privește fondul litigiului, Curtea constată că recurenta reclamantă a invocat două temeiuri de drept în promovarea acțiunii, respectiv prevederile art. 111 Cod pr. civilă (constatarea existenței unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu) și art. 1890 Cod civil (constatareadobândiriidreptului de proprietate pe calea uzucapiunii). Nici unul din cele două temeiuri, însă, nu este în măsură să ducă la admiterea acțiunii.
În ce privește prevederile art. 111 Cod pr. civilă, se constată că recurenta reclamantă nu a invocat și dovedit faptul că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu prin vreun act translativ de proprietate. Astfel fiind nu se poate constata existența dreptului de proprietate, pe acest temei juridic, în favoarea reclamantei.
Cât privește dispozițiile art. 1890 Cod civil, Curtea constată că nu s-a dovedit de către recurentă exercitarea unei posesii utile asupra terenului o perioadă de cel puțin 30 de ani. Este adevărat că recurenta reclamantă posedă de multă vreme terenul în litigiu. Această posesie, însă, nu a fost exercitată sub nume de proprietar, ci pentru altul. Prezumția reglementată în art. 1854 Cod civil este răsturnată în cauză, dovada contrară fiind făcută tocmai cu faptul că recurenta a plătit și plătește taxă pentru teren.
Plata impozitului, potrivit legii, este în sarcina proprietarului. Prin excepție, pentru terenurile proprietate de stat concesionate sau date în folosință se achită o taxă, în condiții similare impozitului pe teren, de către beneficiar (prevăzută inițial în art. 17 din nr.OG 36/2002 și apoi în art. 256 din Codul fiscal). O astfel de taxă a fost achitată de recurenta reclamantă.
Recurenta reclamantă nu poate susține că a achitat, în realitate, impozit și nu taxă pe teren. Această plată nu s-a făcut în calitate de proprietar al terenului, întrucât recurenta reclamantă nu a dovedit și nu dovedește faptul că este proprietar al terenului în baza vreunui act translativ de proprietate. Astfel fiind, rezultă că plata s-a făcut în calitate de beneficiar al unui alt drept real și în acest mod se recunoaște indirect faptul că recurenta reclamantă nu deține terenul sub nume de proprietar. În aceste condiții este indiscutabil că a fost răsturnată prezumția reglementată în art. 1854 Cod civil.
Este adevărat că intimatii nu au făcut dovada cu acte a transmiterii dreptului de folosință către recurentă. Fiind dovedită, însă, posesia exercitată de recurentă de multă vreme asupra terenului în litigiu, coroborat cu faptul că recurenta nu a reușit să probeze că - în realitate - ar fi proprietara terenului, și față de prevederile legale privind organizarea și funcționarea cooperației (în conformitate cu care statul a sprijinit cooperația prin atribuirea în folosință a terenurilor necesare dezvoltării acesteia), Curtea consideră corecte cele reținute de tribunal, în sensul că recurenta este titulara unuidrept de folosințăasupra terenului în litigiu, proprietar fiind Orașul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat SOCIETATEA DE CONSUM F împotriva deciziei civile nr. 389 din 04 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL F, PRIMARUL ORAȘULUI F, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR F și COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex
16.12.2008
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț, Stela Popa
