Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 126/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 126/R-MF
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții: și, împotriva deciziei civile nr.161 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: recurenții-pârâți și și intimații-reclamanți și, asistați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.20/2009, eliberată de Baroul Argeș.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 10 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 26 ianuarie 2008, eliberată de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, cu copie pentru comunicare, formulată de către intimații-reclamanți.
Curtea, constată că, din eroare, s-a pus în vedere recurenților-pârâți să se achite o taxă judiciară de din valoarea contestată, având în vedere că se invocă motive de nelegalitate.
Părțile prezente personal sau prin reprezentant, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea pune în discuția părților excepția legalității și admisibilității căii de atac în raport de valoarea obiectului litigiului.
Recurenții-pârâți, având pe rând cuvântul, solicită respingerea excepției, recursul fiind admisibil și admiterea căii de atac pe care au declarat-
Avocat solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca inadmisibil, raportat la obiectul litigiului dedus judecății, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.10.2005, reclamantul, în nume propriu și în numele minorilor și, a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se constate ca fiind simulat contractul de vânzare-cumpărare nr.1620, încheiat la data de 14.11.1997 între numita și pârâți, prin care sus-numita le-a transmis acestora proprietatea apartamentului nr.32, situat în blocul 17B,.A, din strada - - din Curtea de A, județul A și ca atare, să se stabilească că acest bun imobil face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei, fostă.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că pârâții sunt cumnatul și respectiv sora numitei care, înainte de căsătoria cu reclamantul și de nașterea minorilor și, a înstrăinat în mod fictiv garsoniera proprietatea sa, în scopul de a-i ajuta pe cei doi pârâți să obțină un credit cu dobândă avantajoasă, în vederea modernizării locuinței pe care aceștia o dețin în- din Curtea de
S-a mai arătat că la data de 12.05.2004 () a încetat din viață și că atât înainte cât și după acest eveniment reclamanții au locuit în garsoniera în discuție, din care pârâții intenționează să-i evacueze, folosindu-se de actul simulat.
Prin întâmpinare, pârâții au susținut că la momentul vânzării imobilului nici nu-l cunoscuse pe reclamant și că aceasta este cea care a ridicat de la CEC împrumutul acordat pârâților, bani pe care i-a folosit în exclusivitate și că i-au permis să locuiască în continuare în garsonieră până când își va cumpăra un apartament corespunzător.
Au mai arătat că s-au comportat ca adevărați proprietari ai imobilului, încheind pentru acesta contractul de închiriere nr.273/10.08.1998 și plătind impozitul anual și că nu există un contraînscris doveditor al simulației.
Prin decizia nr.153/02.02.2006, la solicitarea instanței, Primăria municipiului Curtea de Aan umit curator pe, pentru a reprezenta pe minorii în vârstă de 7 ani și pe în vârstă de 5 ani (49).
Judecătoria Curtea d Argeș, prin sentința civilă nr.800 din 20 septembrie 2006, a admis cererea formulată de reclamanți, a constatat ca fiind simulat contractul de vânzare-cumpărare nr.1620/14.11.1997 și a stabilit că apartamentul nr.32 face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei ().
Prin decizia civilă nr.77/19.03.2007 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâți.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.67/R-MF/27.06.2007 a admis recursul declarat de pârâți, a casat decizia și sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de fond cu îndrumarea ca să fie soluționată de un complet specializat pentru minori și familie.
Cauza a fost înregistrată sub nr.2446/216/07.11.2007 la Judecătoria Curtea d Argeș.
În rejudecare, pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat, în esență, că în materie de simulație este necesar să existe concomitent două acte, că nu ne găsim în prezența unei simulații, că nu s-a făcut vorbire despre un act secret și nici dovezi, solicitând în final respingerea cererii.
Au fost audiați martorii, și.
Prin sentința civilă nr.452/MF/30.04.2008, Judecătoria Curtea d Argeșa admis cererea formulată de reclamantul, în nume propriu, cât și în numele minorilor și, împotriva pârâților și, ca fiind întemeiată, cu consecința declarării ca fiind simulat a contractului de vânzare-cumpărare nr.1620 încheiat între pârâți și autoarea reclamanților la data de 14.11.1997, apartamentul numărul 32 din -.17.B,.A, din strada - -, Curtea de A, făcând parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei ().
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 1313 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut de prima instanță că, reclamantul s-a căsătorit în anul 1998 cu, iar din căsătoria lor au rezultat minorii și.
În urma unei leucemii galopante, () a încetat din viață la data de 12.05.2004.
Înainte de căsătoria cu reclamantul, () a încheiat la data de 14.11.1997 cu sora și cumnatul său, pârâții și, contractul de vânzare-cumpărare nr.1620, prin care sus-numita le-a înstrăinat acestora garsoniera proprietatea sa situată în Curtea de A, str.- -, -.17B,.A,.4,.32.
În contractul autentificat de către Notarul Public s-a menționat ca preț al vânzării suma de 30.000.000 de lei vechi.
Așa cum a rezultat însă din depozițiile martorelor și, vecinele de apartament și confidentele defunctei, (), cu câteva luni înainte de decesul acesteia acel "secret" pe care l-a păstrat atâta timp s-a aflat, și anume că a făcut o înțelegere cu sora ei să-i vândă fictiv acesteia garsoniera, pentru ca să poată obține un credit avantajos îmbunătățirii casei în care locuia, dar pentru care nu deținea acte de proprietate. Convenția era ca după acoperirea creditului, să se întocmească alte acte de vânzare-cumpărare, prin care garsoniera să revină în proprietatea vânzătoarei.
La momentul la care () s-a confesat martorelor, datoria era achitată însă, pentru că din căsătoria cu reclamantul rezultaseră doi minori, iar spațiul devenise insuficient, dorea să o roage pe sora ei să vândă garsoniera unei alte persoane și să-i dea ei banii obținuți pe aceasta, în vederea cumpărării unui apartament.
Așadar, concomitent cu actul autentic de vânzare-cumpărare nr.1620/14.11.1997 a existat un acord simulatoriu, prin care s-a convenit ca vânzarea să fie fictivă, scopul urmărit fiind nu obținerea unei sume de bani, ci a unui credit avantajos pe care pârâții să-l folosească pentru îmbunătățirea unei alte locuințe decât cea cumpărată.
Existența acordului simulatoriu este susținută de faptul că atât înainte, cât și după decesul lui (), reclamanții au locuit în garsoniera în discuție, comportându-se ca adevărații proprietari și este în parte confirmată de relațiile comunicate de - Sucursala Curtea de A, din care rezultă că atât pârâții, cât și autoarea reclamanților au deschis și lichidat conturi imediat după perfectarea vânzării.
Pârâții au susținut că pentru dovedirea simulației este obligatorie existența unui contraînscris și ca acesta să fie întocmit în formă solemnă.
Dat fiind gradul de rudenie dintre pârâți și defunctă, cât și caracterul secret al convenției dintre aceștia, s-a apreciat că nu este necesară existența unui înscris autentic atât timp cât actul public a fost încheiat în forma cerută de lege pentru cel dintâi, iar dovada înțelegerii dintre părțile contractante a fost făcută cu depozițiile martorelor audiate în cauză.
S-a reținut că în materia formei actului secret operează principiul consensualismului, forma scrisă fiind cerută ad probaționem, iar nu ad validitatem.
Conform art.1191 Cod civil, forma scrisă a actului este cerută numai când valoarea convenției depășește 250 lei.
În această materie sunt aplicabile prevederile art.1198 Cod civil, potrivit cu care proba cu martori este permisă atunci când procurarea înscrisului a fost cu neputință sau când ne aflăm într-o imposibilitate morală, cum este în prezenta speță.
Potrivit art.1175 din Codul civil, actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali.
S-a reținut că reclamanții sunt succesorii în drepturi ai defunctei (), iar pârâții invocă în apărarea drepturilor lor actul public.
Întrucât acesta are opozabilitate numai față de terți, instanța a admis cererea formulată și în baza textului de lege arătat mai sus a declarat ca fiind simulat actul de vânzare-cumpărare nr.1620 încheiat între pârâți și autoarea reclamanților la data de 14.11.1997.
În consecință, apartamentul ce a format obiectul acestui contract face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei ().
Împotriva sentinței au declarat apel pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se în esență aplicarea greșită a dispozițiilor art.1175 Cod civil, întrucât contraînscrisul trebuie încheiat în formă scrisă, conținutul actului aparent putând fi combătut tot printr-un act juridic încheiat în formă scrisă; pentru constatarea simulației era necesar ca actul secret să fi fost încheiat anterior sau concomitent cu actul aparent; dacă scopul actului public simulat ar fi fost altul decât cel al vânzării-cumpărării, această situație ar fi atras nulitatea absolută și nu existența unei simulări, aspect care nu a fost invocat de către reclamanți; apelanții au locuit efectiv în garsoniera respectivă, însă în 1999 s-au mutat în domiciliul părinților apelantului, care erau grav bolnavi și aveau nevoie de întreținere, până la acest moment apelantul locuind ocazional, întrucât avea locul de muncă în altă localitate.
La data de 18.09.2008 intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.161 din 25 septembrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, cu consecința obligării acestora la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimați.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut, în esență, că potrivit art.1175 Cod civil, simulația presupune existența unui act juridic secret care înlătură sau modifică un act aparent. Întrucât acest act secret se încheie de regulă în formă scrisă, el a fost denumit contraînscris. acestei noțiuni desemnează simulația, adică simultaneitatea intelectuală a celor două acte juridice. Absența contraînscrisului înseamnă până la urmă inexistența unei recunoașteri a simulației, dar, între părți, proba acestei recunoașteri este supusă normelor dreptului comun referitoare la dovada actelor juridice. În situațiile de excepție pe care le comportă regulile înscrise în art.1191 cod civil devin ca atare admisibile probele cu martori și prezumții.
Prin urmare, s-a constatat că în mod corect prima instanță a încuviințat și administrat proba testimonială, la care pârâții nu s-au opus, pentru a dovedi existența actului juridic care anihilează actul ostensibil, simulat, respectiv a contraînscrisului încheiat între părți și care reprezintă adevărata voință juridică a părților.
S-a constatat că martorele și, vecinele defunctei, au relatat despre existența unei convenții, din discuțiile purtate cu aceasta, care a fost încheiată concomitent cu încheierea actului public. Astfel, deși relatarea despre actul secret are loc mult mai târziu de la întocmirea actului secret, totuși rezultă că manifestarea de voință a părților s-a realizat concomitent cu acesta. De asemenea, s-a reținut că nu are relevanță când anume s-au realizat reparațiile la casa pârâților, deoarece convenția în legătură cu acest aspect a luat naștere concomitent cu actul public.
S-a reținut că în cauză nu s-a invocat nulitatea actului public simulat, ci doar s-au invocat argumentele care au stat la baza nașterii acordului de voință al părților în ceea ce privește vânzarea, motivele invocate în acest sens sunt străine de pricină, fiind pentru prima dată menționate în apel.
Conturile defunctei și operațiunile bancare efectuate de către defunctă, s-a constatat că nu sunt concludente, în condițiile în care aceasta a continuat să locuiască în garsonieră și să se comporte ca un adevărat proprietar, contractele de utilități fiind încheiate pe numele acesteia, iar în lipsa unor dovezi concrete privind plata prețului nu se poate concluziona în sensul celor susținute de către pârâți. În plus, pârâta a fost împuternicită să efectueze operațiuni de retragere și de depunere a sumelor, fiind astfel dovedită convenția părților în secret pentru încheierea vânzării numai în vederea obținerii unui credit avantajos pe care apelanții-pârâți să-l folosească la îmbunătățirea unei alte locuințe, în acest scop a retras suma de 1500 lei la data de 26.05.1999, autorizația de construcție pentru efectuarea îmbunătățirilor datând din 1998.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei au formulat recurs pârâții și, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, respectiv nesoluționarea cauzei de un complet specializat pentru minori și familie, decizia fiind dată de un complet civil; hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.1175 Cod civil, potrivit căreia actul secret care modifică un act public nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; reținerea în mod greșit a faptului că autorizația de construcție a casei este pe numele recurenților și că este construită de către aceștia în anul 1998.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii apelului promovat de pârâți împotriva hotărârii primei instanțe și respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, respectiv 4300 lei.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției admisibilității și legalității recursului, în raport de dispozițiile art.2821și art.299 Cod procedură civilă, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și este privită ca întemeiată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Litigiul dedus judecății are ca obiect constatarea simulației actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1620/14.11.1997, cu consecința constatării că apartamentul obiect al contractului aparține bunurilor succesorale rămase la decesul vânzătoarei, prețul consemnat în actul ce face obiectul litigiului este de 30.000.000 lei.
Potrivit deciziei nr.32/09 iunie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care a fost admis recursul în interesul legii, dispozițiile art.1 pct.1, art.2 pct.1 lit.a) și b) și art.2821alin.2 din Codul d e procedură civilă, se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Acțiunea în constatarea simulației actului de vânzare-cumpărare se înscrie în acțiunile cu caracter patrimonial, cu atât mai mult cu cât s-a solicitat restabilirea situației anterioare și includerea apartamentului obiect al actului atacat în masa succesorală a autoarei.
Față de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, hotărârea instanței de fond era supusă numai recursului, competența de soluționare revenind tribunalului conform dispozițiilor art.2 pct.3 Cod procedură civilă, calificarea căii de atac de către instanța de apel fiind contrară acestor dispoziții legale.
Cum se poate observa, legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul Legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății, având caracter patrimonial, cu conținut economic, se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, apare ca fiind inadmisibil.
Hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu este supusă recursului, prin urmare prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Conform prevederilor art.126 alin.2 și art.129 din Constituție, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar căile de atac pot fi exercitate numai în condițiile legii și ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, respectând însă și celelalte dispoziții constituționale.
În raport de considerentele mai sus expuse, se impune ca în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, să fie respins recursul ca inadmisibil.
Văzând cererea intimaților, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurenții au căzut în pretențiuni, vor fi obligați la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile de la filele 47, 48 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr.161 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și .
Obligă pe recurenții-pârâți și să plătească intimaților-reclamanți și suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
