Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 124/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Florinița
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.219/A din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.191 din 16.12.2008, eliberată de Baroul Vâlcea și avocat, pentru intimatul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.14/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 6 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 18 decembrie 2008, eliberată de Trezoreria Pitești.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar o copie a unui certificat de deces, precizând ca are relevanță în cauza de față.
Avocat arată că certificatul de deces prezentat nu are influență asupra cauzei.
Curtea, constată că persoana menționată în certificatul de deces depus de către apărătorul recurentului-reclamant, a decedat înainte de începerea procesului, nu este relevant în cauză și se restituie.
Avocat invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că în motivarea acestuia se atacă modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, astfel că nu pot fi primite ca și critici, în recurs. Deși recursul este încadrat în drept în temeiul art.302 lit."c" Cod procedură civilă, motivele vizează, de fapt, netemeinicia. Invocă și inadmisibilitatea acțiunii principale ce privește constatarea falsului, având în vedere că aceasta nu poate fi cerută pe cale directă, ci doar pe cale incidentală, așa cum prevede art.184 Cod procedură civilă. Acest aspect a fost arătat și prin concluziile scrise depuse în fața instanței de fond.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, solicită respingerea excepțiilor.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul arată că nu mai au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate și a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Se precizează că, semnătura nu aparține coschimbătorului G, astfel încât actul este un fals și nu se știe de cine este semnat.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, având în vede faptul că acțiunea de constatare a falsului nu poate avea loc pe cale principală.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului civil de față, a reținut următoarele:
La data de 27 noiembrie 2006 sub nr- (nr. vechi 4568/2006) s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Drăgășani, acțiunea civilă având ca obiect constatare fals formulată de reclamanții. și în contradictoriu cu pârâtul, prin care aceștia au solicitat ca în temeiul art.184 Cod procedură civilă, să fie cercetat și stabilit prin orice mijloace de probă, falsul actului de schimb încheiat la data de 14.03.1999, cu cheltuieli de judecată.
Motivându-și acțiunea, precizează că în baza actului de schimb încheiat la data de 14.03.1999 la Primăria comunei, județul V, autorul lor Gas chimbat cu pârâtul două suprafețe de teren, act ce nu este semnat de autorul lor G, dovada înțelegând să o facă cu înscrisuri aparținând acestuia și expertiză grafologică, invocând art.184 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, invocând excepția autorității de lucru judecat prevăzută de art.1201 cod civil și art.166 Cod procedură civilă, deoarece părțile s-au mai judecat în dosarul nr.4325/2006 al Judecătoriei Drăgășani, având același obiect.
Și în acel dosar reclamanții nu au recunoscut semnătura autorului lor, cererea fiind respinsă definitiv și irevocabil, existând în prezent, tripla identitate de obiect, părți și cauză.
Pe de altă parte, pârâtul consideră că acțiunea reclamanților este și inadmisibilă, atâta timp cât urmărește doar declanșarea verificării de scripte și declararea falsului, fără ca acestea să conducă la apărarea unor drepturi pretinse de o parte într-un proces civil.
La data de 23.03.2007, reclamanta a decedat, unicul moștenitor fiind reclamantul, care a continuat judecata în nume propriu.
Instanța de fond a unit excepția cu fondul cauzei, considerând că nu există autoritate de lucru judecat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil, prin sentința civilă nr.1729 din 16 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, fiind respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
S-a reținut că printr-un înscris sub semnătură privată încheiat la data de 14 martie 1999 în fața primarului comunei județul V (3), autorul reclamantului G și pârâtul au înțeles să facă un schimb de terenuri pe raza comunei, act de schimb semnat de reclamantul, așa cum rezultă din concluziile din raportul de expertiză (133, 135 dosar).
Faptul că reclamantul a semnat actul de schimb în locul tatălui său, nu are efecte privitoare la nevalabilitatea acestui act de schimb deoarece reclamantul nu se poate prevala de propria turpitudine la încheierea acestui act.
Având în vedere faptul că reclamantul invocă propria culpă privind încheierea actului, că nu există alte cauze de nulitate a actului de schimb, acesta fiind încheiat cu respectarea cerințelor prevăzute de legislația în vigoare, instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, recalificat juridic prin încheierea de ședință din 04 septembrie 2008 ca fiind apel.
Consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nulitate prevăzută de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Deși a administrat proba testimonială prin audierea a patru martori, declarațiile fiind consemnate la filele 50, 58 și 68 din dosar, iar martorii au arătat că nu au fost prezenți la întocmirea și semnarea actului de schimb de la fila 3, a constatat că actul ar fi fost legal încheiat.
Cu mare greutate instanța a admis proba cu o expertiză grafologică, după ce, anterior a suspendat cauza, întrucât a considerat că reclamantul nu a depus înscrisuri de comparare suficiente.
Reclamantul-apelant mai arată că a formulat recurs împotriva încheierii de suspendare, iar la fila 96 din dosarul nr.4568/2006 atașat, este depusă decizia civilă prin care s-a admis recursul și s-a dispus continuarea judecății.
Susține că proba cu expertiză grafologică nu a fost luată în considerare, iar prevederile art.184 Cod procedură civilă arată că atunci "când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta la instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă", inclusiv expertiza grafologică ce a fost admisă și care nu a fost luată în seamă.
Pentru motivele expuse, s-a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței menționate, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.219/A din 09 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu consecința obligării acestuia la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
În adoptarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în esență că, pelantul nu poate invoca propria turpitudine, în sensul că actul a fost semnat de el și nu de tatăl său, care era adevăratul titular al dreptului de proprietate cu privire la terenurile date în schimb, iar în fața autorităților locale, autorul G și-a exprimat consimțământul la încheierea actului de schimb, actul fiind opozabil reclamantului moștenitor, cu atât mai mult cu cât însuși moștenitorul a semnat actul în locul tatălui său.
Prin urmare, actul de schimb nu este fals, în mod legal și temeinic fiind respinsă acțiunea reclamanților.
La fila 4 din dosar a fost depusă adeverința nr.3094/30.09.2005, prin care reprezentanții Primăriei Comunei sunt de acord cu anularea acestui act de schimb, vizat și de primarul acestei instituții.
S-a reținut că această adresă nu are nicio relevanță juridică și nu atrage desființarea actului de schimb din 14 martie 1999, întrucât autoritatea locală, nici chiar constituită în Comisie de aplicare a Legii Fondului Funciar, nu poate suplini voința părților la încheierea sau desființarea unor acte juridice.
Prin urmare, s-a constatat că actul defăimat nu este fals, ci își produce efecte între părți și moștenitorii acestora, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedură civilă și respectarea termenului statuat de art.301 din același cod, împotriva deciziei a formulat recurs reclamantul, invocând următoarele motive:
Se susține că instanțele de fond și apel au pronunțat hotărâri lipsite de temei legal ori au fost date cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, nulitate prevăzută de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Consideră recurentul că aceste hotărâri sunt nelegale pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, deși a administrat proba testimonială, prin audierea a patru martori (50, 58, 68 dosar), aceștia au arătat că nu au fost prezenți la întocmirea și semnarea actului de schimb de la fila 3.
De asemenea, la filele 4 și 67 dosar se află adeverința nr.3094/30.09.2005, prin care reprezentanții Primăriei sunt de acord cu anularea acestui act de schimb, vizat de primarul acestei instituții.
Mai mult, din declarația martorului, rezultă că acesta nu a fost de față la semnarea actului de schimb, iar martorul, a declarat că "actul de schimb a fost întocmit de numitul ", în prezent decedat, cu mare greutate a admis proba cu o expertiză grafologică, după ce, mai înainte a suspendat cauza, deoarece a considerat că recurentul-reclamant nu a depus înscrisuri de comparare suficiente, ca și când instanța întocmea acest raport de expertiză și nu organul de specialitate.
Arată recurentul că a formulat recurs împotriva acestei încheieri de suspendare, iar la fila 96 din dosarul nr.4568/2006, atașat, se află decizia civilă prin care a fost admis recursul și s-a dispus continuarea judecății.
Instanța a trimis dosarul la Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B din cadrul Ministerului Justiției (129-136), care a stabilit la capitolul concluzii că actul de schimb nu este semnat de autorul G și există indicii suficiente că acest act este semnat de recurentul-reclamant.
Chiar dacă Tribunalul Vâlcea, arată că tatăl său G și-a exprimat consimțământul la întocmirea actului de schimb, probabil a avut intenția să schimbe acest teren cu intimatul-pârât, dar acesta nu a semnat actul de schimb și nu și-a exprimat acordul de voință la încheierea acestui act.
Recurentul mai arată că este moștenitorul de drept al autorului G, însă nu avea nici un drept să semneze acest act de schimb, în lipsa unui mandat din partea acestuia, deoarece pe de o parte tatăl său era în viață, iar ulterior decesului acestuia, moștenea averea acestuia cu mama sa, dar nu înainte de deschiderea succesiunii acestuia.
Cert este că actul de schimb de la fila 3 este fals, întrucât semnătura coschimbătorului G nu aparține acestuia.
Judecătoria Drăgășania admis proba cu expertiză grafologică, însă nu a fost luată în considerare atât de aceasta instanță cât și de tribunal, iar prevederile art.184 Cod procedură civilă, arată că atunci când nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea publică s-a stins sau s-a prescris, falsul se va cerceta de instanța civilă, prin orice mijloace de dovadă, inclusiv expertiza grafologică care a fost admisă, dar neluată în considerare.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și a sentinței civile nr.1729 din 16.06.2008, pronunțată de Judecătoria Drăgășani, în dosarul nr-, în sensul admiterii cererii formulate de reclamant, cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este nefondat.
Excepția privind inadmisibilitatea recursului invocat de intimat prin apărător vizează de fapt nemotivarea căii de atac, și face obiect de analiză a considerentelor mai jos expuse.
Potrivit art.3021alin.(1) lit. c, proc.civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art.306 alin.(3) proc.civ. indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art.304 proc.civ.;per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 proc.civ. sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, recurentul a indicat motivul de nelegalitate din art.304 pct. 9 proc.civ. pe care își întemeiază recursul, dar nu a formulat critici, care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare sau modificare prevăzute de art.304 proc.civ., ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurent a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.
Astfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici care vizează nelegalitatea deciziei, ci doar nemulțumiri legate de administrarea și interpretarea probatoriului din apel, nemulțumiri care de fapt au fost invocate și in apel și care țin de netemeinicia deciziei și nu de nelegalitate.
Modalitatea de motivare a recursului adoptată de recurent constă practic în redarea istoricului cauzei, prin indicarea obiectului cererii de chemare în judecată, a aprecierii de către instanță a probelor administrate, însă față de abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 cod procedură civilă, asemenea critici nu mai constituie motive de recurs. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să se poată reține, măcar din oficiu, vreo critică susceptibilă de a fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art.304 proc.civ. în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art.304 proc.civ. iar criticile formulate de recurent nu se circumscriu acestui cadru legal, conform art.3021alin.(1) lit.c proc.civ. coroborat cu art.306 alin.(3) proc.civ și art. 312 cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând cererea intimatului, prevederile art.274 Cod procedură civilă și constatând că recurentul a căzut în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 300 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs, dovedite cu înscrisurile din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, județul V, împotriva deciziei civile nr.219/A din 09 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul .
Obligă pe recurentul-reclamant să plătească intimatului-pârât suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./03.02.2009
Jud.apel: /
Jud.fond:
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Florinița
