Anulare act. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 123/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.177 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.157/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimatul-reclamant
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă totală de 12 lei, conform chitanțelor de la dosar, eliberate de Trezoreria Pitești și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-reclamant G solicită amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător. Precizează că, a formulat plângere penală pentru înșelătorie și cămătărie împotriva recurentului.
Avocat arată că nu se opune cererii de amânare a cauzei pentru a-și angaja apărător, formulată de către intimatul
Curtea, având în vedere data primirii citației pentru acest termen de judecată, respectiv 9 ianuarie 2009, dată de la care intimatul avea timpul necesar pentru a-și angaja apărător, precum și faptul că nu s-a făcut dovada că s-ar fi început urmărirea penală împotriva recurentului, respinge cerere de amânare formulată de către intimatul
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților legalitatea și admisibilitatea căii de atac, în raport de valoarea obiectului acțiunii.
Avocat arată că solicită respingerea excepției, motivat de faptul că a avut în vedere obiectul acțiunii, respectiv "nulitatea contractului".
Intimatul-reclamant G solicită admiterea excepției, având în vedere faptul că prezenta cauză trebuia să aibe și calea de atac a apelului. Arată că, înțelege să-și formuleze apărările ce se impun în fața instanței de apel.
CURTEA:
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.1337 din 28 februarie 2008, Judecătoria Piteștia respins acțiunea prin care G solicitase instanței ca, în contradictoriu cu pârâtul, să anuleze contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr.3311/2003, precum și a convenției de prelungire și modificare a contractului de împrumut, autentificată sub nr.2490 din 24 iunie 2004, constatându-se că nu au fost dovedite lipsa discernământului, manopere dolozive ori lipsa cauzei sau a obiectului spre a se putea cerceta valabilitatea convenției în condițiile art.948 Cod civil.
De asemenea, nici argumentele referitoare la valoarea eventual mai mare pe care imobilul instituit ca garanție ar avea-o, nu s-a constatat a reprezenta motiv de nulitate, părțile alegând să garanteze împrumutul contractat în limita acestuia.
În aplicarea art.274 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către pârât, respingându-se cererea formulată de acesta, de obligare a reclamantului la plata unei amenzi judiciare în condițiile art.1081alin.1 lit.a Cod procedură civilă, Constituția României garantând liberul acces la justiție.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței, pe care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate a fost admis, prin decizia civilă nr.177/14 octombrie 2008, prin care Tribunalul Argeșa casat-o, trimițând cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de fond.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat că instanța nu s-a pronunțat asupra motivului de nulitate al încheierii unei convenții interzise de lege, respectiv a împrumutului cu camătă, dar, mai ales, nu s-a pronunțat asupra nulității celei de a doua convenții autentice, raportat la inserarea clauzei penale.
Totodată, s-a constatat că instanța nu a clarificat obiectul cererii în raport de temeiul juridic invocat, așa încât, nu a procedat la o judecată în fond a pretenției cu care a fost investită.
Împotriva deciziei, în termen, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru motive încadrate de acesta în cele prevăzute de art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
Astfel, se susține că instanța de apel în mod greșit a considerat că prima judecată în fond nu ar fi vizat toate susținerile reclamantului. Dimpotrivă, în argumentele primei instanțe s-a reținut că nu s-a dovedit încălcarea legii la încheierea actelor atacate, dar și faptul că orice act autentic se bucură de prezumția de autenticitate, ceea ce înseamnă că a avut loc exact o examinare a actelor ce s-au cerut a fi anulate.
Se mai critică soluția tribunalului pentru greșita considerare a existenței unei necercetări a chestiunilor de fapt și de drept invocate de către reclamant, în realitate, instanța de fond neputând statua că actul autentic ar fi nelegal.
Curtea, în ședința publică de astăzi, 29 ianuarie 2009, pus, din oficiu, în discuția părților, admisibilitatea căii de atac față de valoarea contractului atacat.
Astfel, contractul de împrumut și respectiv cel de garanție imobiliară sunt în sumă de 600.000.000 lei vechi, predată-primită în anul 2003, adică 60.000 lei noi.
În conformitate cu prevederile art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art.2821(1) din același cod, excepție care face de prisos cercetarea în fond a pricinii și care se constată fondată.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Este o regulă cu valoare de principiu, prevăzută de art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional stabilește nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv (sumele prevăzute de art.2821alin.(1), au fost convertite de drept în lei noi conform art.II din Legea nr.459/2006).
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie, prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială, ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
În această situație, indiferent de natura litigiului, ceea ce s-a avut în vedere o constituie importanța patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuind o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii privind taxele de timbru.
Chestiunea numărului căilor de atac și a pricinilor susceptibile de a li se aplica dispozițiile art.2821Cod procedură civilă a fost, de altfel, soluționată în urma promvării recursului în interesul legii de către prin Decizia nr.32/2008, așa încât, nu mai există posibilitatea unei interpretări diferite a execepției pusă în discuție.
În cauza de față, se solicită anularea unui contract de împrumut cu o valoare mai mică de 100.000 lei, așa încât, constatăm că în cauză soluția dată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
În această situație, hotărârea pronunțată de tribunal, chiar și într-o compunere greșită, fiind una pronunțată în recurs, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, ea nu este supusă recursului, prin urmare, prezenta cale de atac se observă a fi inadmisibilă.
Pe de altă parte, nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilită de legiuitor și este, potrivit textului mai sus menționat, recurs, astfel că, recursul la recurs formulat în cauză, se constată a fi inadmisibil, sens în care, în temeiul art.2821raportat la art.299 și art.312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr.177 din 14 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
, -, -,
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2/11.02.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
