Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia 125/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 125/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan JUDECĂTOR 2: Corina Pincu Ifrim
JUDECĂTOR 3: Veronica
Judecător: - --
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâții:, domiciliați în Rm.V,-, județul V și, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.1339/R din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat, pentru recurenții-pârâți, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.107/2009, eliberată de Baroul Argeș și intimatul-reclamant, asistat de avocat, care răspunde și pentru intimata lipsă, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.7/2009, eliberată de Baroul Vâlcea.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 11 lei, conform chitanței de la dosar cu nr.- din 15 ianuarie 2009, eliberată de Trezoreria Rm.V și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar motivele recalificării căii de atac din recurs în contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art.84 Cod procedură civilă, solicitând declinarea soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Vâlcea. Precizează că atât în recurs, cât și în cadrul contestației în anulare a fost avut în vedere criteriul valoric.
Avocat arată că se opune recalificării căii de atac, având în vedere faptul că această contestație în anulare ar putea fi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea și judecată separat.
Curtea, reține cauza în vederea soluționării cererii de recalificare a căii de atac și, în situația admiterii acesteia, asupra competenței de soluționare a contestației în anulare.
CURTEA:
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4347/2006, reclamanții, a chemat în judecată pe pârâții, și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate intervenit schimbul de terenuri din data de 3 iunie 2003, urmând ca hotărârea ce se va pronunța să țină loc de act de schimb, iar în subsidiar solicită obligarea pârâților la restituirea sumei de 20.000.000 lei, reactualizată din momentul plății, la zi și instituirea unui drept de retenție asupra terenului până la achitarea sumelor ocazionate de încheierea contractului de schimb.
Motivând cererea reclamanții au arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1029/2001 au devenit proprietarii unui teren situat în Rm.V în suprafață de 900 mp. Pârâții dețineau în același punct dar cu ieșire la calea publică, un teren mai mare încă din anul 1990, fără să fi obținut actele de proprietate pentru acesta. Actele s-au eliberat pe numele pârâtei, mama pârâtei cu care a convenit schimbul în anul 2003, însă cu acordul și al acesteia. De la acel moment, fiecare dintre părți a stăpânit terenul primit în schimb și pentru care reclamanții au mai achitat o diferență cu titlu de preț în completare de 20.000.000 lei. Cu toate acestea pârâții au refuzat întocmirea actului autentic punând chiar terenul în vânzare și acesta în condițiile în care s-a mai încheiat o astfel de convenție pentru restul terenului și pentru care au primit deja suma de 110.000.000 lei.
Cererea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar înscrisul sub semnătură privată din 03 iunie 2003 intitulat "act de schimb", notificarea adresată pârâților în vederea prezentării la notariat pentru încheierea actului autentic, actele de proprietate la care se face referire în cerere.
Pârâta a depus cerere reconvențională prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri de constatare a nulității a actului sub semnătură privată denumit act de schimb încheiat între, și și la data de 3 iunie 2003 și obligarea reclamanților să-i respecte proprietatea și posesia asupra terenului de 900 mp ce face parte din terenul de 1900 mp situat în Rm.V cu vecinii: N -, E - drumul E 87, S - și V - moșt. D-tru.
În motivarea cererii pârâta arată că este proprietara terenului în suprafață de 1900 mp sus-menționat conform titlului de proprietate nr.2953/04.01.2006, iar reclamanții pretind că au încheiat un așa-zis act de schimb cu fiica și respectiv ginerele său și cu care ar fi de acord, lucru care nu corespunde adevărului. Solicită a se constata că în acel act nu se menționează concret obiectul contractului, respectiv terenurile care fac obiectul schimbului și ca atare conform art. 984.civ. actul de schimb nu îndeplinește condițiile esențiale pentru validitatea sa. Solicită pe cale de consecință respingerea cererii reclamanților privind constatarea schimbului și emiterea unei hotărâri care să țină loc de act de schimb. Având în vedere că reclamanții stăpânesc terenul de 900 mp, solicită obligarea acestora în temeiul art.480 pr.civ. să-i respecte proprietatea și posesia asupra lui.
Pârâții și prin întâmpinarea de la fila 24 dosar au solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată. Arată aceștia că nu sunt proprietarii terenului, iar așa-zisul act de schimb a fost întocmit la insistențele reclamanților care au dorit să obțină suprafața de 900 mp, din terenul lui, aceasta din urmă neavând cunoștință de întocmirea actului. De altfel, actul întocmit cu reclamanții nu respectă prevederile art.1405 Cod civil, deoarece nu se identifică bunurile date în schimb prin suprafețe, vecini și denumire, iar aceștia nu sunt proprietarii terenului. Cu privire la notificarea de care fac vorbire reclamanții arată că aceasta nu are relevanță, întrucât chiar dacă s-ar fi prezentat la notar, nu ar fi fost posibilă încheierea actului autentic întrucât nu sunt proprietarii terenului pretins a fi primit în schimb de către reclamanți. Mai arată pârâții că sunt de acord să restituie suma primită de la reclamanți, reactualizată la zi așa cum se pretinde în subsidiar în acțiunea reclamanților.
În cauză s-a administrat proba cu acte, interogatorii și martori.
În baza probelor administrate s-a pronunțat sentința civilă nr. 1352/2007 a Judecătoriei Rm.V prin care s-a admis în parte cererea reclamanților, s-a admis cererea reconvențională a pârâtei, s-a respins cererea privind constatarea schimbului din data de 3 iunie 2003, s-a respins cererea privind instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților, s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat "act de schimb" și au fost obligați reclamanții să respecte proprietatea și posesia pârâtei asupra terenului de 900 mp situat în Rm.V, pct. "" ce a făcut obiectul schimbului.
Împotriva sentinței sus-amintite, au formulat recurs reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr. 756/R/2007 a admis recursul declarat de recurenți, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, considerând că în cauză era necesară o expertiză tehnică pentru a se identifica terenul revendicat de pârâta și pentru a se verifica susținerea reclamanților în sensul că terenul primit în schimb de la soții, provine de la autorul D-tru.
Primind cauza spre rejudecare, instanța de judecată a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice având ca obiective identificarea terenului ce a făcut obiectul schimbului, cu precizarea dacă terenul reconstituit pe numele moștenitorilor D-tru este unul și același ca întindere și vecinătăți cu cel pentru care s-a eliberat titlu pe numele pârâtei, verificarea dacă terenul reconstituit pârâtei corespunde ca amplasament cu terenul din actul vechi de proprietate invocat de aceasta și să se stabilească dacă terenul reconstituit lui a fost deținut la rol anterior cooperativizării de aceasta sau tatălui ei.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert tehnic, terenul de 1900 mp din pct. "" a fost reconstituit inițial pe numele moștenitorilor D-tru, și este unul și același ca întindere și vecinătăți cu cel pentru care ulterior s-a eliberat titlu de proprietate pe numele pârâtei. Terenul de 900 mp pe care reclamantul l-a primit în schimb, este reprezentat cu contur în anexa 2 raportului, a fost lucrat de acesta până în anul 2006, iar de atunci atât acest teren cât și cel dat în schimb, reprezentat cu culoarea galben în suprafață de 899,05 mp, nu a mai fost lucrat de cineva.
Prin același raport se concluzionează că terenul reconstituit prin titlu pârâtei, are vecini diferiți față de vechiul act de proprietate prezentat și a fost deținut anterior cooperativizării de tatăl acesteia D-tru.
Împotriva raportului de expertiză s-au formulat obiecțiuni, iar expertul a răspuns potrivit completării raportului de expertiză de la filele 56-57 dosar în sensul menținerii concluziilor expertizei inițiale în care s-au indicat corect situațiile și vecinătățile terenurilor.
Prin sentința civilă nr. 4154 din 4 iulie 2008, Judecătoria Rm. Vaa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și; a admis cererea reconvențională a pârâtei și a respins cererea reclamanților privind constatarea schimbului din 3 iunie 2003, intervenit între aceștia și pârâții și pronunțarea hotărârii care să țină loc de act de schimb.
Prin aceeași sentința a fost respinsă cererea privind instituirea unui drept de retenție în favoarea reclamanților; au fost obligați pârâții și la restituirea către reclamanți a sumei de 20.000.000 lei ce va fi reactualizată din 3 iunie 2003, la zi și s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului sub semnătură privată intitulat act de schimb, încheiat la 3 iunie 2003 între reclamanți și pârâții și.
Au fost obligați reclamanți să respecte proprietatea și posesia pârâtei asupra terenului de 900 mp situat în Rm.V, pct. "" ce a făcut obiectul schimbului având ca vecini: D-tru, 87, D-tru, D-tru, D-tru, teren ce face parte din suprafața mai mare de 1900 mp reconstituită acesteia conform titlului de proprietate nr. 2953/2006 și reprezentată grafic în anexa 2 raportului de expertiză întocmit de expert tehnic și au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligați reclamanții la plata către pârâta a sumei de 387 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerente următoarele:
Între reclamanții și pârâții s-a încheiat actul de schimb sub semnătură privată la data de 3 iunie 2003 prin care pârâții și au schimbat un teren de 900 mp și au primit suma de 20.000.000 lei. În cuprinsul actului de schimb se menționează că este vorba de un teren de 900 mp fără a i se indica vecinătățile și amplasamentul și același lucru pentru terenul primit sau dat în schimb.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză dar și susținerile părților, a constatat că terenul pretins de reclamanți ca primit în schimb de la pârâții aparține pârâtei, făcând parte din terenul mai mare de 1900 mp reconstituit conform titlului nr. 2953/2006 și este reprezentat în anexă 2 raportului de expertiză cu culoarea având ca vecini:, 87, D-tru, D-tru, D-tru, rest proprietate.
Terenul ce se pretinde că a fost predat de reclamanții în schimbul celui sus-amintit este reprezentat în anexa 2 cu contur galben, are suprafața de 899,05 mp și vecini:, D-tru, D-tru.
Potrivit art. 1405.civ. "schimbul este un contract prin care părțile își dau respectiv un lucru pentru altul", iar potrivit art.1406 civ. "schimbul se face prin singurul consimțământ, întocmai ca și vânzarea".
În speță, reclamanții au încheiat actul de schimb cu pârâții și, însă terenul schimbat aparține pârâtei conform titlului de proprietate depus la dosar, altfel spus, actul sub semnătură privată s-a încheiat de către reclamanți cu un neproprietar.
Chiar și notificarea depusă la fila 9 dosar a fost adresată pârâților care nu sunt proprietarii terenului schimbat.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art.3041Cod proc.civ. arătând următoarele:
- Greșit instanța de fond nu a dispus suspendarea judecății în temeiul art.244 pct.1 Cod proc.civ. pe rol fiind nulitatea titlului emis pentru și nu s-a pronunțat pe excepția de ilegalitate a titlului de proprietate emis pe numele pârâtei;
- Constatarea nulității absolute a convenției olografe din 03.06.2003 și admiterea cererii de revendicare nu au suport juridic în cauză, deoarece verificarea convenției trebuie făcută prin raportarea la momentul încheierii ei, iar acțiunea în revendicare presupune acțiunea îndreptată de un proprietar neposesor împotriva posesorului. Reclamanții nu mai au posesia terenului de la începerea litigiului de cca. 2 ani.
- Instanța de fond a respins cererea reclamanților pentru instituirea unui drept de retenție asupra terenului în litigiu fără a avea în vedere că obiectul dreptului de retenție solicitat îl constituie terenul, iar pârâta deține reconstituire pentru terenul în litigiu încă din anul 1991.
Prin decizia civilă nr.1339/R/30.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea a fost admis recursul declarat cu modificarea în totalitatea a sentinței și admiterea acțiunii. S-a constatat că între reclamanți și pârâți s-a încheiat la 3.06.2003 convenția de schimb sub semnătură privată, prin care pârâții au predat reclamanților terenul de 900 mp, din punctul, identificat cu culoarea pe schița de la fila 41, dosar nr-, anexă la raportul de expertiză, întocmit de expert, primind de la reclamanți terenul de 899,05 mp. încadrat cu galben, pe aceeași schiță de la fila nr.41 din dosarul nr-, precum și o sultă compensatoare de 20.000.000 lei. Hotărârea pronunțată a ținut loc de act autentic de schimb între părți, fiind respinsă cererea reconvențională de la fila nr.20 din dosarul nr.4347/2006, formulată de pârâta, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a reținut următoarele:
Obiectul principal al cererii îl constituie acțiunea în constatarea schimbului, acțiune formulată de recurenți, dar și constatarea nulității convenției încheiate ca schimb și respectarea dreptului de proprietate pentru acest teren.
La data de 3 iunie 2003, recurenții - reclamanți au convenit, prin înscris de mână, pentru un schimb de terenuri, stabilind pentru echilibrarea valorică și plata sumei de 20.000.000 lei, sumă ce a fost plătită la acea dată, părțile folosind terenul conform schimbului.
La data întocmirii chitanței intitulată "act de schimb", pârâții dețineau titlu de proprietate pentru teren, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului comun. Printre moștenitorii este și pârâta, care este mama pârâtei, respectiv, sora, în urma adopției.
Convenția a fost întrutotul respectată, în sensul că părțile au folosit terenul conform schimbului, s-a plătit și suma de bani (recunoașterea pârâtei la interogatoriu, declarația de martor -fila 54 dosar), pentru egalitatea schimbului.
În plus, prin cererea de reconstituire formulată în numele și de către recurenții - reclamanți și semnată de fiica acesteia (cu numele ei) se menționează că se solicită de urgență eliberarea titlului pe numele fiicei, deoarece este cea care deține și muncește terenul.
Martorul audiat la propunerea pârâtei (fila 53 dosar) a declarat că terenul este al lui și îl moștenește de la.
Deci, este evident că părțile (recurenții -reclamanți și pârâții ) au dorit ca înțelegerea să producă efectele schimbului pentru că de la data întocmirii înscrisului au fost de bună -credință, au stăpânit terenurile, au acceptat plata sumei de bani, câtă vreme dețineau titlu de proprietate în calitate de moștenitori ai autorului.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, după rejudecare, terenul reconstituit prin titlu pe numele pârâtei, nu corespunde cu actul vechi de proprietate, invocat de aceasta -fila nr.84, dar este unul și același cu cel pentru care s-a eliberat primul titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor lui, printre care și pârâta.
În consecință, cauzele invocate de pârâți au apărut după întocmirea actului și nu anterior sau concomitent actului contestat, așa încât cererea reconvențională prin care se solicita nulitatea actului nu este întemeiată, nefăcându-se dovada că exista vreun motiv, din cele vizate de art.948 Cod civil.
Chiar mențiunea din cererea pârâtei pentru eliberarea titlului, confirmă că avea cunoștință de schimbul fiicei sale (respectiv sora sa), câtă vreme a solicitat reconstituirea pe numele acesteia cu mențiunea că îl deține și muncește, confirmând încă o dată că voința reală a părților a fost în sensul ca actul încheiat să producă efectele schimbului. Evident că reușește pârâta, implicit, că cererea în revendicare nu este întemeiată, câtă vreme nu s-a făcut dovada deposedării abuzive, recunoscând că terenul este muncit de "fiica ".
Conform probelor de la dosar, recurenții - reclamanți nu mai folosea terenul de cca. 2 ani, iar înainte folosința a avut la bază acceptul titularei care a și folosit terenul primit în schimb și a primit și suma de bani pentru diferența valorică a terenului ce l-a primit.
Cu privire la primele motive de recurs invocate de recurenți, tribunalul reține că nu sunt întemeiate câtă vreme instanța a fost învestită la cererea reclamanților cu o cauză ce are ca obiect constatarea schimbului intervenit între ei și pârâții și nu cu nulitatea titlului emis unei persoane care nu este parte în actul respectiv.
Invocarea nelegalității titlului pe cale de excepție, la finele notelor scrise, când instanța a rămas în pronunțare, nu conduce la vătămarea drepturilor recurenților -reclamanți și nici nu s-a dovedit în vreun fel că instanța a încălcat garanția asigurării unui proces echitabil.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând și suspendarea executării deciziei până la soluționarea recursului.
În primul motiv de recurs se susține că instanța care a soluționat cauza nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, invocându-se dispozițiile art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Se menționează că obiectul litigiului îl constituie o acțiune în constatare și confecționare act de schimb pentru o suprafață de 900 mp, hotărârea instanței de fond fiind supusă apelului și nu recursului, așa cum rezultă din dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, valoarea terenului fiind de peste 1 miliard lei, litigiul fiind evaluabil.
Se susține ca Tribunalul Vâlcea avea obligația să pună în discuția părților calificarea căii de atac.
Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului cu casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în complet legal constituit pentru apel, ci nu în recurs, așa cum greșit s-a soluționat.
În al doilea motiv de recurs se susține că hotărârea este lipsită de temei legal dată cu încălcarea legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că actul sub semnătură privată, intitulat act de schimb nu poate fi interpretat ca un act de schimb valabil, deoarece nu sunt individualizate terenurile, respectiv terenul care se dă în schimb și cel care se primește în schimb, actului amintit lipsindu-i unul din elementele esențiale prevăzute de art.948 Cod civil, respectiv obiectul determinat.
Pe de altă parte, actul de schimb se încheie în forma autentică cerută de lege "ad validitatem", actul din speța de față, fiind încheiat sub semnătură privată, situație care atrage nulitatea absolută.
Pe de altă parte acest act a fost încheiat cu numiții, cu toate că proprietarul terenului este, teren care nu a făcut obiectul partajului bunurilor rămase de pe urma autorului.
Prin întâmpinarea de la filele 145-146 dosar, pârâții invocă excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că s-a formulat recurs la recurs, solicitând respingerea recursului ca inadmisibil.
La primul termen de judecată, respectiv 29.01.2009, recurenții, prin apărător depun la filele 157-158 dosar, contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.1339/30.10.2008, aceeași cu cea împotriva căreia s- formulat recursul amintit, precizând că înțeleg să recalifice calea de atac din recurs în contestație în anulare invocând dispozițiile art.84 Cod procedură civilă.
Drept urmare se solicită declinarea soluționării contestației în anulare, în favoarea Tribunalului Vâlcea, cu precizarea că, atât în recurs, cât și în cadrul contestației în anulare a fost avut în vedere criteriul valoric.
Intimații, prin apărător, se opun recalificării căii de atac, având în vedere că această contestație în anulare ar putea fi înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea și judecată separat.
Curtea, analizând cererea de recalificare a căii de atac, constată că aceasta este întemeiată, urmând aoa dmite ca atare, având în vedere dispozițiile art.84 Cod procedură civilă, potrivit cărora, cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită.
Ori, în materia dreptului civil, principiul ce guvernează procedura de judecată este cel al disponibilității.
Astfel, în măsura în care partea pretinde că ar fi încercat să atace soluția ce o nemulțumește pentru motive care, în opinia sa, se circumscriu uneia sau alteia dintre căile de atac, instanța nu are dreptul de a cenzura voința astfel manifestată, ci doar să cerceteze pricina în limitele învestirii sale.
În consecință, fiind vorba de o contestație în anulare, împotriva unei decizii irevocabile, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea, competența de soluționare a acesteia revine Tribunalului Vâlcea, potrivit dispozițiilor art.319 alin.1 Cod procedură civilă, care prevăd că această contestație în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă, urmând a se dispune declinarea competenței de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Vâlcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulată de pârâții:, domiciliați în Rm.V,-, județul V și, domiciliată în Rm.V,-, județul V, împotriva deciziei civile nr.1339/R din 30 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în favoarea Tribunalului Vâlcea, intimați fiind reclamanții: și, ambii domiciliați în Rm. V, Cartier, nr.5, - 1,.B,.3, județul.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Grefier,
Red.
/2 ex./05.02.2009
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Corina Pincu Ifrim, Veronica
