Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 227/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 227/
Ședința publică din 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil promovat de recurentul reclamant, cu domiciliul în, Am 38 5. ia și domiciliul procesual ales în C,-, județul C - declarat împotriva deciziei civile nr. 541/C/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- - în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în T, str. -, -. D,. 2,.8, județul T și, domiciliat în domiciliată în T, str. -, -. D,. 2,.8, județul T, având ca obiect "simulație".
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 02.iulie.2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
Completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 Cod proc. civilă a dispus amânarea pronunțării la data de 07.iulie.2008, respectiv 09.iulie.2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea inregistrata la Judecatoria Constața la 15 decembrie 2005 reclamantul a chemat în judecată pârâții, și solicitând instaței să constate simulația contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.22644/25.10.1991 la notariatul de Stat C, încheiat între scu, scu și scu, în calitate de vânzători și, în calitate de cumpărător, având ca obiect imobilul situat în C,-; obligarea pârâților, și să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul dobândit de aceștia în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.7099/04.11.1996 la BNP -, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motovarea cererii a arătat reclamantul că la data de 25.10.1991 între, fratele său, și familia scu s-a încheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 22644/25.10.1991 la Notariatul de Stat În actul încheiat astfel, la rubrica cumpărător a fost trecut numele lui deoarece, deși tranzacția s-a realizat între vanzători și reclamant, față de prevederile legale în materia dobândirii terenurilor de catre cetățenii străini și apatrizi pe teritoriul României, reclamantul nu putea cumpăra acest imobil.
Mai precizează reclamantul că, la momentul încheierii actului era cetatean, iar cetățenia română a fost dobândită ulterior, în anul 1996.
Susține reclamantul că a suportat, din veniturile realizate în ia, costul autorizației de construire, a proiectului, precum și toate cheltuielile necesare edificării construcției de pe teren.
După finalizarea construcției, în anul 1996, a decedat, mai înainte de a se realiza transferul dreptului de proprietate asupra terenului și construcției către reclamant. Moștenitorii lui au înstrăinat imobilul către și și.
Prin sentința civilă nr. 7936/22.06.2007 Judecătoria Constanțaa respins cererea reclamantului ca nefondată.
La pronunțarea acestei sentințe prima instanță a reținut că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, reclamantul avea cetățenia ă și că acesta nu avea posibilitatea să dobândească în proprietate un teren pe teritoriul României.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamantul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 451 din 27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut că, la data încheierii actului simulatoriu, reclamantul trebuia să fie cetățean român pentru a putea dobândi terenuri pe teritoriul României, altfel întregul acord simulatoriu, respectiv actul public și actul secret, este lovit de nulitate. Această nulitate se deduce din art.41 alin.1 teza a II-a din Constituția României și art.3 alin.1si 3 din Legea nr.54/1998 privind circulația juridică a terenurilor.
De asemenea, fiind vorba despre un contract de vânzare cumpărare ce transmitea dreptul de proprietate asupra unui teren, în temeiul art.2 al Legii nr. 54/1998, atât actul aparent, cât și actul secret trebuie încheiate cu respectarea formei autentice. Îndeplinirea condiției de formă doar pentru actul aparent nu atrage validarea actului secret, acesta fiind sancționat cu nulitatea absolută dacă nu îndeplinește, el însuși, cerința de formă.
În fine, analizând probele administrate, tribunalul a reținut că nu s-a făcut dovada existenței actului secret, în temeiul căruia reclamantul să dobândească vreun drept de proprietate asupra imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând nelegalitatea hotărârii pronunțate de Tribunalul Constanța, a susținut că în mod greșit a apreciat instanța că reclamantul nu a administrat probe în apărare, că a fost interpretată greșit declarația extrajudiciară a vânzătoarei și au fost ignorate alte declarații de martori, cu consecința ignorării voinței reale a părților contractante, respectiv transmiterea terenului în proprietatea reclamantului și că nu au fost analizate înscrisurile emanând de la instituțiile bancare ce dovedesc transferul periodic al unor importante sume de bani către, în scopul susținerii financiare a lucrărilor de construcție.
La 7 mai 2008, printr-o cerere întemeiată pe art. 305 Cod procedură civilă, text care se referă la depunerea de înscrisuri noi în instanța de recurs, recurentul a prezentat Curții înscrisuri cu care a dorit să demonstreze că, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, acesta avea cetățenia română și nu cetățenia ă, situație în care a apreciat că putea să dobândească legal terenuri pe teritoriul României, fiind indus în eroare la momentul încheierii convenției.
Constatând că înscrisurile depuse în completare și care se referă la situația în timp a cetățeniei reclamantului nu sunt concludente și nici pertinente pentru susținerea motivelor de recurs invocate, respectiv ignorarea de către instanță a probelor administrate și că susținerea ce se dorește a fi reținută în recurs, referitoare la păstrarea cetățeniei române a reclamantului la data încheierii contractului de vânzare cumpărare și la inducerea în eroare a acestuia, este o susținere nouă în recurs, în temeiul art. 303 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, potrivit cu care recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, aceste motive nu vor fi reținute ca și critici ale recursului, analiza în recurs limitându-se la motivele invocate prin cererea de recurs.
Examinând legalitatea deciziei recurate prin prisma motivelor invocate de reclamant, Curtea constată că recursul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța că, pentru a se dovedi că există o simulație, reclamantul trebuie să facă dovada existenței simultane a două convenții, una materializată în actul public, aparent, și una materializată în actul secret, care reprezintă adevărata voință a părților.
În speță s-a invocat simulația sub forma interpunerii de persoane, operațiune juridică motivată pe faptul că, adevăratul cumpărător nu avea cetățenia română și, conform legii, nu putea dobândi terenuri pe teritoriul României.
Împrejurarea pe care recurentul a încercat să o dovedească în recurs, respectiv că, la data încheierii actului pretins a fi aparent, a avut totuți cetățenia română, nu are nici o relevanță pentru dovedirea acordului simulatoriu, pentru că, indiferent dacă era sau nu cetățean român, în lipsa dovezii existenței unui acord simulatoriu, susținerea sa nu poate determina admiterea pretențiilor din acțiune.
În privința acordului simulatoriu, în mod corect, printr-o analiză coroborată a probelor administrate, tribunalul a ajuns la concluzia că nu poate reține simulația.
Reținând că modul în care instanța de apel a interpretat probele administrate ori nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate reprezintă o critică care privește temeinicia hotărârii recurate, nesupusă cenzurii instanței de recurs după abrogarea expresă a pct. 10 din art. 304 Cod procedură civilă prin OUG nr. 138/2000, aprobată prin Legea nr. 219/2005, Curtea reține totuși că, prin probele administrate, reclamantul nu a dovedit că a existat o altă voință a părților decât aceea care rezultă din actul de vânzare cumpărare nr. 22644 din 25 octombrie 1991.
Declarația extrajudiciară a vânzătoarei a fost înlăturată motivat de instanța de apel, susținerile sale fiind contradictorii nu numai cu privire la suprafața de teren înstrăinată, dar și cu privire la perioada încheierii convenției. În plus, nesinceritatea declarației vânzătoarei devine evidentă în condițiile în care, conform declarației fiului acesteia, dl. scu, care s-a ocupat personal de îndeplinirea formalităților necesare perfectării contractului de vânzare cumpărare care face obiectul litigiului de față, negocierea vânzării, încheierea contractului și plata prețului s-au făcut de către, fără ca la nici unul dintre aceste momente să fie prezent și reclamantul, așa cum rezultă din declarația vânzătoarei (scu).
În mod corect instanța nu a ținut seama nici de declarația martorului - care, în aprilie 2007, infirmat toate susținerile sale din ianuarie 2007, făcute în favoarea reclamantului.
Prin urmare, existența unei convenții secrete între vânzători și reclamant ca adevăratul cumpărător al terenului din C,- nu a fost dovedită, soluția instanțelor fiind corectă sub acest aspect.
Nici expedierea unor sume de bani de către reclamant nu poate fi reținută ca dovadă a existenței unui acord simulatoriu, pentru că, pe de o parte, reclamantul nu a demonstrat că expedierea acestor sume de bani s-a făcut în premomentul încheierii actului de vânzare cumpărare, respectiv anterior lunii octombrie 1991, astfel încât să se creeze prezumția simplă că banii au fost trimiși în scopul achiziționării terenului, din care să se desprindă faptul conex al intenției reclamantului de a achiziționa pentru sine terenul și pentru că, pe de altă parte, dovezile bancare privind expedierea unor sume de bani au ca date înscrise anii 1994 -2000, perioadă în care s-a edificat construcția de pe terenul în litigiu. Construirea unui imobil fiind un fapt juridic, iar nu un act juridic, în privința lui nu sunt aplicabile excepțiile de la opozabilitatea față de terți a contractelor, cum este simulația. Ori, în privința modului în care construcția ar fi intrat în proprietatea reclamantului, nici acțiunea și nici recursul nu aduc vreo lămurire, toate susținerile reclamantului având ca temei doar simulația.
Faptul necontestat că reclamantul ar fi expediat niște sume de bani rudelor sale nu poate fi, prin el însuși, dovada existenței simulației, câtă vreme din chiar susținerile sale, confirmate prin declarația extrajudiciară a dl., prietenul reclamantului, acesta a susținut financiar studiile fratelui său, precum și firmele deschise de, aceste finanțări fiind făcute în aceeași perioadă în care a avut loc edificarea construcției.
Există desigur posibilitatea ca aceste sume să fi fost folosite chiar pentru edificarea construcției dar, câtă vreme nu s-a dovedit că intenția părților a fost aceea ca proprietatea să fie dobândită în beneficiul direct al reclamantului și nu în beneficiul persoanei interpuse, contribuția reclamantului poate avea natura unui drept de creanță, a unei donații sau a oricărui act cu titlu gratuit, iar nu aceea pretinsă de reclamant, a dreptului de proprietate.
În consecință, constatând că instanța a aplicat corect dispozițiile legale și a dat o interpretare judicioasă probelor administrate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul promovat de recurentul reclamant
, cu domiciliul în, Am 38 5. ia și domiciliul procesual ales în C,-, județul C - declarat împotriva deciziei civile nr. 541/C/27.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- - în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în C,-, județul C, domiciliat în C,-, județul C, domiciliată în C,-, județul C, domiciliată în T, str. -, -. D,. 2,.8, județul T și, domiciliat în domiciliată în T, str. -, -. D,. 2,.8, județul T, având ca obiect "simulație", ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.iulie.2008.
Președinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud.fond.
Jud.apel - -
Red.jud. -/01.08.2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
