Obligație de a face. Decizia 228/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 228/
Ședința publică din 09 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Bondoc
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Mihaela Popoacă
Grefier - - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil de recurenții pârâți, domiciliat în C, str. - nr. 6, județul C, și, domiciliată în C,-, -. 14,. A,. 5,. 22, județul C - declarat împotriva deciziei civile nr. 72/C din 20.02.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu sediul în B, Șoseaua, nr. 82-92, 3,. 1,. 45 și domiciliul ales în C,-, la. ", & - avocat, având ca obiect "obligație de a face".
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 02.iulie.2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
Completul de judecată pentru a da posibilitate intimatei reclamante să depună concluzii scrise a dispus amânarea pronunțării la data de 09.iulie.2008, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 15.03.2006, reclamanta " " a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra terenului intravilan în suprafață de 1000 mp. situat în C, B-dul - - - -, zona -.6, având număr cadastral 13242, în schimbul achitării restului de preț, și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3125/13.12.2005 la BNP, - și, pârâții, în calitate de promitenți vânzători, s-au obligat să transfere către, în calitate de promitent cumpărător, dreptul de proprietate asupra terenului descris anterior, până cel mai târziu la 30.01.2006.
În conformitate cu prevederile art.7 pct.7.6 din antecontract - unde s-a prevăzut că promitentul cumpărător are dreptul să stabilească, înainte de 30.01.2006, o altă persoană fizică sau juridică care să aibă capacitatea de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului, iar promitenții vânzători nu vor avea dreptul să refuze semnarea actului autentic de vânzare-cumpărare cu persoana indicată de promitentul cumpărător - prin notificarea înregistrată sub nr. 31/27.01.2006 la. și, vânzătorii au fost informați că persoana juridică cu care urmează a se încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică este SC SRL, reprezentată legal de.
A mai arătat reclamanta că prețul vânzării a fost stabilit la suma de 317.000 Euro, că la data semnării antecontractului s-a achitat un avans de 10.000 euro, că suma de 20.000 euro trebuia achitată cel mai târziu la 20.12.2005, iar diferența de 287.000 euro - la data transferului dreptului de proprietate (30.01.2006) și că, deși a achitat suma de 20.000 Euro, iar la 30.01.2006 s-a prezentat la BNP având asupra sa diferența de preț, contractul de vânzare-cumpărare nu s-a perfectat ca urmare a lipsei promitenților vânzători.
Prin sentința civilă nr. 11184 din 30 noiembrie 2006 Judecătoria Constanțaa respins ca nefondată acțiunea și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 2.500 lei către pârât.
Pe parcursul soluționării apelului declarat împotriva acestei sentințe de părți, Tribunalul Constanțaa invocat din oficiu excepția de necompetență materială a Judecătoriei Constanța în soluționarea acțiunii - motivat de faptul că obiectul cererii dedusă judecății are o valoare mai mare de cinci miliarde lei vechi - pe care a admis-o prin decizia civilă nr. 318/11 iunie 2007, prin care a desființat în tot sentința apelată și a reținut cauza spre rejudecare în primă instanță.
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că prin acțiunea dedusă judecății la instanța de fond s-a urmărit pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 1000 mp situat în C, Bd. - -, A, zona - care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3125/13 decembrie 2005 de BNP și și cum valoarea acestui imobil este de 317.000 euro, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Tribunalului Constanța - conform art.2 alin.1 lit."b" din Codul d e procedură civilă, iar nu judecătoriei.
Prin decizia civilă nr.432/10.10.2007 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâți, a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare în fond la Tribunalul Constanța, iar în motivare a reținut că, prin promovarea acțiunii reclamanta nu a urmărit realizarea dreptului rezultat din antecontractul de vânzare-cumpărare, respectiv suplinirea consimțământului pârâților la vânzare și pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să fie întabulată, ci numai obligarea acestora să se prezinte la notar în vederea perfectării actului de vânzare în formă autentică, iar instanța era obligată să se pronunțe exclusiv în limitele investirii.
Prin urmare, instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei cereri neevaluabile în bani, iar competența de soluționare în primă instanță aparține judecătoriei.
Tribunalul Constanțaa soluționat pe fond apelurile prin decizia civilă nr.72/20.02.2008, prin care a respins ca nefondat apelul pârâților și, a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot hotărârea instanței de fond, în sensul că a admis acțiunea și a obligat pârâții să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare pentru terenul intravilan în suprafață de 1000 mp situat în C, Bd. -.- - A, zona -6, având număr cadastral 13242, în schimbul achitării restului de preț, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest sens tribunalul a reținut că actul de vânzare -cumpărare trebuia încheiat la 30.01.2006, că promitentul cumpărător a notificat vânzătorilor persoana cu care urmau sa încheie actul - conform art.7 pct.7.6 din antecontract - la 27.01.2006 și că această notificare a rămas fără rezultat, conform încheierii de certificare nr. 737/30.01.2006 a.
Referitor la atitudinea pârâților s-a reținut că la data la care trebuia să se încheie contractul, doar pârâtul s-a prezentat la biroul notarului public, a solicitat o copie a actului, cu mențiunea că dorește să-l prezinte avocatului său, și părăsit incinta biroului notarial cu promisiunea că va reveni, dar nu s-a mai întors în cursul aceleiași zile, în timp ce pârâta nu s-a prezentat deloc la notar, astfel că atitudinea sa pasivă este mai conturată decât a celuilalt pârât, în sensul de a nu respecta obligația de prezentare și încheiere a actului în formă autentică.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că excepția de neexecutare a contractului invocată de pârâți nu poate fi reținută deoarece reclamanta a respectat unica obligație stabilită în sarcina sa, termenul stabilit de comun acord de către părți a fost depășit, iar neexecutarea se datorează chiar părții care o invocă.
Calitatea procesuală activă a reclamantei a fost reținută din conținutul clauzelor stabilite în convenția părților, care recunoaște dreptul promitentului cumpărător de a desemna o altă persoană care îndeplinește cerințele legii române pentru a încheia un act de vânzare-cumpărare pentru imobil. S-a constatat că în temeiul acestei clauze a intervenit transferul drepturilor și obligațiilor promitentului cumpărător către persoana desemnată, inclusiv al celor procesuale, și că reclamanta exercită în mod corect dreptul de a-i acționa în justiție pe pârâții promitenți vânzători, în condițiile în care aceștia nu-și respectă obligațiile.
Susținerile referitoare la achitarea cu întârziere a sumei de 20.000 euro, ca și la faptul că nu s-a demonstrat că reclamanta ar fi dispus de diferența de preț la data prezentării la notar au fost înlăturate cu motivarea că, deși plata celor 20.000 euro s-a facut cu 3 zile întârziere, scopul plății a fost atins, iar deținerea diferenței de preț s-a reținut că rezultă din încheierea de certificare a notarului, care nu poate fi supusă dubiului în condițiile în care partea care invocă acest aspect nu s-a înscris în fals împotriva actului notarial.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și și au criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- neexaminarea motivelor din apelul pârâților referitoare la lipsa calității procesuale active a în formularea acțiunii.
Au susținut recurenții că mențiunile vagi făcute în considerentele deciziei atacate cu privire la apelul pe care l-au formulat împotriva hotărârii instanței de fond nu echivalează cu o motivare în sensul art.129 și art.261 pct.5 din Codul d e procedură civilă, pentru că nu arată motivele de fapt și de drept pentru care au fost respinse apărările pârâților, iar această nemotivare atrage incidența art.312 alin.5 din Codul d e procedură civilă, cu consecința casarii hotărârii și a trimiterii cauzei spre rejudecare.
- greșita soluționare, în cadrul apelului reclamantei, a excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia.
Sub acest aspect s-a arătat că acțiunea dedusă judecății în cauză se întemeiază pe antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la 13.12.2005 la., care își produce efectele numai între părțile contractante, respectiv între pârâții și persoana fizică. Clauza stipulată la art.7.6 din antecontract nu conferă societății desemnate drept cumpărător dreptul de a exercita acțiuni care exced drepturilor și obligațiilor stipulate în favoarea acesteia prin contract și, prin urmare, societatea nu ar putea fi decât titulara acțiunii prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, în măsura în care demonstrează că a fost desemnată de beneficiarul antecontractului să semneze acest act.
- greșita soluționare a excepției de neexecutare a contractului și greșita apreciere a îndeplinirii obligației de plată a prețului, în modalitatea prevăzută în antecontract.
Au arătat recurenții că obligația de plată a prețului vânzării trebuia îndeplinită treptat, că diferența de 287.000 euro trebuia plătită la data transferului dreptului de proprietate, cel mai târziu la 30.01.2006, iar plata trebuia făcută "prin transfer bancar, în conturile indicate de aceștia (vânzători) în lei la cursul de schimb care să permită promitenților vânzători cumpărarea de 287.000 euro"(art.4.1.4 din antecontract). Potrivit aceleiași clauze, promitentul cumpărător și-a rezervat dreptul de a desemna banca cu care se va perfecta tranzacția și de a negocia cu aceasta cursul de schimb; deși la 14.12.2005 au transmis promitentului cumpărător numerele de cont deschise la Banca Comercială Română, plata prin virament bancar nu a fost realizată în cursul zilei de 30.01.2006; prin urmare, promitentul vânzător a comunicat telefonic notarului că va reveni la sediul biroului notarial a doua zi, la orele 14, amânare acceptată de cumpărător, dar cum plata nu a fost efectuată nici ulterior, la 31.01.2006 promitentul cumpărător a fost notificat la reședința sa din România, conform art.6.2 din antecontract, asupra neîndeplinirii obligației asumate.
Au mai susținut recurenții că îndeplinirea obligației de plată a diferenței de preț nu poate fi întemeiată pe certificatul eliberat de la 30.01.2006 pentru că declarația promitentului cumpărător că este în posesia sumei reprezentând diferența din prețul convenit prin antecontract nu face dovada efectivă că acesta chiar avea asupra sa suma respectivă, ori notarul nu a afirmat că ar fi văzut banii sau că ei s-au numărat în fața sa, ci doar a consemnat declarația promitentului cumpărător.
S-a invocat, pe cale de consecință, greșita soluționare a excepției de neexecutare a contractului - deoarece promitentul cumpărător nu și-a îndeplinit obligațiile asumate la art.4 din antecontract, în sensul de a efectua o plată valabilă, în modalitatea convenită de părți, până cel mai târziu la 30.01.2006 - și s-a arătat că în aceste condiții nu se poate solicita obligarea recurenților la executarea convenției, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
- în mod greșit tribunalul nu a făcut aplicarea prevederilor art.274 alin.3 din Codul d e procedură civilă, referitoare la micșorarea onorariului avocatului atunci când constată, motivat, că acesta este nepotrivit de mare.
Au susținut recurenții că, deși durata procesului de față, care a avut ca obiect o obligație de a face, nu a fost excesivă și singurele probe administrate au fost înscrisurile, efortul depus de reprezentanții convenționali ai părților limitându-se la interpretarea acestora, pârâții au fost obligați în apel la plata unui onorariu în sumă de 62.682 lei, care are un caracter excesiv.
Fără a contesta legalitatea contractului de asistență juridică, unde părțile contractante pot stabili orice onorariu, recurenții au arătat că cel la plata căruia au fost obligați nu este în concordanță cu desfășurarea procesului din punctul de vedere al efortului intelectual săvârșit de apărători, iar reducerea acestuia trebuie dispusă de instanța de apel din oficiu.
Prin concluzii scrise, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
Critica ce vizează nesocotirea prevederilor art.261 alin.5 din Codul d e procedură civilă nu este întemeiată și urmează a fi înlăturată deoarece tribunalul a arătat motivele care au condus la respingerea motivului de apel prin care s-a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, chiar dacă argumentele care au justificat respingerea excepției au fost inserate în aceea parte a motivării care, formal, a analizat apelul reclamantei.
Astfel, instanța a examinat distinct îndreptățirea procesuală a reclamantei și a constatat că aceasta rezultă din convenția părților, care recunoaște promitentului cumpărător persoană fizică dreptul de a desemna o altă persoană pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare, și că în temeiul acestei prevederi contractuale a operat un transfer al drepturilor și obligațiilor promitentului cumpărător către persoana desemnată, inclusiv a celor procesuale.
Motivarea respingerii excepției nu are caracter implicit, cum în mod nefondat susțin recurenții, pentru că a răspuns în concret argumentelor pe care această critică s-a întemeiat și a arătat motivele pentru care s-a apreciat că reclamanta are calitatea de titular al dreptului dedus judecății, astfel că nu se poate pretinde cu temei că instanța de apel nu a examinat efectiv problemele care i-au fost supuse examinării, conform prevederilor art.261 alin.5 din Codul d e procedură civilă.
Nefondată este și critica referitoare la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei. Sub acest aspect se reține că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți cu promitentul cumpărător persoană fizică îi conferea acestuia din urmă dreptul de a-și transmite drepturile și obligațiile rezultate din convenție, anterior încheierii contractului autentic de înstrăinare, și că această transmisiune a fost realizată către persoana titularului acțiunii de față, cu respectarea întocmai a convenției încheiată de părți.
Împrejurarea că în cuprinsul clauzei de la art.7.6 din antecontract s-a menționat că desemnarea acestei terțe persoane se va face doar în vederea semnării contractului de vânzare-cumpărare nu poate conduce la concluzia că societatea reclamantă - desemnată de promitentul cumpărător ca titular al dreptului real asupra imobilului ce a constituit obiectul material al antecontractului - nu ar putea promova decât acțiunea în constatarea vânzării-cumpărării terenului, sub rezerva dovedirii îndreptățirii sale de a semna contractul, cum susțin recurenții, pentru că recunoașterea îndreptățirii procesuale în acțiunea prin care se solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare - acțiune personală, prin care reclamantul își valorifică dreptul de a cere încheierea contractului, în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a prejudiciilor, prevăzut de art.1077 din Codul civil - justifică recunoașterea acestei îndreptățiri și în acțiunea prin care se urmărește numai obligarea promitenților vânzători la îndeplinirea obligației de a face asumată prin antecontract, respectiv aceea de a face toate demersurile necesare în vederea încheierii actului translativ de proprietate.
Aceasta deoarece în temeiul clauzei de la art.7.6 din antecontract, prin care părțile au stipulat asupra unei excepții de la principiul relativității efectelor contractului, înscris în art.973 din Codul civil, societatea reclamantă a dobândit totalitatea drepturilor și obligațiilor care reveneau promitentului cumpărător potrivit convenției încheiată cu pârâții, iar această calitate îi justifică acestuia interesul juridic în promovarea oricărui demers procesual destinat realizării drepturilor astfel obținute.
Eroarea instanței de apel vizează modul în care părțile semnatare ale convenției sub semnătură privată a cărei încălcare a fost dedusă judecății și-au îndeplinit obligațiile asumate și soluționarea excepției de neexecutare a acesteia.
Deși antecontractul încheiat de părți este o convenție distinctă de viitorul act de înstrăinare, care nu are valoarea actului de vânzare-cumpărare, el a generat în sarcina promitentului cumpărător obligația de plată a prețului convenit, în ziua și în modalitatea determinată prin contract, dar aceste condiții nu au fost respectate în cauză.
Astfel, potrivit art.4.1.3. din antecontract, diferența de preț de 287.000 euro trebuia achitată " la data transferului dreptului de proprietate, respectiv cel târziu la data de 31.01.2006", iar conform art.4.1.4. din aceeași convenție, plata trebuia să fie făcută promitenților vânzători "prin transfer bancar în conturile indicate de aceștia în lei".
În aplicarea acestei prevederi contractuale, promitenții vânzători au indicat promitentului cumpărător, la 14.12.2005, numarul conturilor deschise la Banca Comercială Română, în scopul achitării diferenței de preț, dar suma de 287.000 euro nu a fost transferată în acest cont până la data scadenței, respectiv 30.01.2006, deși prin notificarea comunicată cumpărătorului prin la 05.01.2006, pârâții îi comunicaseră nemulțumirea față de întârzierea înregistrată în efectuarea plății celei de a doua tranșe de preț, dar și necesitatea achitării diferenței de 287.000 euro până la 30.01.2006, în conturile deschise la. comunicate cumpărătorului la 14.12.2005.
Îndeplinirea obligației de plată nu poate fi reținută din cuprinsul încheierii de certificare nr.737 din 30.01.2006, eliberată de deoarece actul notarial consemnează doar declarația cumpărătorului, potrivit căreia s-ar afla în "posesia sumei reprezentând restul din prețul convenit prin antecontract", deci nu face dovada existenței efective a acestei sume asupra titularului declarației. De altfel, chiar și în ipoteza în care s-ar reține că deținea contravaloarea diferenței de preț la momentul prezentării la sediul biroului notarial menționat, această împrejurare nu reprezintă o îndeplinire a obligației de plată conformă prevederilor art.1361 din Codul civil, pentru că părțile au stabilit o anumită modalitate de plată, iar aceasta nu a fost respectată de promitentul cumpărător.
Potrivit art.1365 și art.1369 din Codul civil, neexecutarea de către cumpărător a obligației sale în condițiile stabilite în mod expres conferă vânzătorului posibilitatea să aleagă între a cere rezoluțiunea contractului sau executarea silită, dar și pe aceea ca, renunțând la executarea silită, să invoce excepția de neexecutare, cu consecința imposibilității obligării sale la îndeplinirea obligației rezultată din convenția neexecutată de cealaltă parte contractantă.
Prin urmare, în mod greșit a apreciat tribunalul că imposibilitatea perfectării contractului translativ de proprietate la data de 30.01.2006 sau chiar 31.01.2006 s-a datorat culpei pârâților vânzători pentru că nerespectarea clauzelor contractuale este imputabilă promitentului cumpărător, care nu a chitat diferența de preț în modalitatea și la data stabilite în mod expres prin convenția părților, convenție ce are putere de lege între părțile contractante, potrivit art.969 din Codul civil.
Reținerea ca întemeiată a excepției de neecutare a contractului invocată de pârâți are drept urmare respingerea acțiunii prin care se urmărește obligarea acestora la executarea obligației de a face asumată prin antecontract și lipsește de obiect, pe cale de consecință, critica referitoare la cuantumul excesiv al onorariului de avocat la plata căruia au fost obligați pârâții prin decizia recurată.
Critica formulată de recurenți sub acest aspect este, însă întemeiată, iar concluzia rezultă din interpretarea prevederilor art.274 alin.3 din Codul d e procedură civilă, care stabilesc modul de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată de către cel care a căzut în pretenții și reglementează posibilitatea diminuării acestor cheltuieli atunci când sunt nepotrivit de mari "față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat".
Deși la baza acordării cheltuielilor de judecată se află principiul răspunderii civile delictuale, în conformitate cu care reparațiunea trebuie să fie integrală, în contextul abordărilor referitoare la aplicarea art.274 alin.3 din Codul d e procedură civilă doctrina a subliniat, pe bună dreptate, că dreptul de a pretinde despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o faptă ilicită, ca orice drept subiectiv civil, este susceptibil de a fi exercitat abuziv; prin urmare, atunci când constată că cel care a câștigat procesul a săvârșit un abuz de drept, instanța are posibilitatea să-l oblige pe cel care a căzut în pretenții să suporte numai o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă.
Deci judecătorul are posibilitatea ca, în cazuri temeinic justificate, să dispună reducerea cheltuielilor de judecată în raport cu echitatea ori cu activitatea depusă de avocat, această soluție fiind conformă, prin raportarea sa la echitate, prevederilor art.6 din Convenția Europeană a drepturilor omului - pentru că dreptul la un proces echitabil implică și o lichidare corespunzătoare a cheltuielilor de judecată, respectiv recunoașterea doar a acelor cheltuieli care au corespuns unor necesități procesuale rezonabile, nu și a celor care sunt rezultatul unui exercițiu abuziv al dreptului la apărare.
Cum onorariul achitat de apelanta reclamantă avocatului său, la plata căruia pârâții au fost obligați în apel, depășește, prin cuantumul la care a fost convenit, limitele unei necesități procesuale rezonabile, el reprezintă un exercițiu abuziv al dreptului la apărare, iar recunoașterea sa prin hotărâre judecătorească este lipsită de legitimare.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul ca va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă, intimata va fi obligată la 3580 lei cheltuieli de judecată către recurenți.
PENTRU ACESRE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții pârâți, domiciliat în C, str. - nr. 6, județul C, și, domiciliată în Cionstanța,-, -. 14,. A,. 5,. 22, județul C - declarat împotriva deciziei civile nr. 72/C din 30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimat pârât, cu sediul în B, Șoseaua, nr. 82-92, 3,. 1,. 45 și domiciliul ales în C,-, la. ", & - avocat, având ca obiect "obligație de a face".
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că:
Respinge apelul ca nefondat și menține soluția instanței de fond.
Obligă intimata reclamantă la 3580 lei, cheltuieli de judecată către
recurenți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.iulie.2008.
Președinte, Ptr. Judecător Judecător,
- - - -, -
aflat în concediu de odihnă,
conf. art. 261(2) pr.civ.semnează
Vicepreședinte instanță,
A
Grefier,
- -
Jud.fond
Jud.apel - -
Red.jud.recurs - /07.08.2008
Gref./22,08,2008
Președinte:Irina BondocJudecători:Irina Bondoc, Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
