Acțiune în declararea simulatiei. Speță. Decizia 847/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.847
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pup Cristian
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți, și pârâta recurentă împotriva Deciziei civile nr.106/A din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă personal reclamanții recurenți, asistați de avocat, lispă reclamanții recurenți și, respectiv pârâta recurentă reprezentați de avocat, lipsă fiind pârâta intimată reprezentată de avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 23.09.2008 întâmpinarea formulată de pârâta intimată care, având în vedere că nu a fost depus în termen, este calificată de către instanță ca fiind concluzii scrise.
Reprezentantul recurenților depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 16 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, astfel recursul este legal timbrat.
Reprezentanta pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, pentru reclamanții recurenți, și, respectiv pârâta recurentă, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțate în apel, respingerea acțiunii reconvenționale având ca obiect evacuare, constatarea caracterului de simulație și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată. A arătat că prima instanță a reținut că banii nu au fost transferați prin moștenire și că nu au intrat în patrimoniul vânzătorului. Consideră că a existat relația de concubinaj între și pârâta, că a fost ascuns contractul de donație, că pârâta nu voia să fie încheiat un astfel de contract și conștient a fost simulat contractul de vânzare-cumpărare.
Avocat, în reprezentarea pârâtei intimate, arată că recurenții nu și-au îndeplinit obligația de motivare a recursului, astfel că acesta este nemotivat. Consideră că decizia tribunalului este corectă și legală, că recursul nu se încadrează în motivele invocate și a susținut că banii reprezentând contravaloarea imobilului în litigiu au fost achitați. Au fost solicitate cheltuieli de judecată, sens în care s-a depus la dosar chitanța reprezentând onorariu avocat în sumă de 1400 lei.
CURTEA
În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.106/A din 01 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de pârâta împotriva Sentinței civile nr.7244/01.10.2007, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, pe care a schimbat-o în parte și, în consecință, a respins în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanții, pentru constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.826/03.04.2003 de Biroul Notarului Public și nulitatea absolută a contractului.
Prin aceeași decizie, tribunalul a respins apelul declarat de reclamanți și de pârâții reconvenționali și împotriva aceleiași sentințe, menținând în rest dispozițiile sentinței cu privire la evacuarea pârâților reconvenționali.
Inițial, în prima fază procesuală, judecătoria a admis în parte acțiunea reclamanților, și împotriva pârâtei și, în consecință, a constatat că, în realitate, contractul de vânzare-cumpărare menționat este un contract de donație; a respins capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a contractului de donație și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă-reconvențională împotriva pârâților reconvenționali și și a dispus evacuarea acestora din imobilul înscris în CF nr.26835
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut, în esență, că pârâta a trăit în concubinaj cu tatăl reclamanților, decedat la 13.08.2006, iar la 03.04.2003 a încheiat cu pârâta un contract de vânzare-cumpărare, prin care, în schimbul prețului de 10.000 lei, i-a transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.4, situat în A, Bl.8,.B, însă prețul nu a fost achitat, instanța apreciind că, în realitate, părțile au încheiat un contract de donație, deghizat sub forma unui contract de vânzare-cumpărare.
Prima instanță a mai avut în vedere că pârâta a deschis pe numele său un cont la BCR A, în care a depus suma de 14.600 lei provenită din înstrăinarea, în urmă cu câteva zile, la 18.03.2003, a unui imobil cu prețul de 5.500 Euro și l-a împuternicit pe defunct să efectueze operațiuni de ridicare de numerar, acesta ridicând din totalul sumei doar suma de 3.755,34 lei, la 21.11.2003.
Cu privire la petitul privind constatarea nulității absolute a contractului de donație, pentru cauza ilicită și imorală, în sensul că reclamanta a profitat de boala defunctului, prima instanță a apreciat că este neîntemeiat, deoarece contractul a cărui nulitate se cere a fost încheiat la 03.04.2003 iar potrivit susținerilor reclamanților boala a debutat doar în cursul anului 2004, aspect confirmat și de declarațiile martorilor.
Cererea reconvențională formulată de pârâta a fost admisă de către prima instanță în baza art.480 civ. pe considerentul că pârâta este proprietară a imobilului în litigiu, astfel încât a dispus evacuarea pârâților și care locuiesc în imobil.
Prin apelul declarat în cauză, reclamanții, au cerut admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii principale, mai precis și a capătului al doilea din acțiune cu privire la constatarea nulității absolute a contractului atacat, față de inexistența unei cauze juridice valabile.
Prin apelul declarat, pârâții reconvenționali și au cerut admiterea apelului și respingerea acțiunii reconvenționale cu privire la evacuarea lor, cu motivarea că reclamanta reconvențională nu este proprietara imobilului din litigiu, câtă vreme titlul în baza căruia a dobândit imobilul este lovit de nulitate absolută.
Prin apelul său, pârâta reclamantă reconvențională a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților și menținerea dispozițiilor privind evacuarea pârâților și, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1175 civ. cu privire la existența simulației, prima instanță neluând în considerare declarațiile martorilor privind primirea de către defunctul vânzător a sumei de 5.500 dolari, precum și dovada că la data când a fost alungată din imobil a mai rămas în cont suma de 2.644,36 lei.
Tribunalul a apreciat că este întemeiat apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențională și că sunt neîntemeiate apelurile reclamanților și pârâților reconvenționali și, reținând că în contractul autentic de vânzare-cumpărare nr.826/03.04.2003, prin care s-a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în favoarea reclamantei reconvenționale, s-a consemnat expres că prețul de 100 milioane lei (rol) a fost achitat înainte de semnarea contractului.
Că, anterior, prin contractul autentic nr.555/10.04.2002, pârâta a vândut cota de 2/3 dintr-un imobil din A, după care a cumpărat cu 67 milioane lei o garsonieră, pe care a vândut-o, din succesiunea acestor vânzări rezultând că pârâta a dispus de banii necesari achiziționării imobilului în litigiu de la concubinul său.
Coroborând interogatoriile reclamanților cu declarațiile martorilor și, tribunalul a reținut că între pârâtă și defunctul a existat o relație afectivă puternică, că pârâta i-a crescut pe cei patru copii ai defunctului și că cei doi concubini și-au administrat banii în comun, martorii confirmând plata prețului imobilului în litigiu de 5500 dolari.
Instanța de apel a mai reținut că, în condițiile în care nu s-a dovedit neplata prețului, nu se poate reține simulația contractului de vânzare-cumpărare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1175 civ. deoarece nu s-a făcut dovada existenței unui act secret sau a unei învoieli între părțile contractante care să modifice înscrisul autentic.
Că, potrivit art.1173 civ. în lipsa unor probe concludente, contractul de vânzare-cumpărare face dovada deplinei credințe cu privire la dispozițiile pe care le cuprinde, fiind evidentă intenția părților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, cu respectarea art.1295 civ.
Împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamanții, și pârâta, solicitând modificarea în tot a deciziei în sensul admiterii în întregime a celor două capete ale acțiunii inițiale și respingerea acțiunii reconvenționale.
Recurenții și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. arătând că instanța de apel a făcut o gravă greșeală a aprecierii stării de fapt, atunci când a reținut că pârâta a avut bani ca să achite prețul de 100 milioane lei, deoarece, în realitate, din cele 146 de milioane, tatăl lor a scos din cont numai vreo 37 de milioane în anul 2003, de restul banilor dispunând pârâta.
Recurenții au mai învederat că instanța de apel încalcă legislația și jurisprudența în domeniu, spunând că ar fi necesară o formă autentică pentru donație, acceptare formală și că nu s-a demonstrat înțelegerea secretă a părților privind caracterul simulat al actului, întrucât natura relațiilor de concubinaj (15 ani) nu a permis, moral și afectiv, să se recurgă la contraînscris sau la forme de donație prevăzute de Codul civil.
Recurenții au susținut, de asemenea, că motivul determinant al nulității actului de donație îl constituie reprezentarea tatălui lor că banii existenți în bancă pe numele pârâtei sunt bani comuni ai familiei și care vor fi folosiți în comun, dar pârâta, primind locuința în litigiu, nu și-a sacrificat banii în interesul lor și a soțului concubin, ci și-a păstrat dreptul de dispoziție asupra banilor iar ei și tatăl lor nu au beneficiat de contravaloarea apartamentului.
În cauză pârâta a depus la data de 22.09.2008 un script denumit întâmpinare (fila 14) care are semnificația unor concluzii scrise, deoarece nu a fost depus cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, conform art.308 al.2 pr.civ.
În urma examinării deciziei atacate, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul reclamanților, pentru considerentele ce în continuare sunt evidențiate.
Potrivit art.1175 civ. actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect în contra altor persoane.
Din economia textului precitat, rezultă că simulația presupune existența concomitentă, între aceleași părți, a două contracte: unul public, aparent, denumit și contract simulat, prin care se creează o anumite aparență juridică ce nu corespunde realității; unul secret, denumit contraînscris, care corespunde voinței reale a părților și prin care acestea anihilează, în tot sau în parte, aparența juridică creată prin actul public, simulat.
Or, în speță, așa cum corect a stabilit instanța de apel, reclamanții recurenți nu au fost în măsură să producă dovezi concludente în sensul existenței unui contract secret (în sensul de negatium), care să modifice înscrisul autentic de vânzare-cumpărare, din probele testimoniale rezultând contrariul, și anume că prețul apartamentului în sumă de 5500 dolari a fost plătit tatălui reclamanților, bani care au provenit din vânzarea unor imobile ale pârâtei, o parte din acești bani fiind folosiți pentru plata datoriilor pe care reclamanții le-au acumulat cu titlu de cheltuieli comune (filele 74, 75 dosar fond).
Cu alte cuvinte, nefiind dovedită înțelegerea secretă a părților care să modifice actul public autentic, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art.1175 civ. privind existența simulației, voința reală a părților fiind aceea de a încheia un contract de vânzare-cumpărare și nu de donație.
De asemenea, sunt neîntemeiate și criticile privind respingerea petitului privind constatarea nulității absolute a contractului de donație, pentru cauză ilicită și imorală, deoarece contractul s-a încheiat la data de 03.04.2004, iar potrivit susținerilor reclamanților prin acțiune și probelor testimoniale, problemele de sănătate au intervenit ulterior, în cursul anului 2004, nedovedindu-se că pârâta a profitat de boala defunctului.
Pe de altă parte, trebuie menționat că instanța de apel, atunci când a stabilit voința reală a părților contractului atacat, a luat în considerare declarațiile martorilor (filele 74 și 75 dosar fond) care au relatata împrejurări cunoscute direct de la tatăl reclamanților, înlăturând celelalte probe testimoniale pe considerentul că acestea se refereau la împrejurări cunoscute de la reclamanți.
În virtutea tuturor acestor considerente, Curtea apreciază că toate criticile formulate prin cererea de recurs, in perspectiva dispozițiilor art.304 pct.7, 8 și 9.pr.civ. sunt neîntemeiate, urmând ca, în baza art.312 al.1 pr.civ. să respingă recursul reclamanților și pârâtei reconvenționale,
Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, și pârâta împotriva Deciziei civile nr.106/A din 1 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatei suma de 1400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.GO/11.10.2008
Tehnored.MM/2 ex/24.10.2008
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Pup CristianJudecători:Pup Cristian, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
