Anulare act. Decizia 848/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.848
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pup Cristian
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă împotriva deciziei civile nr.97/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată și pârâtul intimat MUNICIPIUL A REPREZENTAT PRIN PRIMAR, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâta recurentă și avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâtul intimat Municipiul A reprezentat prin Primar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cererea de recurs legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 22.09.2008 întâmpinarea formulată de reclamanta intimată însoțită de împuternicire avocațială, iar un exemplar din întâmpinare se comunică reprezentantului recurentei.
Avocat, în reprezentarea pârâtei recurente, depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea pârâtei recurente, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată. A arătat că ambele instanțe au constatat în mod greșit că reclamanta a avut interes în cauză, însă aceasta nefiind titulara dreptului pretins, nu justifică un interes material.
Avocat, în reprezentarea reclamantei intimate, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocațial în sumă de 100 lei. A arătat că tribunalul a dat o hotărâre temeinică și legală, că judecătoria este competentă să soluționeze litigiul în primă instanță conform dispozițiilor art.1 și 13.pr.civ. că interesul s-a justificat în cauză și că tribunalul a dat o dezlegare legală în ceea ce privește excepțiile invocate.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.97/27.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.9797/05.12.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu pârâții și primarul mun. A, schimbând în parte sentința atacată, în sensul că a constatat nulitatea absolută integrală a Dispoziției nr.2628/21.05.2002 a Primarului mun. A și a dispus rectificarea CF 55167-55168 A, prin radierea dreptului de proprietate al pârâtei asupra apartamentelor nr.1 și 3, menținând restul sentinței.
Prin aceiași decizie, tribunalul a respins apelul declarat de pârâta împotriva aceleiași sentințe.
Prin această decizie, tribunalul a modificat parțial soluția instanței de fond, care admisese în parte acțiunea reclamantei și a constatat nulitatea absolută parțială a Dispoziției nr.2628/21.05.2002 emisă de Primarul mun. A, respectiv în ceea ce privește decizia de restituire în natură a apartamentului nr.3 din imobilul situat în A, str. - nr.36, înscris în CF 55170
Totodată, instanța de fond a dispus rectificarea CF 55170 A și CF 55167 A, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei asupra apart.3 din imobil și a terenului aferent, luând de asemenea act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Judecătoria a constatat că pârâta a întreprins demersurile legale pentru retrocedarea în natură a imobilului situat în A, str. - nr.36, evidențiat în CF 55167, 55168, 55169 și 55170 A, întemeindu-se pe disp.- și a depus în susținerea cererii sale, printre alte acte care să justifice calitatea sa de persoană îndreptățită, respectiv de moștenitor al fostului proprietar, certificatul de calitate de moștenitor nr.182/16.04.2002.
Notificarea domniei sale a fost soluționată prin emiterea a două dispoziții, respectiv Dispoziția nr.2628/21.05.2002 privind restituirea în natură a apartamentelor nr.1 și 3 din imobil și Dispoziția nr.2629/21.05.2002, privind respingerea cererii de restituire în natură a apartamentului nr.2 din același imobil, autoritățile decizând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile 10/2001.
S-a mai constatat că ulterior, prin sentința civilă nr.1113/2006 a Judecătoriei Arad, irevocabilă prin decizia civilă nr.2788/2006 a Curții de Apel Timișoara în dosar nr-, s-a constatat definitiv și irevocabil nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.182/2002, datorită obținerii acestuia prin fraudă la lege, actul doveditor al calității de persoană îndreptățită în favoarea pârâtei fiind astfel anulat integral, cu efect retroactiv.
În continuarea, prima instanță a analizat și excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, invocat de către pârâta, prin referire la art.45 alin.5 din 10/2001, pe care însă a respins-o, reținând că dispoziția legală citată de pârâtă se referă la o cu totul altă ipoteză, respectiv cea în care foștii proprietari ori moștenitorii acestora cer constatarea nulității absolute a contractelor prin care proprietățile lor, revendicate acum, au fost înstrăinate către terți.
Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii de nulitate a dispoziției primarului cu referire la apartamentul nr.1 din același imobil, invocată tot de pârâtă, judecătoria a hotărât că aceasta este întemeiată, reținând că interesul este folosul practic, imediat, pe care îl are o parte litigantă pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare, aceasta fiind o condiție necesară pentru existența dreptului la acțiune, reclamantul fiind ținut să justifice interesul pe tot parcursul judecării acțiunii. Or, reclamanta este titulara contractului de închiriere cu privire la apartamentul nr.3 din imobil și în această calitate, a și formulat o cerere pentru cumpărare locuinței în baza 112/1995 și are interes pentru a solicita reîntoarcerea apart.3 în patrimoniul Statului, însă în privința apartamentului nr.1 acest interes nu se justifică întrucât acest ultim apartament a fost ocupat de doamna, care însă a decedat.
Prin urmare, judecătoria a concluzionat că, având în vedere condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, rezultă că nulitatea absolută a unui act juridic nu poate fi invocată de către o persoană complet străină de actul respectiv întrucât o astfel de persoană nu justifică un interes propriu, care să fie în legătura cu cauza nulității absolute a actului juridic respectiv. Așadar, chiar dacă nulitatea absolută ocrotește un interes public, general, un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes mai restrâns, personal, individual, astfel că persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv.
Această sentință a fost apelată atât de către reclamanta, cât și de pârâta.
Prin apelul său, pârâta a susținut în primul excepția lipsei de competență materială a Judecătoriei Arad în soluționarea acțiunii de nulitate absolută a dispoziției Primarului, emisă în baza 10/2001, susținând că numai persoanele îndreptățite au asigurată această cale, iar competența materială aparține tribunalului, în primă instanță și nu judecătoriei.
Totodată, pârâta a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, acțiunea acesteia fiind înregistrată la 4 decembrie 2002, în timp ce dispoziția contestată a fost emisă de Primar la data de 21 mai 2002, astfel că s-a încălcat termenul de 30 de zile prev. de art.24 din 10/2001.
O a treia critică a constata în reiterarea excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii de constatare a nulității absolute a dispoziției Primarului, de retrocedare în natură către pârâtă a apartamentelor 1 și 3 din imobil.
Pe de altă parte, reclamanta a criticat prin apelul său decizia judecătoriei dea admite parțial excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii în nulitate absolută, cu privire la apartamentul nr.1, susținând că este inadmisibil ca judecătoria să permită producerea unor efecte juridice de către un certificat de moștenitor care a fost anulat irevocabil de către instanțe.
Tribunalul, investit cu cele două apeluri, a decis că apelul reclamantei este fondat, în timp ce apelul pârâtei a fost declarat ca neîntemeiat.
În acest sens, tribunalul a constatat că în mod greșit judecătoria a soluționat cauza prin admiterea parțială a excepției lipsei de interes a reclamantei. În acest context, tribunalul a reținut în continuare că actul care a stat la baza emiterii dispozițiilor Primarului s-a constatat a fi nul absolut pentru cauză ilicită, fiind fraudată legea, hotărârea judecătorească ce consacră nulitatea fiind irevocabilă și lipsind astfel în întregime actul nul de efecte juridice. Cu alte cuvinte, câtă vreme s-a constatat irevocabil că certificatul de calitate de moștenitor este nul absolut, atunci același efect se răsfrânge și asupra dispozițiilor Primarului, în întregime și nu doar parțial, pentru apartamentul 3 și cu excluderea apartamentului nr.1.
Tribunalul a opinat că este inadmisibil ca în cazul unui act nul să se creeze un risc de încălcare a unei dispozițiile legale și de a se lăsa fără eficiență o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat și astfel, să se creeze un regim juridic distinct pentru cele 2 apartamente, nr.1 și nr.3, după cum chiriașii acționează sau nu în instanță pentru anularea actului care a stat la baza emiterii dispoziției și care trebuie să aibă un caracter unitar pentru ambele apartamente.
Instanța de apel a mai constatat că judecătoria nu a ținut seama de raportul creat între certificatul de calitate de moștenitor, declarat nul absolut și dispoziția litigioasă a Primarului, respectiv faptul că temeiul obținerii de către pârâtă a dispoziției favorabile de restituire în natură l-a constituit tocmai certificatul de calitate de moștenitor incriminat. Prin această soluție au fost încălcate disp.10/2001, pe care s-a fundamentat Dispoziția motivată a primarului întrucât legea specială se referă la o anume categorie de imobile precum și la o anumită categorie de persoane, respectiv cele recunoscute ca fiind îndreptățite la restituire.
În concluzie, sub acest aspect, tribunalul a constatat că reclamanta are și justifică calitate procesuală activă și are interes în privința constatării nulității absolute a dispoziției primarului, cu privire la ambele apartamente.
În privința apelului pârâtei, tribunalul a constata că acesta este neîntemeiat sub aspectul excepției de necompetență materială a judecătoriei în soluționarea prezentei acțiuni întrucât acest litigiu vizând constatarea nulității absolute a deciziei Primarului, promovat de către terții-chiriași a fost soluționat potrivit normelor dreptului comun și nu dispozițiilor speciale prev.de art.23 și 24 din 10/2001.
De asemenea, constatând că nu sunt aplicabile normele speciale vizând controlul jurisdicțional exercitat în condițiile art.23 și 24 din 10/2001, tribunalul a mai constata că nici excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei nu este prescris întrucât nu se aplică termenul special de 30 de zile, ci termenele caracteristice comune constatării unei nulități absolute.
În sfârșit, referitor la excepția de interes a reclamantei, invocată de către pârâta - apelantă, tribunalul a constata că această excepție este inaplicabilă în cauză întrucât în speță este prezentă o cauză de nulitate absolută, bazată pe fraudă la lege și potrivit art.966 civ. ea poate fi invocată de către orice persoană interesată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta
Recursul domniei sale nu a fost motivat explicit în drept, în raport cu exigențele art.302/1 pr.civ. însă au fost reiterate aceleași critici cu care a fost investit și tribunalul, prin formularea motivelor de apel.
Astfel, a susținut în primul excepția lipsei de competență materială a Judecătoriei Arad în soluționarea acțiunii de nulitate absolută a dispoziției Primarului, emisă în baza 10/2001, insistând că numai persoanele îndreptățite au asigurată această cale, iar competența materială aparține tribunalului, în primă instanță și nu judecătoriei.
Totodată, pârâta a reiterat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, acțiunea acesteia fiind înregistrată la 4 decembrie 2002, în timp ce dispoziția contestată a fost emisă de Primar la data de 21 mai 2002, astfel că s-a încălcat termenul de 30 de zile prev. de art.24 din 10/2001.
O a treia critică a constat în reiterarea excepției lipsei de interes, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamantei în promovarea acțiunii de constatare a nulității absolute a dispoziției Primarului, de retrocedare în natură către pârâtă a apartamentelor 1 și 3 din imobil.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, contracarând fiecare dintre celei trei grupuri de excepții invocate de recurentă și a solicitat respingerea recursului.
Curtea, analizând recursul pârâtei, prin prisma motivelor de fapt invocate, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat întrucât în cauză nu s-au descoperit motive de casare de ordine publică, iar recurenta nu a indicat în mod expres motive de modificare.
Raportat la modul de formulare al motivelor de recurs, curtea va încerca să integreze motivele de fapt invocate de recurentă ca fiind critici legate de greșita interpretare a legii de către instanța de apel și în mod particular a actualului art.26 din 10/2001-republicată, care în opinia recurentei ar fi trebuit să fie determinant pentru stabilirea competenței materiale a instanțelor în soluționarea prezentului litigiu, în particular în favoarea tribunalului.
Or, raportat la o practica judiciară deja constantă și consolidată, bazată pe o interpretare sistematică, teleologică dar și gramaticală a textului art.26 din 10/2001-republicată, este lipsit de echivoc că tribunalului îi este oferită o competență specială exclusivă în primă instanță numai în ipoteza în care persoanele îndreptățite, în accepțiunea art.3 - proprietarii și/sau moștenitorii acestora, sunt nemulțumite și contestă dispozițiile motivate ale unităților deținătoare. Cu alte cuvinte, art.26 instituie o exclusivitate, în favoarea foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora, în a contesta dispozițiile motivate de respingere a notificărilor, cu excluderea de la această procedură a terților.
Pe de altă parte însă, terții afectați de emiterea unei dispoziții d retrocedare pot cere anularea ori constatarea nulității acesteia numai pe calea dreptului comun, caz în care se aplică principiul plenitudinii de competență al judecătoriilor, consacrat de art.1 pr.civ. șimutatis mutandis, de decizia civilă nr.XX/19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv cu mai mare acuratețe prin decizia de speță nr.1073/01.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală.
Ca o consecință a acestor argumente, curtea va constata la rându-i că nici termenul special de 30 de zile, pentru formularea unor contestații în baza art.26 din 10/2001-republicată, nu este aplicabil în cauză, urmând să fie aplicate normele de prescripție a dreptului la acțiune ce reglementează regimul nulităților absolute.
În sfârșit, curtea va constata, asemenea tribunalului, că și excepțiile lipsei calității procesuale a reclamantei - intimate, cât și excepția lipsei de interes în promovarea acestei acțiuni au fost invocate de către recurentă în mod nejustificat întrucât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de calitate moștenitor nr.182/2002, iar această nulitate produce efecte retroactive, vizând și actele subsecvente care și-au avut originea/s-au întemeiat pe actul nul absolut, iar reclamanta are și calitate procesuală activă și interes în promovarea și susținerea acțiunii de nulitate absolută a Dispozițiilor de retrocedare emise de Primarul mun. A, câtă vreme are calitatea de chiriaș în imobilul din litigiu și justifică un interes major prin posibilitatea pe care i-o oferă atât 10/2001, cât și 112/1995 de a opta pentru cumpărarea unei locuințe, dublată de aplicarea principiului "fraus omnia corrumpit", asociat principiului "resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, iar nulitatea absolută a certificatului de calitate de moștenitor s-a datorat fraudării legii, astfel că efectele declarării nulității acestuia act se răsfrâng asupra tuturor actelor ulterioare succesive, în integralitatea lor.
Pentru aceste considerente, curtea, în temeiul prev.art.312 pr.civ. rap.la artt.304 pct.9 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.97/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 pr.civ.va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.97/27.03.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă reclamanta să plătească intimatei suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.CP/03.10.2008
Tehnored.MM/2 ex/21.10.2008
Instanță fond: Judecătoria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Președinte:Pup CristianJudecători:Pup Cristian, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
