Completare dispozitiv sentință. Speță. Decizia 1057/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1057/2008-R
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - -judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de reclamantul domiciliat în S M,-,.5,.8, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr.326/Ap din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.5513 din 6 decembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.573/2005, având ca obiect: partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul reclamant -personal și pentru intimata pârâtă -lipsă, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.6526 din 9.04.2008, eliberată de Baroul Satu Mare -.Av.As."-".
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele mai sus menționate, precum și faptul că, recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitat prin chitanța seria - nr.- din 8.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei,precum și faptul că, recurentul reclamant a depus la dosar, prin registratura instanței copia sentinței civile nr.2615/19 aprilie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, hotărâre prin care i-a fost încredințată minora spre creștere și educare,iar reprezentanta intimatei pârâte nu s-a conformat dispozițiilor instanței de la termenul anterior de a depune la dosar ancheta socială, respectiv dovada împrejurării că recurentul reclamant deține în proprietate, un apartament proprietate personală, upă care:
Reprezentanta intimatei pârâte depune copia unei anchete sociale nr.4050/241 din 23.02.2007, din aceasta nerezultând că recurentul reclamant ar mai deține un alt apartament în proprietate, reieșind doar că, tatăl urmează să se stabilească la o altă adresă, împreună cu fiica minoră, are cunoștință despre hotărârea prin care fetița i-a fost încredințată recurentului spre creștere și educare. Depune totodată și copii ale unor acte medicale, respectiv certificat de concediu medical din 1.02.2008 și copia expertizei medicale psihiatrică, înscrisuri din care rezultă starea de sănătate a intimatei, respectiv că, intimata pârâtă nu este schizofrenică, ci suferă doar de depresie, comunică câte un exemplar din aceste acte și cu recurentul reclamant, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
La întrebarea instanței, recurentul reclamant -personal declară că nu deține un alt imobil în proprietate, decât cel din litigiu și în prezent, menționează că locuiește în chirie.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită în probațiune să fie obligat recurentul reclamant să depună la dosar contractul de închiriere a imobilului, ce face obiectul acesteia.
INSTANȚA, respinge ca inutilă cauzei proba solicitată de reprezentanta intimatei pârâte, și nemaifiind alte excepții de invocat și probe de solicitat, consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant -personal, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul de a se constata că toate bunurile mobile comune, cu excepția autoturismului marca VW, tip microbuz transporter, se află în posesia intimatei pârâte; să se dispună atribuirea apartamentului nr.2 și a garajului la valoarea actualizată de 40.000 EURO (ambele imobile) în proprietatea exclusivă a recurentului, cu obligarea sa la plata în termen de 60 de zile de la data pronunțării hotărârii, a unei sulte în favoarea intimatei pârâte, în sumă de 20.000 EURO, sau contravaloarea în lei la cursul BNR la data plății; să fie admisă doar în parte acțiunea reconvențională, numai cu privire la patrimoniul în valoare de 87.155 RON; să se constate că părțile au dobândit prin contribuție de 99,9 % -recurentul și de 0,1% intimata, patrimoniul SC SRL, în valoare de 87.155 RON; să se mențină dispozițiile din decizia atacată în sensul, includerii în masa bunurilor comune a autovehiculului microbuz cu nr. de înmatriculare - în valoare de 27.000 RON și a înlăturării din masa bunurilor comune a autovehiculului Mercedes - și Volkswagen -, respectiv prețul obținut din vânzarea acestuia; să fie menținute dispozițiile sentinței civile nr.5513 din 6.12.2006 cu privire la loturile bunurilor mobile atribuite părților și a sultei de 500 RON, la care să fie obligată intimata pârâtă; să fie atribuit către recurentul reclamant patrimoniul SC SRL, cu obligarea acestuia la plata unei sulte de 200,86 RON, în funcție de cota de contribuție de 0,1%; să fie atribuit microbuzul cu nr.de înmatriculare - în valoare de 27.000 RON către recurentul reclamant, cu obligarea acestuia la plata unei sulte în valoare de 13.500 RON către intimata pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată justificate cu delegația de la dosar. În esență, solicită a se constata că, recurentul reclamant a investit instanța de apel cu un capăt de cerere nou, capăt de cerere pe care-l reiterează și în recurs, ceea ce de altfel este inadmisibil, deoarece prima instanță nu a fost investită cu acesta, nefiind achitată nici taxa de timbru aferentă pentru o astfel de cerere. De altfel, consideră că, instanța de apel a apreciat în mod corect faptul că, intimata pârâtă are un drept de creanță asupra cotei de din valoarea patrimoniului SC SRL, fiind dobândit în perioada căsătoriei, aspect necontestat de către recurent, cotă contributivă ce a fost aplicată la toate bunurile comune. În ceea ce privește argumentele recurentului în sensul că a beneficiat de donația unei case, reprezentanta intimatei pârâte arată că, și ea a prestat întreținerea pentru rudenia părții recurente, de altfel, inclusiv partea intimată a moștenit de la părinți un apartament, vândut de ea, iar banii obținuți au fost investiți în firmă, aspect ce a fost dovedit cu înscrisuri și probe testimoniale ce se regăsesc la dosar, iar pe de altă parte, intimata reconvențională și-a întrerupt activitatea de actor și a servit la bar, tocmai pentru a asigura prosperitate firmei. Arată totodată că, recurentul nu locuiește la părinții săi sau în chirie, după cum afirmă acesta, ci are un apartament proprietate personală, cumpărat după desfacerea căsătoriei unde locuiește cu minora, iar afirmațiile recurentului, cum că firma nu ar fi rentabilă, nu sunt adevărate și nu pot fi primite, câtă vreme este o firmă de transport internațional de persoane.
Recurentul reclamant -personal învederează instanței că societatea nu mai funcționează de 2 ani, iar referitor la donația casei, menționează că părinții săi au întreținut-o pe sa.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5513/2006 pronunțată în dosar nr.573/2005, Judecătoria Satu Marea admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta și a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă împotriva reclamantului-pârât și în consecință a constatat că părțile sub durata căsătoriei lor au dobândit în comun următoarele bunuri:- imobil apartament nr.2 situat în S M,Al.-,.5,.2 situat în S M,Al.-.5,.2 format din 3 camere,dependințe,înscris în CF individuală 19998 S M în valoare de 102.612,50 RON conform contraexpertizei efectuate de ing. și care face parte integrantă din sentința apelată, incluzând în acest preț stabilit și garajul; -și mobilele următoare: mobilă de bucătărie în valoare de 30.000.000 lei,hotă pentru bucătărie în valoare de 1.900.000 lei,aragaz cu patru arzătoare în valoare de 4.000.000 lei,combină frigorifică "" în valoare de 16.000.000 lei,congelator "Arctic" în valoare de 6.000.000 lei, mobilă pentru cameră formată din dulap cu rafturi și vitrină, dulap cu 2 uși (5 corpuri de mobilă),canapea,2 fotolii și măsuță în valoare de 35.000.000 lei,combină muzicală în valoare de 6.000.000 lei,colțar tip canapea,un fotoliu pat,măsuță în valoare de 20.000.000 lei,corp de mobilă"" în valoare de 12.000.000 lei, un TV tip "Sony" în valoare de 16.000.000 lei cu diagonala 72 cm, ceas antic cu pendulă în valoare de 40.000.000 lei,aparat video și cameră de filmat în valoare de 14.000.000 lei,calculator în valoare de 20.000.000 lei, TV color "" în valoare de 2.000.000 lei,corp de mobilă cu rafturi și dulap în valoare de 6.000.000 lei,pat etajat pentru copil în valoare de 6.000.000 lei,3. covoare persane în total 6.000.000 lei și mașină de spălat " în valoare de 14.000.000 lei, în valoarea totală de 255.000.000 lei adică 2550 RON,fiecare parte în cotă de 1/2 parte atât din bunul imobil cât și din bunurile mobile mai sus arătate.
S-a constatat că părțile sub durata căsătoriei lor au mai dobândit patrimoniul SC "" în valoare de 87.175 Ron conf.expertizei întocmite de exp.contabil și care face parte integrantă din sentința atacată, constatând că autobuz cu nr. 71127 nu este în proprietatea societății "" făcând obiectul contractului de leasing 18570/05.2003.
Părțile au mai dobândit sub durata căsătoriei lor în comun în cotă de 1/2 fiecare parte cele 2 autoturisme microbuz Mercedes cu nr.de înmatriculare - vândut cu 10.000.000 lei conf. facturii fiscale - și microbuz Volkswagen cu nr.de înmatriculare - vândut cu 107.700.000 lei conf.facturii nr.-.
A fost respins capătul de cerere formulat de reclamantul-pârât de a i se atribui în proprietate imobilul dobândit de părți sub durata căsătoriei lor.
A fost respins capătul de cerere formulat de pârâta-reclamantă în sensul de a se constata că aceasta are o contribuție de 75% la dobândirea apartamentului și a bunurilor mobile, iar pârâtul 25%.
S-a sistat starea de codevălmășie dintre părți conform celor de mai jos.
S-a atribuit pârâtei-reclamante imobilul situat în S M,Al.- nr.2,.5,.2 în valoare de 102.612,50 RON, cu obligarea acesteia la plata unei sulte către reclamantul-pârât conform cotei de, adică 51.306 RON.
S-au atribuit reclamantului-pârât următoarele bunuri mobile: combină frigorifică "" în valoare de 16.000.000 lei, mobilă de cameră formată din dulap cu vitrină, dulap cu două uși,canapea,două fotolii,măsuță în valoare de 35.000.000 lei, combină muzicală în valoare de 6.000.000 lei,ceas antic cu pendulă în valoare de 40.000.000 lei, calculator în valoare de 20.000.000 lei, TV în valoare de 2.000.000 lei,corp de mobilă cu rafturi și dulap în valoare de 6.000.000 lei, adică, în total 125.000.000 lei.
S-au atribuit pârâtei-reclamante următoarele bunuri mobile: mobilă de bucătărie în valoare de 30.000.000 lei,hotă în valoare de 1.900.000 lei, aragaz cu 4 arzătoare în valoare de 4.000.000 lei,congelator Arctic cu 7 sertare în valoare de 6.000.000 lei,colțar tip canapea,cu fotoliu pat și măsuță în valoare de 20.000.000 lei,corp mobilă "" în valoare de 12.000.000 lei,un TV "Sony" cu diagonala 72 cm în valoare de 16.000.000 lei,aparat video și cameră de filmat în valoare de 14.000.000 lei,pat etajat pentru copil în valoare de 6.000.000 lei,3 covoare persane în valoare de 6.000.000 lei și mașină de spălat "" în valoare de 14.000.000 lei, adică, în total de 130.000.000 lei cu obligarea pârâtei-reclamante de a plăti reclamantului-pârât o sultă de 5.000.000 lei pentru egalizarea valorii loturilor formate.
S-au atribuit pârâtei-reclamante, cât și reclamantului-pârât câte o cotă de parte fiecare din prețul obținut pentru cele 2 autoturisme dobândite sub durata căsătoriei,adică microbuz Mercedes - vândut cu 10.000.000 lei și microbuz Volskwagen - vândut cu 107.700.000 lei adică în total 117.700.000 lei,respectiv 58.850.000 lei,cu obligarea reclamantului-pârât să predea această sumă pârâtei-reclamante.
S-a atribuit reclamantului-pârât cota de 99,99 % din patrimoniul SC "" SRL, iar pârâtei-reclamante o cotă de 0,1% din acest patrimoniu conform și proporțional cu părțile sociale deținute de flecare parte,revenind pârâtei-reclamante o sumă de 200,86 Ron, obligându-l pe reclamantul-pârât la plata acestei sulte.
A fost respins capătul de cerere formulat de pârâta-reclamantă de a i se atribui reclamantului-pârât microbuzul.
Cheltuielile de judecată au fost compensate între ele.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond următoarele:
Conform declarațiilor martorilor și înscrisurilor depuse la dosar, instanța de fond a stabilit masa bunurilor comune în baza art.30 fam.
Cât privește SC SRL, instanța de fond, având în vedere actul adițional de la fila 33 din dosar, a atribuit reclamantului pârât cota de 99,99 % din patrimoniul aceste societăți, iar pârâtei-reclamante doar o cotă de 0,1% din patrimoniul societății,proporțional cu părțile sociale deținute de fiecare parte.Având în vedere că pârâta-reclamantă a semnat acest act adițional,de bună voie și a fost de acord că-i revină doar o parte socială față de cele 433 părți sociale deținute de reclamantul-pârât,pârâtei reclamantei îi va reveni din patrimoniul societății doar o sumă de 200,86 RON, obligându-l pe reclamantul-pârât să plătească această sultă către pârâta-reclamantă.
Instanța de fond a respins capătul de cerere formulat de pârâta-reclamantă în sensul de a se atribui reclamantului pârât microbuzul pentru simplul fapt că acest microbuz cu nr.de înmatriculare B 71127 nu se află în proprietatea societății și nici nu se poate include în masa bunurilor de împărțit deoarece acest autoturism face obiectul contractului de leasing 18570/05.2003, achitându-se ratele și în prezent de către reclamantul pârât. Până la achitarea integrală a valorii autoturismului, acesta este proprietatea firmei de la care s-a achiziționat.
În baza art.275 pr.civ. cheltuielile de judecată au fost compensate între ele deoarece acțiunea fiecărei dintre părți a fost admisă doar în parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte sentința civilă nr. 5513/06.12.2006, în sensul să se constate faptul că toate bunurile mobile comune, cu excepția autoturismului marca VW, tip microbuz transporter, se află în posesia pârâtei - reclamantă; să se dispună atribuirea apartamentului nr. 2 situat în S M, - -,. 5, nr.2, înscris în cf. individuală nr. 19948 S M și a garajului în proprietatea exclusivă a apelantului-reclamant, cu obligarea la plata în termen de 60 de zile de la data pronunțării hotărârii, a unei sulte în favoarea pârâtei - reclamantă, în sumă de 51.306,25 RON; să se admită doar în parte, acțiunea reconvențională, numai cu privire la patrimoniul în valoare de 87,155 RON; să se respingă toate celelalte capete de cerere din acțiunea reconvențională și să se mențină celelalte dispoziții din sentința atacată; cu cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat apel și pârâta, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței instanței de fond, în sensul celor arătate în motivarea apelului, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
Prin decizia civilă nr.326/Ap din 18 decembrie 2007, Tribunalul Satu Mareaa nulat ca netimbrat capătul de cerere din apelul pârâtei care vizează cota sa de contribuție de 75% din masa bunurilor comune.
A admis apelurile formulate de reclamantul și de pârâta, împotriva sentinței civile nr.5513/2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.573/2005 și, în consecință a schimbat în parte sentința atacată în sensul că:
A inclus în masa bunurilor comune autovehicolul microbuz cu nr.de înmatriculare -, în valoare de 27.000 RON, conform expertizei întocmită de ing. pe care îl atribuie reclamantului.
A înlăturat din masa bunurilor comune autovehicolele Mercedes - și Volskwagen -, respectiv prețul obținut din vânzarea acestora.
A constatat că părțile au dobândit prin contribuție egală patrimoniul SC în valoare de 87.155 RON, pe care îl atribuie integral reclamantului.
A constatat că valoarea totală a bunurilor atribuite reclamantului este de 126.675 RON, iar valoarea bunurilor atribuite pârâtei este de 115.612,5 RON. Diferența de valoare este de 11.063 RON.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtei o sultă de din această diferență, respectiv, 5.531,5 RON.
Fiind compensate cheltuielilor de judecată la fond, a fost obligat reclamantul să achite pârâtei 250 RON cheltuieli de judecată.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru compensarea cheltuielilor de judecată în apel a fost obligat apelantul să achite intimatei-apelante 500 RON.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, reclamantul în acțiunea introductivă a învederat că în masa bunurilor comune este cuprinsul autoturismul marca VW tip microbus transporter, aflat în posesia sa, cu nr.de înmatriculare -, conform precizării de la fila 85 din dosarul de fond, valoarea acestuia fiind stabilită prin expertiza întocmită de ing. este de 27.000 RON (fila 118).
S-a reținut de tribunal că, în mod eronat instanța de fond a omis includerea acestuia în masa bunurilor comune, acesta făcând obiectul cererii reclamantului, iar nu autobusul cu nr.de înmatriculare B 71127 cu o valoare de inventar de 115.755 RON, obiect al contractului de leasing, conform expertizei întocmită de exp. (fila 77).
tip microbus marca Mercedes cu nr.de înmatriculare - și Voskwagen cu nr.de înmatriculare - au făcut parte din patrimoniul SC SRL.
Din interogatoriul adresat reclamantului, coroborat cu facturile fiscale depuse în probațiune la fila 136, rezultat că acestea au fost înstrăinate.
Întrucât acestea erau incluse în patrimoniul societății, s-a apreciat de instanța de apel că în mod greșit prima instanță a apreciat calitatea lor de bunuri comune în baza art.30 fam.
Părțile au calitatea de asociați ai SC SRL. Patrimoniul societății a fost dobândit prin investiția comună a soților. Dreptul de creanță al pârâtei-reclamante este proporțional cu cota sa de contribuție la dobândirea patrimoniului în valoare de 87175 RON, conform expertizei întocmită de exp..
De altfel,s-a mai reținut de instanța de apel că, prin cererea de apel reclamantul își exprimă acordul cu privire la admiterea cererii reconvenționale în ceea ce privește plata creanței cuvenite din valoarea patrimoniului societății comerciale.
În mod justificat, prima instanță a ignorat înscrisurile anexate concluziilor scrise de reclamanta reconvențional, prin care a dorit să dovedească efectuarea unor investiții proprii în apartament, atâta timp cât aceasta nu a formulat o cerere pentru constatarea investițiilor, iar înscrisurile au fost depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, iar criticile aduse de apelantul-reclamant sentinței cu privire la atribuirea apartamentului în litigiu, a opinat tribunalul, nu justifică schimbarea soluției primei instanțe, pentru că vizează aspecte prezumate de către acesta a se produce în viitor.
Instanța de apel anulat ca netimbrat, potrivit disp.art.11 din lg.146/1997, capătul de cerere din apel al pârâtei vizând cota sa contribuție de 75% la dobândirea bunurilor comune.
Raportat la noua configurație a masei bunurilor comune și la valoarea loturilor atribuite părților, tribunalul a obligat reclamantul la plata sultei în favoarea pârâtei în sumă de 5531,5 RON și având în vedere chitanțele ce atestă plata taxelor de timbru și cuantumul onorariilor achitate de părți, pentru a egaliza cheltuielile de judecată, instanța de apel a obligat reclamantul să achite pârâtei cu titlu de cheltuieli de judecată 250 RON aferente judecării la fond și 500 RON aferente apelului.
Pentru considerentele expuse, tribunalul a admis apelurile formulate de reclamantul și de pârâta și a schimbat în parte sentința atacată, conform dispozitivului deciziei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei, achitat prin chitanța seria - nr.- din 8.04.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a deciziei, constatând că toate bunurile mobile, cu excepția autoturismului se află în posesia intimatei. Să-i fie atribuit lui apartamentul și garajul, cu obligarea sa la o sultă de 20.000 EURO, admiterea în parte a cererii reconvenționale cu privire la patrimoniul SC de 87.155 RON; să se constate contribuția sa de 99,9 %, iar al intimatei de 0,1 %, menținerea dispozițiilor includerii în masa bunurilor comune a autovehiculului - de 27.000 RON,înlăturării din masă a microbuzului -, -, a prețului obținut din vânzare, menținerea dispozițiilor cu privire la loturile bunurilor mobile și a sultei, atribuirea patrimoniului societății în favoarea sa, a microbuzului -, cu obligarea la sultă, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, fără motivare s-a reținut o cotă de contribuție egală la patrimoniul societății, el a acceptat doar admiterea cererii reconvenționale cu privire la câtimea patrimoniului nu al cotei egale de contribuție. Are intimata doar o cotă din acțiuni- o parte socială din cele 434 părți, a acceptat o contribuție de 0,1 %, firma lucrează în pierdere, nu există beneficiu, întregul patrimoniu fiind de 87.155 RON. A intrat în societate în 1993 cu 50% din acțiuni, contribuția sa fiind afacerea unui bar, în 1995 împrumutat 5000 mărci de la un prieten cu care a cumpărat acțiunile coasociatului, ocazie cu care intimata a dobândit 0,0023%. El a dobândit casa mătușii prin moștenire testamentară, la care intimata nu are cotă, a vândut casa cu 16.000 Mărci în 2000, cu care a cumpărat în favoarea societății un microbuz cu 8 locuri.
Întrucât afacerea cu barul nu era profitabilă, în 1997 s-a împrumutat de la rude cu 10.000 Mărci pentru a cumpăra un microbuz transport persoane, după care firma a început să aducă beneficii, intimata având doar dreptul la o sultă pentru o parte socială.
Apartamentul are o valoare reală de 40.000 EURO, este de acord să-i fie atribuit, este situat în vecinătatea apartamentului proprietatea părinților săi, este de acord cu plata sultei de 20.000 EURO în 60 de zile de la pronunțare, pârâta nu poate să-l despăgubească, iar fiica lor minoră i-a fost încredințată lui spre creștere și educare.
Fără motivare s-a atribuit apartamentul în favoarea intimatei, s-a omis a cerceta în posesia cui se află bunurile mobile, deși probele dovedesc că au rămas în posesia acesteia, cu excepția microbuzului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 8, 9 Cod procedură civilă, art.274 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Potrivit testamentului, autentificat sub nr.4830 din 12.04.1994 de notariatul de Stat S M, a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă recurentului în calitate de nepot, astfel că, după decesul acesteia a rămas o casă pe care acesta a înstrăinat-o cu 16.000 mărci germane în anul 2000, sumă ce a fost folosită de acesta pentru cumpărarea unui microbuz de 8 locuri (fila 35 dosar fond, interogatoriul intimatei, din care reiese recunoașterea acestui din urmă aspect. Ca urmare a faptului că bunul a fost dobândit cu titlu de moștenire, conform art.31 alin.1 lit."b" Codul familiei, el nu intră în categoria bunurilor comune ci este bun propriu al recurentului, faptul că intimata a participat la întreținerea defunctei, nu-i conferă calitatea de moștenitor al acesteia.
Din declarația martorei -fila 125 dosar fond, se reține faptul că, intimata după decesul mamei sale, sub durata căsătoriei a obținut cu titlu de moștenire un apartament, sora sa cedându-i drepturile ce le avea, ulterior acesta s-a vândut iar banii obținuți s-au folosit pentru amenajarea unui bar și cumpărarea unui autoturism, astfel că, se concluzionează că ambii soți, sub durata căsătoriei și-au adus fiecare câte un aport personal în cadrul societății, aspect ce le conferă astfel drepturi egale.
Faptul că mama recurentului, sub durata căsătoriei a ajutat părțile cu sume de bani, bunuri, reiese din declarația martorei -fila 43 dosar fond. Fiecare parte a susținut că a împrumutat diferite sume de bani de la rude sau prieteni, martora -fila 125 dosar fond, confirmând că intimata a împrumutat bani pentru societate de la ei. Din declarația extrajudiciară -fila 154 dosar fond, dată de, sora intimatei, reiese faptul că în august 1995 împrumutat-o cu 10.000 dolari, din cea a numitei -fila 156 dosar fond, reiese la fel împrejurarea că a împrumutat-o cu 10.000 în 1997, în scopul cumpărării unui microbuz. Și martora -fila 164 dosar fond, confirmă că intimata a contribuit cu banii obținuți din moștenirea după mama sa, ia investit în microbuze pentru firmă, banii obținuți din vânzarea barului fiind folosiți pentru cumpărarea actualei societăți, că au împrumutat ambii soți bani de la sora martorei, de la sora intimatei, bani ce au fost restituiți împreună de aceștia, fiind prezentă la solicitarea împrumutului.
Din coroborarea probelor administrate, răspunsuri la interogatorii, declarațiile martorilor despre care s-a făcut vorbire mai sus, se reține faptul că, sub durata căsătoriei soții au împrumutat pentru afaceri sume de bani de la rude sau prieteni, ambii au moștenit câte o casă, apartament, iar contravaloarea acestora, după vânzare s-a folosit în același scop, astfel că, niciuneia dintre părți nu i se poate reține o cotă contributivă mai M față de cealaltă la dobândirea bunurilor mobile, imobile și nici la constituirea patrimoniului societății comerciale, criticile fiind nefondate referitor la acest aspect.
Este adevărat că din întregul capital social al SC SRL, conform actelor acesteia, intimata deține doar 0,0023%, dar, probele administrate au confirmat contribuția egală a soților la achiziționarea societății, respectiv a bunurilor ce compun patrimoniul acesteia, faptul că în actele acesteia părțile figurează cu cote diferite substanțial din capitalul societății, față de cele expuse, este un aspect irelevant. Conform art.30 alin.1 din Codul familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, orice convenție contrară fiind nulă, aspect legal față de care, faptul că în actele societății părțile au cote diferite de aport, la capitalul social, este irelevant, criticile fiind nefondate.
Referitor la atribuirea apartamentului după separarea soților, acesta a rămas în posesia intimatei și a copilului minor, concluzia instanțelor fiind astfel conform dispozițiilor art.673 Cod procedură civilă. Ambii au avut cote contributive egale la dobândirea acestuia, dar, în recurs s-a făcut dovada faptului că minora i-a fost încredințată tatălui spre creștere și educare, prin sentința civilă nr.2615 din 19 aprilie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare.
Art. 673/9 Cod procedură civilă care reglementează criteriile de atribuire a bunurilor supuse partajului uneia dintre părți, nu se regăsește în cauză, ambii au cote egale, nu există un acord de împărțeală, ambii au domiciliul în localitatea în care este situat, însă, ceea ce a fost avut în vedere de instanță a fost faptul că minora era în întreținerea mamei, situația ce în recurs s-a inversat. Sigur că, același articol indicat, arată că mai poate să existe alte criterii de atribuire asemănătoare, ori practica judiciară a instanțelor a opinat în sensul atribuirii imobilului soțului căruia i s-a încredințat minorul spre creștere și educare, ca o măsură suplimentară de partajare a intereselor acestuia, situație incidentă și în speță.
Nu s-a făcut dovada faptului că recurentul ar mai deține în proprietate un alt imobil de natură a asigura confortul necesar creșterii și educării minorei, astfel că, față de această situație, fiind incidente dispozițiile art.673/9 Cod procedură civilă, instanța de recurs urmează a modifica varianta de partaj prin atribuirea apartamentului în favoarea acestuia. Acest imobil, împreună cu garajul aferent a fost evaluat la instanța de fond având o valoare de 102.612,50 RON -fila 196 dosar fond, (în anul 2006) ori, recurentul a declarat prin recurs că este de acord cu o valoare de 40.000 EURO și să-i plătească 20.000 EURO intimatei, în 60 de zile de la pronunțarea hotărârii, astfel că, nefiind contestată această valoare ce-i și profită intimatei, va fi luată în considerare ca atare.
Cât privește constatarea la care dintre părți se găsesc în posesie bunurile mobile, acest aspect deși s-a solicitat a fi clarificat de instanța de apel, aceasta nu s-a pronunțat în acest sens. Astfel, față de împrejurarea că au constituit bunuri comune și s-au aflat faptic la domiciliul conjugal în care după separarea părților a rămas intimata, operează prezumția că aceste bunuri mobile au rămas în posesia acesteia, era în sarcina pârâtei în atare condiții să dovedească faptul pozitiv al luării bunurilor de către recurent. Singura probă în acest sens, este declarația martorei -fila 190 dosar fond, care a relatat că a văzut că nu se mai găsesc multe din obiectele casnice. de la intimată că a văzut unele obiecte la mama recurentului, că acesta i-a dat cadou sorei sale un calculator, că lipsește un ceas, frigider, congelator, fără însă a putea confirma că a văzut momentul și persoana care le-a luat din domiciliul conjugal.
Urmare a tuturor considerentelor expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1, 3 Cod procedură civilă, va admite ca fondat recursul, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că, constată că, bunurile mobile prevăzute în alin.1 al dispozitivului sentinței apelate, fila 8, se găsesc în posesia intimatei reclamante, urmând ca aceasta să predea reclamantului pârât reconvențional bunurile ce i-au fost atribuite, cu excepția microbuzului cu nr. de înmatriculare - aflat în posesia lui.
Va atribui reclamantului pârât reconvențional, imobilul situat în localitatea S M,-,.5,.2 în valoare de 40.000 EURO,-cu garajul aferent, înscris în CF nr.19998 S M, nr.top. 4094/6, 4094/8, 7129/92, 7129/95, 7129/98, pe care îl obligă să-i plătească pârâtei reclamante reconvenționale o sultă în valoare de 20.000 EURO, pe care să o achite în 60 de zile de la prezentei hotărâri, reprezentând din valoarea acestui imobil.
Față de toate considerentele expuse, se vor păstra celelalte dispoziții ale deciziei recurate și ale sentinței apelate.
Reținând culpa procesuală parțială a intimatei, urmare a modificării doar în parte a deciziei recurate, în baza art.276 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 5 lei, cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând taxă de timbru în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.206 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITEca fondat recursul civil introdus de reclamantul domiciliat în S M,-,.5,.8, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în S M,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr.326/Ap din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în parte în sensul că:
Constată că, bunurile mobile prevăzute în alin.1 al dispozitivului sentinței apelate, fila 8, se găsesc în posesia intimatei reclamante reconvenționale, urmând ca aceasta să-i predea reclamantului pârât reconvențional bunurile ce i-au fost atribuite, cu excepția microbuzului cu nr. de înmatriculare --04. aflat în posesia lui.
Atribuie reclamantului pârât reconvențional imobilul situat în localitatea S M,-,.5,.2 în valoare de 40.000 EURO, cu garajul aferent, înscris în CF nr.19998 S M, nr.top. 4094/6, 4094/8, 7129/92, 7129/95, 7129/98 și îl obligă să-i plătească pârâtei reclamante reconvenționale o sultă în valoare de 20.000 EURO în 60 de zile de la pronunțarea prezentei, reprezentând din valoarea acestui imobil.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimata să-i plătească recurentului -5 RON cheltuieli de judecată în recurs.
DEFINITIVĂ și REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:23.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:1.07.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
