Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 118/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 118/
Ședința publică din 17 februarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta Comuna, cu sediul în com.-, jud.H, împotriva deciziei civile nr.106 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 10 februarie 2010 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 17 februarie 2010.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.169 din 3 februarie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuca admis acțiunea formulată de Comuna, în contradictoriu cu pârâta Comuna și a stabilit că linia de hotar administrativ-teritorială între comuna și comuna este între punctele 39/1 - 46 - 47 - 48 - 49 - 50 - 43/1, astfel cum figurează în schița cadastrală anexă a Procesului verbal de delimitare a teritoriului administrativ al comunei nr.191/04.02.2008, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Comuna.
Tribunalul Harghita, prin decizia civilă nr.106 din 15 octombrie 2009 admis apelul declarat de pârâta Comuna, prin primar, împotriva hotărârii instanței de fond, a schimbat hotărârea atacată în sensul că a respins acțiunea formulată de Comuna prin primar, împotriva pârâtei Comuna prin primar, cu obligarea intimatei Comuna la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.20 din Legea nr.215/2001, "Orice modificare a limitelor teritoriale a comunelor se poate efectua numai prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor prin referendum".
Cu ocazia referendumului organizat, populația a fost consultată cu privire la înființarea comunei având în componență satul și - la limita hotarului administrativ existent înaintea anului 1968. Conform voinței exprimate de locuitorii comunei cu ocazia referendumului prin Legea nr.84/2004 s-a înființat comuna incluzând și -.
Din moment ce obiectul referendumului se referă la limita hotarului administrativ dintre cele două comune, respectiv cea existentă înaintea anului 1968, ulterior printr-o hotărâre a Consiliului local al comunei hotarul administrativ nu poate fi modificat.
Legea 84/2004 nu se referă la hotarul administrativ dintre comune nou înființate însă referendumul organizat pentru consultarea populației prevedea și limitele teritoriale, respectiv, cele existente în anul 1968.
Având în vedere aceste aspecte, precum și disp.rt.20 din Legea 215/2001, tribunalul s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Comuna, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului declarat de apelanta Comuna.
În drept, recurenta a invocat prev.art.304 pct.7 și 304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea motivului de nelegalitate prev. de art.304 pct.7 pr.civ. respectiv când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, recurenta a invocat următoarele:
Prin hotărârea nr.1/2003 a Consiliului local al com. privind organizarea unui referendum nu s-au stabilit limitele hotarului dintre cele două comune. Populația astfel consultată s-a pronunțat asupra înființării comunei având ca sat component - și nicidecum asupra liniei de hotar dintre cele două comune.
După organizarea comuna a întocmit fișa localităților propunând ca localitatea - să fie divizată în două unități administrative - I și - II.
Această fișă a localităților și documentația aferentă s-au conturat într-o propunere legislativă privind înființarea comunei. Proiectul de lege nu a primit avizul favorabil din partea comisiei parlamentare pentru administrație publică, amenajarea teritoriului și echilibru ecologic. Respingerea acestei propuneri s-a întemeiat în principal, pe dispozițiile Legii 351/2001 potrivit cărora nu este permisă divizarea unei localități aflată în componența unei unități administrativ teritoriale.
La 6 luni după respingerea acestui proiect a fost adoptată Legea 84/2004, lege în anexa căreia localitatea - apare ca sat component a comunei nou înființate.
Toate demersurile făcute de autoritățile locale și răspunsurile autorităților centrale au reliefat împrejurarea că localitatea - aparține comunei și ca atare, ea nu poate fi divizată.
În acest sens se susține de către recurentă că argumentele instanței de fond sunt străine de natura pricinii.
Cu referire la motivul de nelegalitate prev.de art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că divergențele dintre cele două entități administrative au apărut în ceea ce privește apartenența administrativ teritorială a localității - iar aceste divergențe nu au fost rezolvate încă din anul 2004. menține hotărârea instanței de apel ar însemna a se perpetua această stare de conflict, ar fi încălcate prev.Legii 351/2000 precum și a Legii 84/2004.
Prin hotărârea pronunțată de prima instanță au fost stabilite limitele administrativ teritoriale pe conturul hotarului satului - astfel că, în mod întemeiat prin această primă hotărâre a fost admisă acțiunea recurentului.
Intimata Comuna, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În cuprinsul întâmpinării se arată că limitele hotarului dintre cele două comune au fost stabilite prin hotărârea nr.1 din 20 ianuarie 2003 Consiliului local privind consultarea populației prin referendum în care la art.1 se prevede "înființarea Comunei având în componență satele și - la limita hotarului administrativ existent înaintea anului 1968".
În baza rezultatelor referendumului a fost întocmită documentația privind reînființarea celor două comune și în fine a fost aprobată Legea 84/2004 prin care noua comună este menționată ca având satele aparținătoare și -.
În opinia intimaților Legea 84/2004 nu a prevăzut vreo limită administrativ teritorială întrucât Legea 351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - secțiunea a IV- a, - rețeaua de localități prevede că "unitățile administrativ teritoriale care se reînființează sunt delimitate și marcate teritorial pe baza vechilor hotare existente la data desființării lor".
Prin acțiunea formulată reprezentanții comunei solicită de fapt mutarea limitei de hotar raportat la amplasamentul existent în anul 1968 și extinderea teritoriului acestei comune prin cuprinderea unei porțiuni din teritoriul comunei.
În esență pretenția reclamanților are în vedere întinderea teritorială a satului respectiv cuprinderea în perimetru acestuia a căsuțelor de vacanță existente în zona de agrement băile P, respectiv cele edificate în perioada 1968-2008. Această pretenție încalcă prevederile Legii 215/2001 respectiv, art.22 din această lege.
Zona care se dorește a fi inclusă în perimetrul satului este în realitate zonă extravilană aparținând comunei, zonă care nu a făcut și nu face parte din perimetrul satului. Mai mult decât atât, proprietarii căsuțelor de vacanță sunt locuitorii comunei proprietari ai terenurilor.
În fine, în cuprinsul întâmpinării se mai arată că recurenta a formulat critici de netemeinicie și nicidecum de nelegalitate iar argumentele aduse de aceasta privind procedura parlamentară nu are nicio legătură cu prezenta cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea 1/2003 a Comunei s-a hotărât "consultarea populației comunei prin referendum local, cu obiectul: înființarea comunei având în componența sa satul și - la limita hotarului administrativ existent înaintea anului 1968, cu reședința de comună în ". Prin aceeași hotărâre de consiliu local a fost stabilită data referendumului, respectiv, data de 23 februarie 2003.
Ulterior, având în vedere rezultatele referendumului, prin Legea nr.84/2004 privind înființarea unor comune, a fost reînființată Comuna. Din anexele acestui act normativ rezultă că în componența comunei se află satele și -, iar reședința comunei este localitatea.
Divergențele între cele două unități administrativ teritoriale, respectiv comuna și comuna, au apărut și se mențin în continuare în ceea ce privește delimitarea cadastrală a celor două unități administrativ teritoriale.
Pentru a soluționa un astfel de diferend este însă necesară intervenția legiuitorului și nu cum greșit consideră reclamanții recurenți, intervenția instanței de judecată. Altfel spus, potrivit dispozițiilor Legii 215/2001 orice modificare a limitelor teritoriale a comunelor se poate efectua prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor prin referendum.
Așa cum am arătat anterior, consultarea cetățenilor s-a realizat fiind aprobată reînființarea comunei reclamantă-recurentă în prezenta cauză.
Pe durata desfășurării acestui litigiu și mai exact de la data apariției Legii 84/2004 și până în prezent, legislația a suferit modificări însă nu în sensul dorit de recurentă ci în concordanță cu soluția pronunțată de instanța de apel.
În forma actuală a Legii 351/2001, lege privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a IV-a rețeaua de localități, lege actualizată până în 19.04.2007, unitățile administrativ-teritoriale care se reînființează sunt delimitate și marcate teritorial pe baza vechilor hotare existente la data desființării lor și după un plan cadastral întocmit de inițiator și avizat de Oficiul Județean de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Prin prisma noii reglementări planul cadastral avizat se supune consultării publice, prin referendum local, și după aprobare va face parte integrantă din legea de aprobare a înființării unității administrativ-teritoriale.
Tot prin noul text al legii consiliile locale au obligația de a supune consultării populației odată cu hotărârile de înființare a unităților administrativ-teritoriale și planurile cadastrale de delimitare teritorială a acestora.
Demersurile inițiatorului au fost făcute sub vechea reglementare care nu prevedea includerea planului cadastral în corpul legii de aprobare a înființării/reînființării unor noi unități administrativ teritoriale și nici obligativitatea consultării populației și cu privire la planul cadastral de delimitare teritorială.
Cu alte cuvinte, forma în care a fost consultată populația la organizarea referendumului a respectat vechile reglementări potrivit cărora organizarea de noi comune se face prin lege, la propunerea consiliului local, în urma consultării prin referendum local a populației din unitatea administrativ-teritorială.
Art.5 ind.1 alin.3 din Legea 351/2001, în forma în vigoare astăzi, prevede în mod expres că: "În cazul în care apar divergențe în procesul de delimitare teritorială a două sau mai multe unități administrativ teritoriale, prefectul mediază conflictul". Aceste din urmă dispoziții legale au fost introduse prin Legea 308/2006 fiind în vigoare și în prezent. Legiuitorul a prevăzut și modalitatea de soluționare a acestor situații în sensul în care a prevăzut prin alin.4 că "dacă în urma procesului de mediere, părțile nu ajung la un acord, planul cadastral se întocmește conform soluției propuse de inițiator".
Din evoluția în timp a dispozițiilor legale incidente în cauza de față se desprinde, în mod cert, aceeași concluzie la care a ajuns și instanța de apel, respectiv împrejurarea că limitele cadastrale dintre două unități administrativ-teritoriale nu pot fi stabilite pe cale judecătorească.
Nu în ultimul rând mai trebuie subliniat că Hotărârea Consiliului local nr.1/2003 prin care s-a aprobat consultarea populației privind înființarea comunei "la limita hotarului existent înaintea anului 1968" își produce pe deplin efectele nefiind spusă controlului judecătoresc sau controlului de legalitate al prefectului.
Nu numai actele normative amintite anterior întemeiază soluția pronunțată de tribunal ci și dispozițiile legale invocate de acesta cu referire la prev.art.20 din Legea 215/2001 (devenit art.22).
Instanța de recurs apreciază că în cauza de față având ca obiect delimitarea a două unități administrativ-teritoriale, soluția este atributul puterii lor legislativă și executivă, cu respectarea unei proceduri prealabile instituită de dispozițiile legale. Astfel fiind, nu intră în sfera de jurisdicție a instanțelor judecătorești organizarea administrativ-teritorială și delimitarea administrativă a localităților, acestea fiind atribute care aparțin în exclusivitate celorlalte puteri ale statului.
Constatarea necompetenței instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei face inutilă cercetarea motivelor de recurs invocate de reclamant.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna, cu sediul în comuna,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.106 din 15 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 17 februarie 2010, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
-
GREFIER
ptr., fiind
în concediu medical, semnează
prim grefier
Red.
Tehnored.
4 exp.
19.03.2010
Jud.fond.
Jud.apel: Sz.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
