Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 13/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 13
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Tania Țăpurin preșdinte secție
JUDECĂTOR 3: Costel Drăguț președinte instanță
Grefier -
Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulate de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 662 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații,.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns procurator a, reprezentând revizuientul, și intimatul, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că a fost depus un înscris de către revizuient.
La interpelarea instanței, procuratorul a, pentru revizuient, a arătat că înscrisul depus prin Serviciul Registratură reprezintă o precizare a cererii de revizuire.
A fost comunicată și observată această precizare, după care Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra cererii de revizuire.
Procurator a, pentru revizuient, a solicitat admiterea cererii de revizuire, așa cum a fost precizată.
Intimatul a solicitat respingerea cererii de revizuire.
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
La data de 04.02.2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună grănițuirea proprietăților lor.
Prin sentința civilă nr.1516 din 12.02.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea, a fost obligat pârâtul să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1347 mp. teren arabil situat în extravilanul Municipiului C, P 8, cuprins în TP nr.550-48050/1993, conform actului de partaj voluntar autentificat sub nr.2964/11.11.2000, de către BNP și să-și deplaseze gardul despărțitor către (interiorul proprietății acestuia), cu lățimea de 3,22. pe toată lungimea terenului de 418,30.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul -.
A fost obligat pârâtul -, către reclamant, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 759,15 RON, reprezentând taxă timbru și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, iar Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 87/22.02.2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de apelantul - pârât -, a schimbat sentința civilă, în sensul că s-a admis în parte acțiunea cu privire la capătul de cerere în grănițuire și s-a stabilit hotarul despărțitor între proprietățile reclamantului și pârâtului -, pe actualul amplasament, adică în linie dreaptă între punctele 101 - 120, identificate de exp., prin expertiza efectuată în cauză și schița anexă.
S-a respins capătul de cerere în revendicare.
S-a menținut soluția de respingere a acțiunii față de pârâtul -.
A fost obligat intimatul la plata, către apelant, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul recurent, iar prin decizi a civilă 662 din 1 septembrie 2008 Curții de APEL CRAIOVAs -a admis recursul, s-a modificat decizia civilă nr. 87 din 22 februarie 2008 și s-a admis apelul formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1516 din 12 februarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-
S-a schimbat în parte sentința civilă nr. 1516 din 12 februarie 2007, în sensul că a fost obligat pârâtul să-i lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1123,16mp, teren arabil situat în intravilanul Mun. C, T 75, P 8, cuprins în nr. 550-48050/1993 și identificat conform actului de partaj voluntar, autentificat sub nr. 2964/11.11.2000, de BNP. Pârâtul a fost obligat să-și retragă gardul despărțitor pe amplasamentul stabilit prin raportul de expertiză întocmit de sing., aflat la filele 45-50, în dosarul de apel.
S-a respins acțiunea față de pârâtul.
A fost obligat pârâtul intimat la 1769,30 lei cheltuieli de judecată.
La data de 11 septembrie 2008 revizuientul a formulat cerere de revizuire a deciziei civile 662 din 1 septembrie 2008 Curții de APEL CRAIOVA.
În motivarea cererii de revizuire, depusă la dosar la 24 noiembrie 2008 s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 1,2,3,5,8 S-a susținut că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre care nu poate fi dusă la îndeplinire, existând dispoziții contradictorii. Revizuientul a arătat că în cauză nu a fost efectuat un raport de expertiză concludent, iar acțiunea reclamantului a fost greșit admisă, deși revizuientul nu ocupă din terenul vecinului său.
Cererea de revizuire a fost din nou precizată la data de 12 ian. 2009, fiind invocate prevederile art. 322 pct. 1, 2, și 3
S-a arătat că în dispozitivul deciziei există contradicții, că instanța nu aținut seama de întinderea suprafeței de tern ocupată de revizuient, care este cea prevăzută în actele sale de proprietate.
S-a susținut că instanța a depășit limitele obiectului cauzei, încălcând un drept constituțional al revizuientului, deși acesta a făcut dovada că este proprietarul terenului.
Un alt motiv de revizuire a privit faptul că instanța a acordat reclamantului mai mult decât a cerut, deoarece prin acțiune nu fost formulat un capăt de cerere privind obligația de a face. Revizuientul a considerat că instanța de recurs avea posibilitatea de casa decizia din apel cu trimitere sau cu reținere, că nu a motivat pentru ce a înlăturat expertizele efectuate.
Cererea de revizuire nu este fondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente.
În raport de prevederile art. 322, revizuirea este o cale extraordinară de atac, ce poate fi promovată numai pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond, care au fost discutate și stabilite de instanță cu ocazia rezolvării fondului litigiului. Dispozițiile care reglementează exercitarea acestei căi de atac sunt de strictă interpretare, astfel că motivele exprese de revizuire nu pot fi extinse sau interpretate astfel încât să se dea posibilitatea unei noi judecăți a fondului, pentru că s-ar ajunge la încălcarea principiul autorității de lucru judecat.
Potrivit unei practici constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, reptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor părți. Unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care reclamă, între altele, ca soluția dată în mod oricărui litigiu de instanțele judecătorești să nu mai fie pusă in discuție. (Hotărârea Brumărescu României din 30.09.1999, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 414 din -, Hotărârea Aurel Stanca României din 27.04.2004, cauza Ryabykh Rusiei, nr. 52854/99)
Aceasta presupune că instanța care este investită cu o cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma în instanță de control judiciar care să repună în discuție raportul juridic inițial dedus judecății, deoarece aceasta poate afecta principiul securității raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care se prezumă că exprimă adevărul și se bucură de validitate, nu mai poate fi repusă în discuție decât pentru motive excepționale, limitativ prevăzute de lege.
În aceste condiții, criticile de fond care au fost aduse prin cererea de revizuire de față nu se circumscriu motivelor de revizuire și nu pot fi analizate. Aceste critici sunt cele care vizează interpretarea actelor de proprietate ale părților, stabilirea întinderii suprafeței de teren ocupate de părți și determinarea titlului juridic existent asupra acestor terenuri.
Potrivit art. 322 pct 1. revizuirea poate fi promovată dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziții potrivnice, care nu pot fi aduse la îndeplinire, făcând astfel executarea imposibilă, ceea ce presupune că instanța a dispus executarea unor obligații care se exclud reciproc. trebuie să existe în cadrul dispozitivului, nu și între dispozitiv sau considerente ori între dispozitiv și probele administrate în cauză.
După cum se observă din motivele cererii de revizuire, coroborate cu dispozitivul deciziei atacate, revizuientul se referă la o contrarietate a dispozitivului cu probele cauzei, cât timp obligația ce i-a fost impusă este clară și precisă, derivând din revendicarea unei suprafețe de teren de către reclamantul intimat.
În atare condiții, primul motiv de revizuire nu este fondat, el cuprinzând critici de fond, care au legătură cu interpretarea probelor și stabilirea situației de fapt, iar nu cu o imposibilitate de executare a obligației datorată contradictorialității dispozițiilor deciziei.
C de al doilea motiv al revizuirii privește pronunțarea asupra unui lucru care nu fost cerut, susținându-se că, deși instanța a fost investită cu o acțiune în revendicare s-a pronunțat și asupra unei obligații de a face.
Reclamantul a solicitat prin acțiunea inițială grănițuirea proprietăților, arătând că își rezervă dreptul de a completa acțiunea cu o cerere în revendicare, după efectuarea unei expertize. Acțiunea a fost precizată la 5. 02.2007, fiind revendicată suprafața de 1347. teren.
Prin raportul de expertiză efectuat la prima instanță, ca și în cel din apel, omologat de instanța de recurs, s-a stabilit linia despărțitoare dintre proprietățile părților, arătându-se că pentru realizarea acesteia este necesar ca linia gardului să fie schimbată și deplasată spre est.
Instanța de recurs, stabilind soluția pe fond, a admis în parte acțiunea în revendicare și a stabilit linia de hotar, obligând la retragerea gardului, conform celor stabilite de expert. Așadar, instanța nu s-a pronunțat asupra unei cereri privind obligația de a face, ci asupra acțiunii în revendicare și grănițuire, iar obligația de a retrage gardul face parte din demersurile necesare stabilirii liniei de hotar.
Soluția a fost dată cu respectarea principiului disponibilității, așa cum este prevăzut de art. 129 alin ultim, în limitele investirii instanței, ceea ce duce la concluzia că instanța nu a acordat ceea ce nu s-a cerut și nici nu a dat mai mult decât s-a cerut.
Art. 322 pct. 3. privește formularea cererii de revizuire dacă obiectul pricinii nu se află în ființă. Acest motiv de revizuire este aplicabil atunci când prin hotărâre s-a dispus obligarea la predarea unui bun cert și determinat, care a pierit după pronunțarea hotărârii, iar nu la situația în care obligația stabilită în sarcina debitorului poate fi executată de acesta, benevol, sau adusă la îndeplinire silit, cum este cazul în speță. Cât timp terenul revendicat de reclamant și asupra căruia s-a dispus trasarea liniei de hotar există, debitorul obligației nu poate susține că obiectul nu se află în ființă, acest temei al revizuirii fiind în mod neîntemeiat invocat de revizuient.
Concluzia care se impune în urma analizei incidenței dispozițiilor art. 322 pct. 1,2,3 c Cod Penal, invocate în cererea de revizuire precizată, este aceea că nu sunt îndeplinite cerințele textelor legale și că este nefondată cererea de revizuire, care va fi astfel respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr. 662 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
/13 Ianuarie 2009/2 ex.
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin, Costel Drăguț
