Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 1356/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1356/2008-R
Ședința publică din 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în comuna Popești, sat, nr. 148, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna Popești, sat, nr. 146, județul B, împotriva deciziei civile nr. 145/A din 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care s-a păstrat în totalitate sentința civilă nr. 1038 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr-, având ca obiect: grănițuire.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul pârât -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.40 din 11.09.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual și pentru intimatul reclamant - lipsă, reprezentantul său, avocat, în baza delegației nr.72 din 4.09.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, instanța urmează să se pronunțe asupra cererii de conexare a prezentului dosar la dosar nr- a Curții de Apel Oradea, cu termen de judecată la 2 octombrie 2008, după care:
Reprezentantul recurentului pârât reiterează și susține cererea de conexare prezentului dosar la dosar nr-, cu termen de judecată la 2 octombrie 2008, cu motivarea că, cele două dosare au aceleași părți și au același obiect.
Reprezentantul intimatului reclamant, învederează instanței că își susține punctul de vedere de la termenul anterior și în consecință solicită respingerea cererii de conexare a prezentului dosar la dosar nr-.
Având în vedere că în dosar nr-, recursul declarat urmează a fi analizat doar raportat la faptul că prin decizia recurată, apelul a fost anulat ca netimbrat, iar în dosar nr- urmează a fi analizat în recurs însuși fondul dedus judecății,respectiv dreptul de proprietate a suprafeței de teren de 215. INSTANȚA consideră că nu există motive de conexare a celor două dosare, aspect pentru care, respinge cererea de conexare a prezentului dosar la dosar nr- și întrucât ambele dosare au fost fixate aleatoriu la același complet de judecată, acestea se vor soluționa în ședința publică de azi.
Reprezentantul recurentului pârât învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului pârât susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii acțiunii reconvenționale, în sensul de a se constata că, cu titlul de uzucapiune a dobândit un drept de proprietate asupra suprafeței de 215. aflați în proprietatea sa tabulară și în consecință să se stabilească linia de hotar ce separă cele două proprietăți pe aliniamentul actualei folosințe, ce dăinuie de la antecesorii săi, de peste 60 ani, conform raportului de expertiză existent la dosar, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor depuse la dosar. În esență solicită a se constata că, prin acțiunea reconvențională pe care a formulat-o, a solicitat a se constata că i s-a stabilit dreptul de proprietate ca efect a uzucapiunii asupra celor 215. încă din 1974. prin sentința civilă nr.4983 din 24 septembrie 1974 Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr.8882/1973, situație față de care a invocat autoritatea de lucru judecat și în consecință a solicitat ca linia de hotar să fie stabilită între cele două proprietăți, pe linia de folosință. Prima instanță, prin sentința civilă nr.1038/2007 a admis excepția autorității de lucru judecat, a admis acțiunea reclamantului și s-a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți, pe aliniamentul cadastral, ori, apreciază că, instanța de fond, nu trebuia să respingă acțiunea reconvențională în privința fie a excepției autorității de lucru judecat, fie pe constatarea împlinirii unui nou termen de uzucapiune, ci să o admită în totalitate. Mai mult, solicită a se constata că au fost ignorate concluziile raportului de expertiză topo, aceasta cu atât mai mult cu cât, recurentul pârât a obținut prin titlu de proprietate nr.2117 din 1.06.2007 și suprafața în litigiu, aspect ce rezultă calculând cumulativ suprafețele care i-au fost atribuite prin acest titlu.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În concluzie solicită a se constata că încă din 1962 intimatul reclamant a fost proprietar tabular asupra acestor terenuri, iar în urma efectuării expertizei judiciare topografice în dosarul civil nr.186/2005 a Judecătoriei Oradea, a reieșit că recurentul pârât ocupă în mod abuziv, fără nici un titlu suprafața de teren de 215. din terenurile proprietatea intimatului reclamant. Mai mult, și în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de apelant,arată că în mod corect instanța de apel a reținut că, pentru a opera excepția autorității de lucru judecat, este imperativ necesar invocarea existenței unei hotărâri judecătorești, ori, în lipsa invocării unei astfel de hotărâri definitive și irevocabile, instituția uzucapiunii este irelevantă. Nici criticile aduse hotărârii sub aspectul comparării titlurilor nu poate fi reținut, deoarece, în sistemul de carte funciară nu-și găsește aplicabilitatea, ci numai în regiunile în care nu există cărți funciare, iar de altfel, recurentul nu deține un titlu cu privire la terenul în litigiu.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1038/2007, pronunțată de Jud.M în dosar nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect grănițuire și revendicare, s-a constatat că, prin Încheierea din 19.06.2007 s- admis excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul pârât reconvențional în privința cererii reconvenționale formulate de pârâtul, a fost stabilită linia de hotar între imobilul proprietatea reclamantului - pârât reconvențional, identificate cu nr. topo 287/2 ( 561 mp) și nr. topo.287/3 (1770 mp), în natură casă și curte în intravilan înscrise în 280 - și imobilul proprietatea pârâtului identificat cu nr. topo 287/1 (1187.), în natură casă și curte în intravilan înscrise în 348 - pe linia cadastrală notată cu literele A-B, de ing. ec. - expert tehnic în Raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în dosar 186/2005 a Judecătoriei Marghita, s-a constatat că între linia cadastrală și linia de folosință dintre cele două proprietăți este o diferență de 215 mp, notată cu linia a-b-c-B-A-a, trasată cu linie roșie, ce este folosită de pârâtul, a fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină posesie și proprietate această suprafață de 215 mp. pe care reclamantul a dobândit-o prin Titlul de proprietate nr. 926/1997 cu titlu de reconstituire, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 38,5 lei, reprezentând taxa de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit colii CF 280 localității, reclamantul este proprietar tabular asupra suprafeței de 561 mp din nr.topo.287/2 și asupra suprafeței de 1770 mp din nr.topo.287/3, dreptul său de proprietate fiind înscris în CF, în baza unui contract de vânzare cumpărare și ulterior, în anul 1998, în baza titlului de proprietate nr.926 din 1997, acesta și-a înscris dreptul de proprietate ca urmare a reconstituirii și în ceea ce-l privește pe pârâtul, s-a reținut că acesta deține în proprietate suprafața de 2176 mp teren situat pe nr.topo.286 și 287/1, înscrise în CF 348 localității, dobândită cu titlu de moștenire de la tatăl său, care, la rândul său, l-a dobândit prin uzucapiune, fiind înscris în cartea funciară în 13 septembrie 1973.
Pornind de la raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit de ing. ec. - expert tehnic și schiței de identificare aflate la dosar, instanța de fond a reținut că linia cadastrală ce desparte proprietatea reclamantului de proprietatea pârâtului nu coincide cu folosința, existând o diferență între cele două proprietăți de 215 mp, notată cu linia a-b-c-B-A-a, trasată cu linie roșie, suprafață care este folosită de pârâtul și care, prin titlul de proprietate nr.926 din 1997, fost reconstituită în favoarea lui.
S-a mai reținut că, prin Sentința Civilă nr. 731/2006 pronunțată în dosar 186/2005 al Judecătoriei Marghitaa fost respinsă acțiunea formulată de pârâtul, în contradictoriu cu, Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 Popești și Comisia Județeană de aplicare a Legii 18/1991 B, având ca obiect anularea Titlului de proprietate nr. 926/18.09.1997 emis în favoarea lui. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs și prin Decizia Civilă 21/R/16.01.2007 pronunțată în dosar - Tribunalul Bihor Os -a respins ca nefondat, iar ulterior, prin Sentința Civilă nr. 72/2007 pronunțată în dosar - al Judecătoriei Marghita, s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect acțiune în constarea dobândirii dreptului de proprietate și rectificare de carte funciară, în susținerea cărei acțiuni a solicitat să se constate dobândirea de către el a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 215 mp, formată din: 31 mp din suprafața de 561 mp din nr.topo.287/2, iar 184 mp din suprafața de 1770 mp din nr.topo.287/3, ambele numere topografice fiind înscrise în CF nr.280 a localității, hotărâre apelată de către, apel care, prin Decizia Civilă 480/A/2007, pronunțată în dosar - Tribunalului Bihor O, a fost anulat ca netimbrat.
Instanța de fond, având în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară, schița de identificare, a reținut că linia cadastrală ce desparte proprietatea reclamantului constituită din nr. topo 287/2, 287/3 și proprietatea pârâtului constituită din nr. topografice 286 ȘI 287/1, este linia A-B, iar linia de folosință dintre cele două imobile este linia a - b - c - B - A - a și reținând că titlul de proprietate 926/18.09.1997 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului asupra parcelelor înscrise pe nr. topo 287/2, 287/3, a fost menținut ca legal și temeinic, prin Sentința Civilă 731/ 2006, iar pârâtului, i s-a respins cererea pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 215 mp, formată din: 31 mp din suprafața de 561 mp din nr.topo.287/2 și 184 mp din suprafața de 1770 mp din nr.topo.287/3, ambele numere topografice fiind înscrise în CF nr.280 a localității, față de concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat, potrivit căruia pârâtul deține fără drept suprafața de 215 mp, instanța de fond a apreciat acțiunea reclamantului întemeiată și în consecință a dispus admiterea ei. De asemenea, a constatat că, prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2007, fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul pârât reconvențional, în privința cererii reconvenționale formulate de pârâtul, iar în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă, reținând culpa pârâtului, a dispus obligarea acestuia, în favoarea reclamantului, la plata sumei de 38,5 lei, reprezentând taxa de timbru și a dispus respingerea cererii reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, ca nedovedită.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 19.06.2007, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamantul pârât reconvențional în privința cererii reconvenționale formulate de pârâtul, a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat invocată de pârâtul reclamant reconvențional în privința cererii principale formulate de reclamantul pârât reconvențional, a fost repusă cauza pe rol pentru judecarea cererii principale și a fost fixat termen de judecată pentru data de 10 iulie 2007, pentru când s-a dispus citarea părților.
Împotriva acestei hotărâri și a Încheierii din 19.06.2007, în termen legal și timbrat cu 148 lei taxă timbru și 0,30 lei timbru judiciar, a declarat apel pârâtul, solicitând instanței de apel admiterea apelului, anularea Încheierii din 19.06.2007, prin care a fost admisă excepția autorității de lucru judecat invocată de reclamant, constatând că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 215 mp din terenul proprietatea pârâtului ca efect al uzucapiunii și să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților conform folosinței îndelungate, și nu pe linia cadastrală, cum greșit a dispus prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.145/A din 25 februarie 2008, Tribunalul Bihorar espins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței civile nr.1038 din 9.10.2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligat apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei, în favoarea intimatului.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că în mod corect, prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat în privința acțiunii reconvenționale formulată de reclamantul reconvențional apelant, cât privește primul capăt de cerere, în cauză fiind întrunite cerințele impuse de art.1200 Cod civil, astfel, prin acțiunea reconvențională, reclamantul reconvențional a solicitat să se stabilească dreptul său de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra suprafeței de 215 mp din terenul reclamantului, aflat în posesia sa publică utilă și netulburată și sub nume de proprietar de 40 de ani.
S-a constatat că aceeași cerere, în contradictoriu cu același pârât, a fost formulată de apelant, înregistrată sub dosar - al Judecătoriei Marghita, prin care a solicitat a se constata dobândirea de către el, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 215 mp aferentă nr.top.287/2 și 287/3 înscrise în CFR 280 cu titlu de uzucapiune, dosar în care acesta a invocat faptul că terenul de mai sus, încă din anul 1940, fost folosit de antecesorul său, apoi de el, și de asemenea, a invocat și sentința civilă nr. 4983/1974 a Judecătoriei Oradea, iar acțiunea promovată în dosar nr- a fost soluționată în sensul respingerii acesteia prin sentința civilă 72/11 ianuarie 2007, apelul declarat de apelantul împotriva acestei sentințe a fost anulat ca netimbrat prin 480/A/2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. -,nefăcându-se dovada că această decizie a fost recurată. Prin urmare, tribunalul a apreciat că în cauză există condiția triplei identități de obiect, cauză și părți, motiv pentru care s-a reținut că prima instanță, în mod corect, a făcut aplicarea disp.art.1200 Cod civil.
Și în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de apelantul reclamant reconvențional, s-a reținut de instanța de apel că în mod corect prima instanță a dispus respingerea acesteia raportat la sentința civilă nr.4983/1974 pronunțată de Jud. O în dosar nr.8882/1973, deoarece, așa cum a constatat și instanța de fond, apelantul nu a înțeles să pună în executare această hotărâre înăuntrul termenului de prescripție de 10 ani, pe care legea îl reglementează în cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare prin art.405 al.1 teza 2 Cod procedură civilă, hotărâre judecătorească ce și-a pierdut puterea executorie și chiar și în situația în care s-ar aprecia că titlurile în materie imobiliară s-ar prescrie prin împlinirea unui termen de 30 de ani reglementat de art.1893 Cod civil, s-a apreciat de tribunal că și acest termen s-a împlinit în anul 2004, iar sentința de mai sus nu poate fi invocată cu autoritate de lucru judecat.
Apărarea apelantului în susținerea excepției autorității de lucru judecat prin invocarea uzucapiunii extratabulare, instanța de apel a apreciat că pentru a putea opera excepția autorității de lucru judecat este imperativ necesar invocarea existenței unei hotărâri judecătorești, ori, în lipsa invocării unei astfel de hotărâri definitive și irevocabile, instituția uzucapiunii extratabulare este irelevantă în susținerea excepției autorității de lucru judecat.
Referitor la criticile aduse hotărârii instanței de fond sub aspectul comparării titlurilor, s-a reținut de tribunal în primul rând, că în sistemul de carte funciară acesta nu-și găsește aplicabilitate, ci numai în regiunile în care nu există cărți funciare, iar în al doilea rând, apelantul nu deține un titlu cu privire la terenul în litigiu. Și susținerea apelantului, potrivit căreia instanța de fond trebuia să constate că din anul 1974 și până la obținerea titlului de proprietate al intimatului emis în condițiile 18/1991, în anul 1997, s-a împlinit un nou termen de uzucapiune, este total nefondată, câtă vreme, în mod corect a fost soluționată excepția autorității de lucru judecat față de acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat stabilirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune și față de Sentința civilă nr.72/2007 a Jud.M, păstrată prin Decizia civilă nr. 480/A/2007 a Tribunalului Bihor, astfel, prin admiterea excepției autorității de lucru judecat, invocată de reclamantul intimat, instanța de fond, în mod corect și în deplină concordanță cu probele administrate, a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, pe linia cadastrală.
În contextul tuturor acestor considerente, instanța de apel a reținut că apelul este nefundat și în consecință l-a respins, și în condițiile art.274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a apelantului, a dispus obligarea acestuia la plata, în favoarea intimatului, a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, prin chitanță fiscală și timbru judiciar, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul respingerii acțiunii principale, admiterii acțiunii reconvenționale, a se constata că a dobândit cu titlu de uzucapiune dreptul de proprietate asupra a 215. teren, a se stabili linia de hotar pe aliniamentul folosinței faptice, ce dăinuie de peste 60 de ani, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, în mod greșit s-a apreciat incidența art.405 alin.1 Cod procedură civilă în sensul că nu mai putea invoca excepția autorității de lucru judecat cât timp nu a solicitat în 10 ani punerea în executare, ori, Decretul Lege nr.115/1938 prevede dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune, fără înscrierea în cartea funciară, acest drept nu are efect constitutiv, se naște în momentul când începe folosința, înscrierea are doar efect de opozabilitate față de terți, omisiunea înscrierii nu duce la pierderea sa ca efect al prescripției.
Dacă, totuși dreptul stabilit în anul 1974 s-a prescris, așa cum a dovedit cu martorii și, instanța trebuia să le admită acțiunea reconvențională în privința revendicării celor 215. din nr.top.287/2, 287/3, prin împlinirea unui nou termen de 20 ani calculați din 1974 până în 1997, când reclamantul a obținut titlu de proprietate, ce greșit nu a fost anulat.
Nu trebuia respinsă cererea reconvențională în privința excepției autorității de lucru judecat sau constatarea împlinirii unui nou termen de uzucapiune, ci, admisă. S-au ignorat concluziile raportului de expertiză ce a precizat că, nu toată suprafața nr.top.287/2, 287/3 putea fi reconstituită în favoarea lui, ci doar o cotă parte conform folosinței faptice.
În drept s-au invocat dispozițiile art.480, 484, 1201 Cod civil.
Intimatul reclamant, prin reprezentantul său a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.926 din 18.09.1997, emis de către Comisia Județeană B pentru aplicarea Legii nr.18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra a 4 ha și 7872. teren în localitatea, în favoarea intimatului, din care și nr.top.287/2 în suprafață de 561. nr.top.587/3 în suprafață de 1770. în întregime imobil ce face obiectul acestui litigiu.
Conform raportului de expertiză topografică, întocmit de inginer expert, în dosarul nr.186/2005 al Judecătoriei Marghita, în care s-a analizat valabilitatea acestui titlu de proprietate -filele 5-8 fond, se reține faptul că, o cotă de 31. din nr.top.287/2 și 184. din nr.top.187/3 sunt în folosința recurentului, total 215.teren.
Situația juridică a imobilelor în litigiu a mai fost analizată de instanțele judecătorești în dosarul nr.8882/1973 al Judecătoriei Oradea, care, prin sentința civilă nr.4983 din 24 septembrie 1974, în contradictoriu cu antecesorii recurentului a constatat că, mejdia dintre aceste imobile și cel cu nr.top.287/1 a rămas neschimbată de peste 32 ani, astfel că, antecesorii acestuia au dobândit fâșia de teren folosită în plus, potrivit dreptului cutumiar, linia de hotar fiind astfel stabilită conform folosinței faptice.
Din cuprinsul aceleiași sentințe, se mai reține faptul că -filele 21-24 dosar fond, a operat uzucapiunea în favoarea antecesorilor recurentului, faptul că nu s-a formulat o cerere reconvențională în acest sens fiind irelevant câtă vreme a operat excepția în apărare, de uzucapiune invocată de aceștia.
Expertiza întocmită de inginer, despre care s-a făcut vorbire mai sus, a relevat faptul că, folosința actuală a imobilelor este aceiași ca și cea constatată prin sentința civilă nr.4983/1974 a Judecătoriei Oradea, ori, raportat la acest aspect nu se poate spune că această hotărâre irevocabilă, ce reprezintă un bun în sensul art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit practicii acesteia -cauza Brumărescu c/a României, în favoarea antecesorilor recurentului, transmis apoi acestuia, nu ar fi fost pusă în executare, câtă vreme atât anterior pronunțării acesteia cât și în prezent, folosința faptică a imobilelor în litigiu este aceiași. Așadar, raportat la acest aspect, greșit instanța de apel a reținut că această hotărâre și-a pierdut puterea executorie conform art.405 alin.1 teza a 2-a Cod procedură civilă, câtă vreme a operat o executare de bună voie a acestora, conform art.371/1 alin.1 Cod procedură civilă, nefiind astfel nevoie de aducerea la îndeplinire pe cale de executare silită.
Între părți s-au purtat de-a lungul anilor mai multe litigii, iar prin sentința civilă nr.72/2007 pronunțată de Judecătoria Marghita -filele 30-31 dosar fond-, s-a respins acțiunea în uzucapiune, cu motivarea că în speță nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii reglementate de art.27-28 din Decretul Lege nr.115/1938, ori, în acest dosar, temeiul juridic al uzucapiunii invocat a fost altul, respectiv sentința civilă nr.4983/1974 a Judecătoriei Oradea, deci, dreptul cutumiar aplicat prin aceasta, astfel că, în mod greșit s-a reținut că ar opera excepția autorității de lucru judecat, cauza fiind alta, respectiv temeiul juridic, nefiind astfel îndeplinite toate cele 3 condiții stabilite de art.1201 Cod civil:obiect, cauză, părți, greșit ambele instanței reținând contrariul, criticile fiind fondate.
Tocmai datorită faptului că, deși pe cale de excepție în apărare, în cuprinsul sentinței civile nr.4983/1974 a Judecătoriei Oradeas -a constatat că antecesorii recurentului au uzucapat fâșia de teren în litigiu, deci, dobândirea dreptului a operat anterior pronunțării acestei hotărâri, întrucât nu s-a dispus cu privire la acest aspect ci doar s-a limitat în lipsa unei cereri reconvenționale la stabilirea liniei de hotar conform acestui drept, a folosinței faptice, se impunea admiterea în speță a cererii reconvenționale, fără a avea relevanță faptul că titlul de proprietate emis în baza Legii nr.18/1991 în favoarea intimatului nu a fost anulat. Dreptul de proprietate, practic al fâșiei de teren în litigiu a fost reglementată anterior anilor 1980, anterior obținerii titlului de proprietate, iar acum doar se pune de acord situația constatată cu cea scriptică pentru întabularea în cartea funciară, dreptul constatat fiind opozabil intimatului chiar dacă ulterior a obținut un titlu de proprietate și asupra acestuia. Nu poate fi vorba de încălcarea dreptului de proprietate a intimatului, ca urmare a celor ce se vor constata, câtă vreme uzucapiunea a fost constatată anterior, iar de la aceea dată și în prezent terenul are aceiași folosință faptică, hotărârea judecătorească irevocabilă arătată mai sus, nefiind, în mod greșit, luată în considerare, atunci când s-a analizat valabilitatea titlului de proprietate.
Urmare a tuturor considerentelor expuse, fiind aplicabile dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.312 alin.1,3 Cod procedură civilă, instanța de recurs va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia recurată, iar, în baza art.296 Cod procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în parte sentința apelată astfel că:
- admite cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional și în parte acțiunea principală formulată de reclamantul.
- respinge excepția autorității de lucru judecat, referitor la cererea reconvențională, invocată de.
- constata că, reclamantul reconvențional a dobândit dreptul de proprietate asupra a 31. din nr.top.287/2 și 184. din nr.top.287/3 -total 215. teren, înscrise în CF nr.280, cu titlu de uzucapiune, iar, în baza art.49 din Legea nr.7/1996 va dispune întabularea acestui drept în cartea funciară.
- schimba varianta de stabilire a liniei de hotar dintre imobilele având nr.top.:287/2, 287/3, 287/1, conform folosinței faptice constatată de inginer expert în raportul de expertiză întocmit în dosar nr- al Judecătoriei Marghita pe linia notată a-b-c și în consecință, va înlătura dispoziția prin care s-a constatat că există diferență de teren între linia cadastrală și cea faptică și cea prin care a fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină posesie și proprietate o suprafață de 215. teren.
- fi înlăturată și dispoziția de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în fond, urmând a fi păstrate celelalte dispoziții referitor la admiterea acțiunii principale, stabilirea liniei de hotar chiar dacă în altă modalitate.
Întrucât stabilirea liniei de hotar profită ambelor părți, în baza art.276 Cod procedură civilă, instanța de recurs va compensa cheltuielile de judecată ocazionate de părți în fond, iar, în baza art.274 Cod procedură civilă va fi obligat intimatul să-i plătească recurentului 2.200 RON cheltuieli de judecată în apel și recurs, reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de domiciliat în comuna Popești, sat, nr. 148, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în comuna Popești, sat, nr. 146, județul B, împotriva deciziei civile nr. 145/A din 25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în întregime, în sensul că,
ADMITE ca fondat apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1038 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care o schimbă în parte în sensul că:
ADMITE cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional domiciliat în comuna Popești, sat, nr. 148, județul B și în parte acțiunea principală formulată de reclamantul domiciliat în comuna Popești, sat, nr. 146, județul
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de.
Constată că, reclamantul reconvențional a dobândit dreptul de proprietate asupra a 31. din nr.top.287/2 și de 184. din nr.top.287/3 -total 215. teren, înscrise în CF nr.280, cu titlu de uzucapiune, și dispune întabularea acestui drept în cartea funciară.
Schimbă varianta de stabilire a liniei de hotar dintre imobilele având nr.top.:287/2, 287/3, 287/1, conform folosinței faptice constatată de inginer expert în raportul de expertiză întocmit în dosar nr- al Judecătoriei Marghita pe linia notată a-b-c.
Înlătură dispozițiile prin care s-a constatat că există diferență de teren între linia cadastrală și cea faptică, cea de obligare a pârâtului să lase în deplină posesie și proprietate, în favoarea reclamantului 215. teren, și de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimatul să-i plătească recurentului 2.200 RON cheltuieli de judecată în apel și recurs, compensând cele ocazionate în fond.
DEFINITIVĂ și IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:6.10.2008
Jud.fond:
Jud.apel /
Dact.
Data:8.10.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
