Contestație la executare. Jurisprudență. Decizia 1358/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1358/2008-R
Ședința publică din 2 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursurilor civile declarate de contestatorii și ambii domiciliați în O,-, -B 189,.14, județul B, în contradictoriu cu intimații domiciliat în O,-, județul B, și ambii domiciliați în O,-/A, județul B, împotriva deciziei civile nr.145/R din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.5160 din 14 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr- și împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții contestatori și -ambii lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 2.10.2008, eliberată de Baroul Bihor, pentru intimatul -personal, reprezentantul său, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din nr.147 din 7.05.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr.- din 26.06.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, Tribunalul Bihor, prin adresa din 11.09.2008, solicită înaintarea prezentului dosar către această instanță, deoarece, în data de 10.11.2008, este fixat termen pentru soluționarea contestației în anulare, upă care:
Reprezentantul recurenților contestatori învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor.
Nemaifiind alte probe de solicitat, INSTANȚA unește excepțiile de tardivitate și inadmisibilitate formulate de către intimați împotriva încheierii și asupra recursului cu fondul, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra excepțiilor și recursurilor.
Reprezentantul recurenților contestatori solicită respingerea excepțiilor de tardivitate și inadmisibilitate formulate de către intimați, cu motivarea că au fost lipsiți de un grad de jurisdicție, cauza judecându-se în recurs, în complet de 3 judecători, putând fi recalificată calea de atac din recurs în apel; mai mult, hotărârea pronunțată de Tribunalul Bihor nu le-a fost comunicată,astfel că termenul de 15 zile-pentru comunicare, invocat de către intimați, nu subzistă, motiv pentru care a și formulat contestație în anulare. Pe recurs, susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, la Tribunalul Bihor, cu cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, în calitate de terți, calea de atac împotriva sentinței de respingere a contestației la executare este apelul, și nu recursul, după cum prevede dispozițiile art.401 alin.1/1 pct.2 coroborat cu art.402 alin.2 Cod procedură civilă, căi de atac ce sunt stabilite de legiuitor și obligatorii pentru instanță, astfel, tribunalul a soluționat această contestație, în recurs, în complet de 3 judecători, deși completul legal trebuia constituit din 2 judecători, iar calea de atac era cea a apelului, ori, prin soluția dată, le-au fost prejudiciate recurenților interesele, au fost lipsiți de un grad de jurisdicție. În ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii de ședință din 13.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, lasă la aprecierea instanței, modul de soluționare a acestuia.
Reprezentantul intimatului învederează instanței că a invocat excepția de tardivitate a recursului declarat împotriva încheierii, deoarece acesta trebuia promovat în 48 de ore, însă a fost introdus în data de 14.04.2008, iar recursul împotriva deciziei recurate, ar fi trebuit să fie introdus în termen de 15 zile de la comunicare, ori, în cauză s-a declarat recurs în data de 15.04.2008, putându-se astfel constata că recurenții au luat cunoștință despre hotărâre cel târziu la data de 11.03.2008, data la care au formulat contestație în anulare, motiv pentru care solicită admiterea excepției de tardivitate a declarării recursului atât împotriva încheierii cât și împotriva hotărârii atacate. În subsidiar a invocat excepția de inadmisibilitate a căii de atac a recursului declarat împotriva unei decizii pronunțate de instanța de recurs, într-un proces care a avut ca obiect contestație la executare, solicită admiterea acestei excepții și în consecință arată că, deși s-a invocat de către recurenți un drept de retenție, apreciază că nu sunt incidente prevederile art.401 alin.2 coroborate cu prevederile art.402 alin.2 Cod procedură civilă, aceștia nefiind în nici un fel prejudiciați prin prezenta execuție, ba chiar își pot realiza drepturile potrivit acesteia, în urma vânzării imobilului la licitație, putând obține suma de bani, pentru care au notat un drept de retenție în cartea funciară, astfel că, prin aceasta ei își realizează drepturile, chiar înaintea intimatului, având un drept anterior dreptului său de creanță. Pe recursuri, solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor atacate ca fiind legale și temeinice, pentru considerentele din întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra excepțiilor și a recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5160 din 14.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins contestația la executare formulată de și împotriva intimaților, și și s-a respins acțiunea reconvențională formulată de reclamantul, împotriva pârâților și
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată la instanță la data de 13 martie 2007 și timbrată cu 0, 3 lei timbru judiciar și 170 lei chitanță fiscală, contestatorii și în contradictoriu cu intimații, și, solicită anularea formelor de executare silită pornite în dosarul execuțional 27/E/2007 de către executorul judecătoresc.
În fapt, s-a arată că, contestatorii locuiesc în imobilul situat în-, Bloc.PB.189,.14, care este scos la licitație în temeiul unui titlu executor ce constată un împrumut fictiv. Contestatorii susțin că nu pot fi evacuați din imobilul în care locuiesc pentru că au un drept de retenție asupra acestuia pentru suma de - ROL.
Executarea silită, se poartă asupra imobilului proprietatea tabulară a creditorilor urmăriți și. Intimatul creditor, în temeiul titlului executor ce constă în contractul autentic 72 din 16.01.2007 a cerut executarea silită a imobilului proprietatea acestora. Așa cum rezultă din dosarul execuțional, executarea se face prin scoatere la vânzare a imobilului proprietatea datornicilor. Numai în măsura în care există nerespectări a procedurii legale în materia executării silite imobiliare, executarea silită poate fi oprită. Contestatorii au arătat că nu doresc să fie evacuați din locuința pe care o ocupă, și nu invocă aspecte ce țin de executarea silită propriu-zisă, de procedura urmată de executor în vederea vânzării imobilului urmărit. Contestatorii nu au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra imobilului ci doar o creanță, împotriva acelorași datornici, notat în cartea funciară. Dreptul de retenție notat sub B 4 și 5 este opozabil eventual proprietarului de carte funciară însă el nu poate fi folosit ca o în exercitarea dreptului de executare silită a unor creditori ipotecari. Oricum dreptul de retenție nu conferă contestatorilor drept de posesie și folosință asupra bunului asupra căruia au primit drept de retenție, astfel încât acest motiv nu poate fi considerat ca unul suficient, pentru oprirea executării silite începute și exercitate temeinic și legal, în baza unui titlu executor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs contestatorii și, solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și anularea tuturor formelor de executare silită din dosarul nr. 27/E/2007 al BEJ, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.145/R din 27 februarie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondat recursul civil introdus de recurenții și în contradictoriu cu intimații, și, împotriva sentinței civile nr. 5160 din 14.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a menținut-o în totalitate.
A fost obligată partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs - onorariu avocat.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, recurenții contestatori sunt titularii unui drept de retenție asupra imobilului, drept notat în B 4 și 5 din cartea funciară, dreptul de retenție se prezintă ca un adevărat de act de garanție imperfect, în virtutea căruia cel ce deține un bun mobil sau imobil al altcuiva pe care trebuie să restituie, are dreptul să rețină lucrul, respectiv să refuze restituirea până ce creditorul titular al bunului îi va plăti suma de bani pentru care s-a constituit acest drept.
S-a mai reținut de tribunal că, dreptul de retenție conferă o simplă detenție precară asupra lucrului și nu poate constitui un impediment în transmiterea proprietății asupra acestuia, ca drept real el este opozabil față de terții străini de raportul juridic care l-a prilejuit, astfel el poate fi opus nu numai creditorilor ai titularului lucrului, dar și creditorilor privilegiați și ipotecari privind lucrul respectiv, ale căror privilegii sau ipoteci s-au născut ulterior intrării lucrului în detenția retentului și tot astfel, el poate fi opus nu numai titularului inițial al lucrului, dar și subdobânditorului ulterior al acestui lucru, fapt ce se desprinde din dispozițiile art. 1444 cod civil.
Prin urmare, s-a reținut de instanța de recurs că, retentul, deși creditor chirografar, are dreptul de a fi plătit înaintea celorlalți creditori, în speță a intimatului, dreptul de retenție producând în fapt efecte asemănătoare privilegiului și cum în cauza dată nu s-au evidențiat nereguli în procedura de executare silită, execuția silită față de care recurenții, deși titulari ai unui drept de retenție, sunt totuși terți, nefiind evidențiată nici o vătămare a drepturilor și intereselor legitime ale acestora și tribunalul a apreciat contestația la executare formulată ca nefondată.
Față de cele arătate, tribunalul a respins ca nefondat recursul civil introdus de recurenții și în contradictoriu cu intimații, și împotriva sentinței civile nr. 5160 din 14.09.2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
În baza art. 274 cod procedură civilă a fost obligată partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs - onorariu avocat.
Prin încheierea de ședință din 13 februarie 2008, Tribunalul Bihora respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de către petenții și, cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.373 și art.374/1 Cod procedură civilă, astfel cum au fost introduse prin Legea nr.459 din 6.12.2006, cu motivarea că, textele indicate ca neconstituționale nu au legătură cu cauza chiar dacă sunt dispoziții ce vizează executarea silită față de lucrările și actele dosarului, a persoanei care contestă executarea.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs, timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța nr.- din 26.06.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, recurenții și, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Bihor.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, în calitate de contestatori au formulat contestație la executare bazându-se pe calitatea lor de terți, cu un drept de retenție asupra imobilului ce formează obiect al dosarului execuțional nr.27/E/2007 al executorului judecătoresc. Imobilul este urmărit de un fals creditor al debitorului lor, astfel că, era apelul calea de atac împotriva sentinței, nu recurs, conform art.401 alin.1 pct.2, art.402 alin.2 Cod procedură civilă, obligatorii pentru instanțe.
Cauza a fost soluționată în recurs, în complet de 3 judecători, deși completul de judecată trebuia constituit din 2 judecători, calea de atac legală fiind apelul, prin această procedură le-au fost prejudiciate interesele referitor la probațiune.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 alin.1, pct.1, art.304 pct.5, art.312 alin.1, pct.3 Cod procedură civilă.
S-a mai declarat recurs și împotriva încheierii de ședință din 13 februarie 2008, pronunțată în același dosar în care s-a dispus decizia recurată, solicitându-se casarea încheierii, sesizarea Curții Constituționale referitor la excepția de neconstituționalitate invocată.
Prin motivele, depuse la dosar, s-a arătat că nu s-a comunicat încheierea recurată, iar, potrivit Deciziei nr.XXXVI din 11 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casației și Justiție, chiar dacă o astfel de încheiere are caracter autonom, ea este supusă regimului juridic reglementat de Codul d e procedură civilă, fiind o excepție de ordine publică și necesar a fi cenzurată de instanța superioară celei ce a pronunțat-o, art.29 din Legea nr.47/1992.
Intimatul, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția de tardivitate a recursului, de inadmisibilitate, cu cheltuieli de judecată. S-a arătat că, termenul de recurs era conform art.301 alin.1 Cod procedură civilă, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, în speță, chiar dacă nu s-a comunicat, recurenții au luat la cunoștință cel târziu la 11.03.2008 când au formulat contestație în anulare, fiind astfel tardiv.
Deși se invocă un drept de retenție, nu sunt incidente dispozițiile art.401 alin.2, 402 alin.2 Cod procedură civilă, recurenții au calitatea de terți, dreptul lor de retenție s-a stabilit și înscris în CF, au primit înștiințări despre licitație, ori, art.401 alin.2 Cod procedură civilă se referă deci la terții ce nu au fost anunțați de procedura execuțională cu privire la bunul asupra căruia dețin drepturi reale, astfel că, din acest motiv corect s-a soluționat cauza în apel.
Nu sunt vătămați recurenții în drepturile lor, ba chiar își pot realiza dreptul prin vânzarea la licitație, având un preferențial, anterior dreptului lui.
Ceilalți intimați, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția.
Examinând decizia recurată, prin prisma excepțiilor și motivelor invocate cât și din oficiu, instanța de recurs, constată următoarele:
Decizia ce face obiectul prezentei căi de atac a fost pronunțată în recurs la data de 27 februarie 2008, fără ca din actele dosarului să reiasă că ar fi fost comunicată cu recurenții. Potrivit art.301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, ori, în speță, întrucât decizia nu a fost comunicată cu recurenții, termenul de 15 zile prevăzut de acest articol invocat, nu a fost încălcat, excepția de tardivitate invocată nefiind fondată.
Faptul că, anterior declarării recursului, recurenții au formulat și o contestație în anulare, nu este un aspect ce să ducă la concluzia că decizia s-a comunicat, iar recursul nu s-a declarat în interiorul termenului de 15 zile de la cealaltă dată. Este cert că, în acest sens, codul d e procedură civilă nu cuprinde derogări, dispozițiile sale fiind de strictă interpretare, termenul de recurs curgând deci de la comunicarea deciziei, nefiind astfel aplicabile nici dispozițiile art.284 alin.3 Cod procedură civilă.
Contestația la executare s-a promovat de către recurenți împotriva executării silite pornite în dosar execuțional nr.27/E/2007 al executorului judecătoresc, aceștia având instituit în favoarea lor un drept de retenție privitor la imobilul ce făcea obiectul executării silite, întabulat în cartea funciară, invocând faptul că nu au fost înștiințați de vânzarea la licitație.
Potrivit art.401 alin.2 Cod procedură civilă, contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit, poate fi introdusă în termen de 15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului, ori, întrucât recurenții au chiar instituit în favoarea lor un drept de retenție referitor la bunul ce s-a dispus a fi vândut la licitație publică, calitatea lor de terți în sensul dispozițiilor legale enunțate este evidentă.
Legiuitorul nu distinge între terții ce au un drept real înscris în cartea funciară și cei al căror drept nu este constatat anterior, ceea ce se cere este doar să pretindă că au un drept de proprietate sau un alt drept real, dreptul de retenție incluzându-se în această categorie, criticile intimatului fiind nefondate. Mai mult, apărările acestuia în sensul că ar fi fost anunțați recurenții de întreaga procedură, a fost tocmai unul dintre motivele contestației la executare.
Potrivit art.402 alin.2 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată cu privire la contestație, se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în baza art.400/1 și 401 alin.2 Cod procedură civilă, ori, în speță, conform celor expuse, fiind incidente dispozițiile art.401 alin.2 Cod procedură civilă, cu greșita compunere a instanței, Tribunalul Bihora soluționat cauza în recurs, în complet format din 3 judecători, în loc de 2 judecători cum impune regulile în apel.
Având în vedere cele expuse, fiind incidente dispozițiile art.304 alin.1 pct.1-5 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul declarat împotriva deciziei civile nr.145/R din 27 februarie 2008, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, la Tribunalul Bihor, respingând astfel excepția de tardivitate și inadmisibilitate a acestuia.
Referitor la recursul declarat împotriva încheierii pronunțate de instanța de recurs la 13.02.2008, prin care a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, se reține faptul că, potrivit art.29 din Legea nr.47/1992, alin.6, încheierea prin care instanța a dispus respingerea cererii de sesizare, poate fi atacată cu recurs în termen de 48 de ore de la pronunțare, la instanța imediat superioară.
În speță, încheierea recurată s-a pronunțat la 13.02.2008, iar recursul s-a declarat doar la data de 14.04.2008, cu încălcarea termenului impus de art.29 alin.6 din Legea nr.47/1992, astfel că, fiind o dispoziție specială, derogatorie de la art.301 teza I Cod procedură civilă, nerespectată, instanța de recurs urmează a respinge ca tardiv recursul declarat împotriva încheierii de respingere a sesizării Curții Constituționale din 13.02.2008, pe care o va menține în întregime.
Se vor avea în vedere cheltuielile de judecată, la rejudecarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.312 alin.1, combinat cu art.296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de și ambii domiciliați în O,-, -B 189,.14, județul B, în contradictoriu cu intimații domiciliat în O,-, județul B, și ambii domiciliați în O,-/A, județul B, împotriva deciziei civile nr.145/R din 27 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, la Tribunalul Bihor.
Respinge excepțiile de tardivitate a recursului declarat împotriva deciziei civile nr.145/R din 27 februarie 2008 Tribunalului Bihor și de inadmisibilitate formulate de către intimatul.
Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenții și, împotriva încheierii din 13 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:30.10.2008
Jud.fond
Jud.recurs / /
Dact.
Data:31.10.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
