Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 142
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul, domiciliat în com. nr. 625, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 428 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul G, domiciliat în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, asistat de avocat din Baroul Dâmbovița și intimatul-pârât G asistat de avocat din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurs timbrat cu chitanța nr. 7671 din 6 februarie 2008 în valoare de 9,50 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța a greșit atunci când a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, fără a ține seama de actele de proprietate ale acestora și de faptul că, contractul de întreținere încheiat cu, fiica sa, a fost anulat, iar terenul ce făcea obiectul acestui contract a reintrat în patrimoniul recurentului. Mai arată recurentul că în actul de proprietate privind terenul în litigiu se arată că una din laturi are ieșire la DN 71,iar după încheierea contractului de întreținere, pentru care la bază o lucrare de cadastru ce conține erori, terenul nu mai are ieșire la DN.71, ceea ce este total greșit.
În consecință, solicită admiterea recursului, desființarea hotărârilor, admiterea acțiunii și omologarea variantei inițiale a raportului de expertiză întocmit în cauză. Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârile fiind legale și temeinice și având la bază raportul de expertiză refăcut față de planul cadastral întocmit cu ocazia încheierii contractului de donație, care a fost înscris la Oficiu de Cadastru și Publicitate imobiliară, îndeplinind deci și cerința publicității. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Pucioasa reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar între proprietățile părților.
În motivarea cererii s-a arătat că este proprietarul suprafeței de 1000 mp teren situat în comuna. În partea de vest se învecinează cu pârâtul care îi interzice edificarea gardului pretinzând că proprietatea sa se întinde și pe latura de este a proprietății.
Prin sentința civilă nr. 220/12.03.2007 Judecătoria Pucioasaa admis acțiunea și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză pe aliniamentul indicat de punctele 106,116,201,110,111,112 și 113, reținând că din analiza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma prevederilor art. 584 Cod civil, cererea reclamantului este întemeiată și că linia de hotar s-a stabilit conform completării raportului de expertiză întocmit de expert și schița anexă.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul arătând că este nelegală și netemeinică, susținând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, că nu s-a făcut o analiză a titlurilor de proprietate, că varianta reținută de prima instanță conform completării expertizei dezavantajează întrucât îl primează de cel puțin 290 mp teren și că nu s-a vrut să se rețină că de fapt s-a extins pe domeniul public cu suprafața de 292 mp în lateral acest teren netrebuind să fie prins în suprafața pe care o deține.
S-a mai argumentat că prima instanță nu a făcut o analiză a semnelor de hotar și a copacilor care există în interiorul proprietății sale, aceștia fiind plantați pe vremea când părinții săi trăiau și că acțiunea în grănițuire a fost transformată într-o acțiune în revendicare.
Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 428 din 5 octombrie 2007, Tribunalul Dâmbovițaa respins apelul ca nefondat cu obligarea apelantului la 700 lei cheltuieli de judecată către intimat, reținându-se că dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său, prin acțiunea în justiție sau pe cale amiabilă restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile.
Operațiunile juridice ale grănițuirii implică identificarea hotarului real și trasarea acestuia ceea ce se realizează printre altele atât prin examinarea titlurilor de proprietate ale părților cât și prin administrarea probei cu expertiză judiciară.
În speță, la efectuarea expertizei judiciare s-a avut în vedere atât titlurile de proprietate ale părților respectiv contractul de donație autentificat sub nr. 865/5.04.1973 și contractul de întreținere nr. 9763/28.08.1992 cât și planul de delimitare a imobilului reclamantului, astfel că motivul de apel potrivit căruia prima instanță nu ar fi făcut o analiză a titlurilor de proprietate este neîntemeiată.
Împrejurarea conform căreia apelantul reclamant s-ar fi extins pe domeniul public cu suprafața de 292 mp și că această suprafață nu trebuie cuprinsă în suprafața de teren pe care o deține, nu poate fi reținută, pe de o parte întrucât o astfel de situație nu a fost dovedită în cauză, iar pe de altă parte la efectuarea expertizei judiciare s-a avut în vedere contractul de donație care prevede că reclamantului i s-a donat suprafața de 1000 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că atât instanța de fond cât și cea din apel nu motivează temeinic și convingător de ce au ales varianta din lucrarea de cadastru în condițiile în care pe teren erau semne utile care puteau forma convingerea instanței că cererea sa este întemeiată în varianta inițială a raportului de expertiză.
Cu toate că expertul a menționat că terenul ce a fost înstrăinat lui a reintrat în patrimoniul său, a recurentului-reclamant, ca urmare a anulării contractului de întreținere, instanța a procedat greșit atunci când a stabilit linia de hotar prin raportare la respectivul contract și nu la actele de proprietate ale părților.
De asemenea susținerea intimatului - pârât potrivit căruia reclamantul a înstrăinat din terenul primit prin donație o parte din acesta plus casa de locuit fratelui său, nu are nicio legătură cu terenul ce se învecinează cu cel al pârâtului și pentru care a solicitat grănițuirea, arată recurentul.
Pentru motivele invocate se solicită admiterea recursului, modificarea celor două hotărâri în sensul omologării variantei inițiale a raportului de expertiză de la fond.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri judecătorești date în fond și în apel care se fundamentează pe probatoriile administrate respectiv înscrisurile depuse de la autorități, titlurile de proprietate cât și prin constatările și concluziile expertului.
În continuarea întâmpinării intimatul pârât a răspuns punctual motivelor de recurs invocate de reclamant.
Curtea, examinând decizia recurată, prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile acestora situate pe raza comunei, Județul D cerere admisă la instanța de fond și menținută, ca atare, în apel.
În esență criticile recurentului-reclamant vizează faptul că instanța de fond a stabilit linia de hotar conform raportului de expertiză completare și schiței anexă întocmit de expert și nu potrivit variantei inițiale a expertizei.
Din conținutul expertizei completare rezultă că avându-se în vedere actele de proprietate ale părților precum și documentația primită de la Oficiul de cadastru hotarul dintre proprietăți ar trebui să treacă prin punctele descrise și care fac parte din planul cadastral anexat.
Criticile recurentului-reclamant potrivit cărora cele două hotărâri din apel și fond nu sunt temeinice și convingător motivate sunt nefondate deoarece verificând cele două hotărâri se poate vedea că ele rezultă dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă, făcând o corectă apreciere a situației de fapt dedusă judecății.
Este știut că grănițuirea constituie o operație de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căreia poartă dreptul de folosință al proprietăților celor două, dispozițiile art. 584 cod civil fiind respectate în speța dedusă judecății.
De altfel recurentul - reclamant este cel care a investit instanța de judecată cu soluționarea unei astfel de cereri, iar expertul topo desemnat la instanța de fond nu a făcut altceva decât ca pe baza actelor de proprietate depuse de către părți, coroborate cu celelalte înscrisurile și situația de pe teren, să stabilească linia de hotar care desparte proprietățile părților, care în altă ordine de idei sunt și frați.
În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct și întreținere, care a fost anulat prin sentința civilă nr. 926 din 9 noiembrie 2005 Judecătoriei Pucioasa, această susținere este lipsită de relevanță deoarece imobilul respectiv nu ieșit niciodată din patrimoniul reclamantului, astfel că la delimitarea proprietății părților terenul identificat era același expertul identificându-l ca atare.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va resping e recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul ca nefondat formulat de reclamantul, domiciliat în com. nr. 625, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 428 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul G, domiciliat în com. jud.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 6 februarie 2008.
Președinte Judecători,
C,
Grefier,
Red.CP
Tehnored.CN
2 expl./27.02.2008
nr. 1041/2006 Judec.
a- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
