Anulare act. Decizia 137/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR.2146,- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 137
Ședința publică din data de 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în B-, sector 1, privind decizia civilă nr. 1206 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D, cu sediul în Târgoviște str. - nr. 31 jud. D, G și, domiciliați în B, Drumul nr.2.2..2.7, sector 6, domiciliată în com., jud. D și Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991, jud.
Contestația în anulare este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței nr.-/13 decembrie 2007 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul, personal, lipsind intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, G, și Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se mai învederează că prin intermediul Serviciului registratură s-au depus de către intimata Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 întâmpinare înregistrată sub nr. 640/17 ianuarie 2008 și de contestatorul, concluzii scrise, înregistrate sub nr.1396 din 1 februarie 2008.
Contestatorul, având cuvântul, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate de intimata Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991, nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părții, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Contestatorul, având cuvântul, susține oral contestația în anulare formulată în scris, arătând în esență că a fost trimis în instanță fără probe de vinovăție, este cumpărător de bună credință, care este un principiu de drept. Arată că a încheiat un contract de vânzare-cumpărare perfect valabil, fiind un înscris oficial care a intrat în circuitul civil și nu a fost contestat în instanță. Cazul este prescris din anul 2000, fiind o eroare gravă în cauză, caz de contestație în anulare. Judecătoria Răcaria respins în mod corect și legal acțiunea în baza art. 137 Cod pr.civilă, excepțiile primând în fața fondului cauzei, iar Tribunalul Dâmbovițaa anulat hotărârea fără nici o bază legală și încălcând dispozițiile legii 7/1996, legea cadastrului imobiliar.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei curții de apel și a Tribunalului Dâmbovița și păstrarea ca legală și temeinică a hotărârii Judecătoriei Răcari, precum și acordarea de cheltuieli de judecată reprezentând cheltuielile efectuate timp de 3 ani cu derularea procesului pentru transport, avocat și zdruncinarea sănătății.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr. 1206 din 21 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul de recurs nr-, a fost respins ca nefondat recursul pârâtului declarat împotriva deciziei nr. 308 din 13 iunie 2007 Tribunalului Dâmbovița, reținându-se că:
Dispozițiile art.64 din Legea nr.7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, arată că orice neînțelegere referitoare la identificarea și măsurarea parcelelor de teren, precum și cu privire la proprietarii acestora se vor soluționa de către instanțele judecătorești.
Admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei a fost motivată prin incidența dispozițiilor art.63 alin.1 din Legea nr.7/1996, fără a intra în cercetarea fondului, deși obiectul dedus judecății, așa cum corect a reținut și instanța de apel, nu a fost pe deplin clarificat chiar dacă s-au făcut o serie de precizări ale părților pe parcursul soluționării cauzei.
Despre aceste neconcordanțe privind dimensiunile și suprafața de teren evidențiată, determinată prin măsurători, face vorbire și pârâta Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, în cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond (filele 41-42 dosar fond), considerații demne de luat în seamă, dat fiind faptul că aceasta este autoritatea în domeniul publicității imobiliare.
Rezultă așadar că, neintrând în cercetarea fondului, instanța de fond nu a putut analiza toate aspectele deduse judecății, astfel că în mod corect instanța de apel, făcând aplicarea disp.art.297 alin.1 pr.civilă a trimis cauza spre rejudecare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că a avut loc un proces inechitabil în ceea ce-l privește, deoarece a fost cumpărător de bună-credință, fiind incompatibil cu calitatea care i-a fost atribuită, cea de intimat-pârât.
Arată contestatorul-pârât că i-a fost fraudată proprietatea sa, care seamănă cu o naționalizare făcută de către primarul din localitate, fiind astfel un proces politic și nu civil.
Nu este posibil, susține contestatorul, ca cineva să fie trimis în judecată ca pârât fără probe de vinovăție împotriva sa, contractul său de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 1999 fiind un înscris oficial legal întocmit de autoritățile statului, iar condițiile din contract nu permit unei Comisii locale din cadrul unei primării să ceară anularea lui, nefiind parte în contract.
Legea nr. 7/1996 arată că atunci când se constată unele diferențe între suprafețele înscrise în actele de proprietate și situația din teren, rezolvarea situației revine instanțelor judecătorești prin acțiuni ale proprietarilor interesați.
Arată contestatorul că primarul din localitate nu a respectat nici prevederile Legii nr. 215/2001, legea administrației publice locale, substituindu-se unei instanțe de judecată, pronunțându-se asupra legalității măsurii prin care acesta a obținut terenul prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 468/24 aprilie 1999.
Au fost săvârșite numeroase infracțiuni prevăzute de Codul penal de către autoritățile administrației locale, au fost nerespectate drepturile omului, fiind descrise aceste infracțiuni și invocate temeiurile de drept.
Solicită contestatorul, pentru motivele invocate, admiterea contestației, anularea deciziei din recurs și rejudecând recursul, modificarea în tot a deciziei din apel și menținerea hotărârii instanței de fond.
Intimata-reclamantă Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, arătând că motivele invocate de contestator nu pot fi încadrate în nici una din ipotezele art. 317 sau ale art. 318 Cod pr.civilă, instanța judecând recursul cu îndeplinirea corectă procedurii de citare, respectarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, neexistând vreo greșeală materială, toate motivele de recurs fiind analizate.
Curtea, examinând decizia din recurs prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă în cazurile limitativ arătate de art. 317 Cod pr.civilă, respectiv lipsă de procedură și necompetența instanței și art. 318 Cod pr.civilă, omiterea din greșeală de a cerceta vreunul dintre motivele de casare sau modificare.
Ea tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond,ci pentru că s-au săvârșit erori materiale în legătură cu anumite forme procedurale.
Verificând motivele invocate de contestator se poate vedea că acestea nu pot fi încadrate în nici una din prevederile art. 317 sau 318 Cod pr.civilă, ele vizează aspecte de fond sau colaterale deciziei pronunțată de instanța de recurs.
Dezlegarea dată prezentei cauze nu este nici rezultatul unei greșeli materiale, deoarece verificând considerentele deciziei din recurs se poate observa că au fost analizate toate motivele de recurs invocate de către pârât, răspunzându-se punctual criticilor aduse de acesta.
Este știut că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.
De altfel, instanța de recurs nu este obligată să răspundă la argumentele folosite de recurent în dezvoltarea unui motiv de casare sau de modificare, ci este îndreptățită să grupeze aceste argumente pentru a răspunde la motivele invocate printr-un considerent comun.
Rezultă așadar că motivele invocate de contestator în cuprinsul contestației în anulare nu se încadrează în prevederile art. 317 și 318 Cod pr.civilă, astfel că aceasta apare ca nefondată, urmând să fie respinsă, ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge contestația în anulare, ca nefondată, formulată de contestatorul, domiciliat în B-, sector 1, privind decizia civilă nr. 1206 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în contradictoriu cu intimații Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară D, cu sediul în Târgoviște str. - nr. 31 jud. D, G și, domiciliați în B Drumul nr.2.2..2.7, sector 6, domiciliată în com., jud. D și Comisia locală de aplicare a Legii 18/1991, jud.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 februarie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red. CP
Tehnored. NM
2ex.
14. 02.2008
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Constanța Pană, Elena
