Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 158
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
JUDECĂTOR 3: Buliga
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta -. și pe intimații, -, -. TURISTIC, al intimatei, al intimatei, al intimatei, al intimatei, având ca obiect grănițuire împotriva deciziei civile numărul 827 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimații și. reprezentantul recurentei -. și intimații, -, -. TURISTIC, al intimatei, al intimatei, al intimatei, al intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul, în stadiul procesual al recursului - este la al treilea termen de judecată, procedura este legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată se acordă cuvântul pe fond.
Intimații și solicită respingerea recursului.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 15270/21.12.2007, Judecătoria Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată de către pârâta, a respins cererea de chemare în judecată formulată de - SRL în contradictoriu cu ca fiind introdusă împotriva persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta - SRL n contradictoriu cu pârâții, și, și - și - TURISTIC SA ca neîntemeiată, în temeiul art.274 alin.3 pr.civ. a redus onorariul perceput de avocat de la 2000 de lei la 1000 de lei și a obligat reclamanta la plata către a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, cf. chitanței fiscale nr.- 01, din 17.04.2007.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a constatat că este întemeiată având în vedere că titlul de proprietate nr.71051/22.07.2002 a fost emis de către Comisia Județeană I de fond funciar pe numele numitului, iar ii acestuia sunt pârâta și, potrivit Certificatului de nr.12, din 16.09.2003 eliberat la BNP, pârâtul neavând vocație concretă la moștenirea lăsată de defunctul ci doar soția acestuia pârâta.
În consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului și a respins cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată atât în ceea ce privește cererea principală de chemare în judecată cât și cererea subsidiară formulată de către reclamantă pentru următoarele considerente:
În urma administrării probei cu raportul de expertiză tehnică în specialitatea topometrie de către expertul s-a constatat că în fapt reclamanta a cumpărat de la pârâta - TURISTIC SA o suprafață de teren ce în fizic nu există întrucât suprafața de 3873,54 mp teren este ocupată de: - - Drum sătesc de acces - în suprafață de 896,237 mp teren, ce asigură accesul la proprietățile din zonă;- spațiu dintre drumul de acces și proprietățile persoanelor fizice ce au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar și parte din terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acestora, suprafața fiind de 2977,323 mp teren.
Potrivit planului de situație nr.2 la raportul de expertiză inițial și a răspunsului la obiecțiunile formulate de părți rezultă că în baza documentației cadastrale înregistrate la OCPI sub nr.58/16.08.1999 și efectuată pentru punerea în aplicare a prevederilor HG nr.843/1991 referitor la - TURISTIC SA, și întocmită de - Proiect SRL, s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate Sr., nr.2444 în favoarea complexului turistic pentru suprafața de 40731,32 mp teren în condițiile în care în realitate suprafața era de 36395,59 mp teren.
Ulterior, au mai fost întocmite 2 lucrări de carte funciară înregistrate sub nr.-/22.12.2004, realizată de PF, și nr.377/2005, întocmită de către PF, ocazie cu care apare individualizat pe planurile de situație încă un drum de acces DS 974/32/2, care în realitate nu există, pe lângă drumul de zgură identificat de către expert ( ).
De asemenea, - TURISTIC SA nu a primit teren din categoria arabil, suprafața de 66179,95 mp teren fiind atribuită de Comisia de fond funciar persoanelor fizice în urma reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, fapt care duce la concluzia că - TURISTIC SA nu a primit în proprietate decât suprafața de 36395,59 mp, înregistrând astfel față de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 07 nr.2444 un deficit de 4335,73 mp în care sunt incluși cei 3873,54 mp teren vândut reclamantei și pe care aceasta îi revendică.
În consecință, din analiza concluziilor raportului de expertiză în specialitatea topometrie coroborat cu planurile de situație aferente lucrărilor de carte funciară efectuate de-a lungul timpului și menționate de către expertul topo s-a reținut că în fizic - TURISTIC SA a deținut în proprietate suprafața de 36395,59 mp și nu 40731,32 mp cât apare menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, fapt ce a condus la concluzia că 3855,71 mp teren revendicat de către reclamantă nu putea face obiectul vânzării-cumpărării încheiate cu pârâta - TURISTIC SA.
Prin urmare, față de lipsa în realitate a suprafeței de teren revendicate de către reclamantă s- respins cererea având ca obiect revendicarea ca nefondată și, pe cale de consecință, și cererea de grănițuire a proprietății reclamantei față de pârâți având în vedere neconcordanța existentă între înscrisurile ce atestă dreptul de proprietate, atât al reclamantei ( inclusiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 07 nr.2444) cât și al pârâților persoane fizice (titlurile de proprietate ).
În ceea ce privește cererea subsidiară a reclamantei de obligarea a pârâtei - TURISTIC SA la plata sumei de -,705 lei reprezentând prețul terenului revendicat și taxele notariale aferente autentificării contractului de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată, coroborat și cu constatarea de către instanță a lipsei calității procesuale pasive pe acest capăt de cerere a pârâților OCPI I și, s-a constatat că cererea reclamantei este nefondată în raport cu temeiul juridic invocat: art.1073,1082 și 1086 Cod civil.
Prin raportare la situația de fapt rezultată în urma administrării probelor s-a reținut incidența prevederilor art. 1327,1329 și 1334 Cod civil, prin prisma cărora reclamanta ar fi putut solicita scăderea prețului vânzării sau rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu - TURISTIC SA, temeiul juridic pe care și-a fundamentat reclamanta capătul de cerere subsidiar neavând aplicabilitate în cauză.
În consecință, și capătul de cerere subsidiar a fost respins.
În temeiul art.274 alin. 3.pr.civ. s-a redus onorariul d-nei avocat de la 2000 de lei la 1000 de lei - având în vedere activitatea doamnei avocat - și, pe cale de consecință a fost obligată reclamanta la plata către a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței fiscale nr. - 01, din 17.04.2007.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta
Prin decizia civilă nr. 827 din 24.11.2008 se respinge apelul formulat de reclamanta I împotriva sentinței civile nr. 15270/21.12.2007 a Judecătoriei Iași sentință pe care o păstrează.
Pentru a hotărî astfel, se rețin următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr-, ce a fost modificată și completată, reclamanta - SRL a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local, -, - TURISTIC SA, OCPI I și să se dispună obligarea pârâților, -, să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3855,71 mp teren și să se stabilească limita de graniță dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâților iar în subsidiar, dacă va fi respinsă acțiunea în contradictoriu cu pârâții persoane fizice, să fie obligați pârâții - TURISTIC SA, OCPI I și să-i plătească suma de -,705 lei reprezentând prețul terenului revendicat și taxele notariale aferente autentificării contractului de vânzare-cumpărare precum și cheltuielile de judecată.
În baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2442/11.10.2005 la BNP reclamanta a cumpărat de la pârâta - TURISTIC SA suprafața totală de 22202,71 mp teren situat în intravilanul satului, com., jud. I, înscris în cartea funciară nr.551 a localității, jud.
Din raportul de expertiză tehnică în specialitatea topometrie întocmit la fond de către expertul rezultă că în fapt reclamanta a cumpărat de la pârâta - TURISTIC SA o suprafață de teren ce nu există în realitate, suprafața de 3873,54 mp teren fiind ocupată de - Drum sătesc de acces - în suprafață de 896,237 mp teren, ce asigură accesul la proprietățile din zonă; spațiu dintre drumul de acces și proprietățile persoanelor fizice ce au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar și parte din terenul ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acestora, suprafața fiind de 2977,323 mp teren.
Societății comerciale TURISTIC SA i s-a emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate Sr., nr. 2444 pentru suprafața de 40731,32 mp teren în condițiile în care în realitate suprafața era de 36395,59 mp teren.
În lucrările de carte funciară înregistrate sub nr.-/22.12.2004, realizată de PF, și nr.377/2005, întocmită de către PF apare individualizat pe planurile de situație încă un drum de acces DS 974/32/2, care în realitate nu există, pe lângă drumul de zgură identificat de către expert ( ).
- TURISTIC SA nu a primit teren din categoria arabil, suprafața de 66179,95 mp teren fiind atribuită de Comisia de fond funciar persoanelor fizice în urma reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar astfel încât societatea nu a primit în proprietate decât suprafața de 36395,59 mp, înregistrând astfel față de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 07 nr.2444 o diferență de 4335,73 mp în care sunt incluși cei 3873,54 mp teren vândut reclamantei și pe care aceasta îi revendică.
Din concluziile raportului de expertiză în specialitatea topometrie coroborat cu planurile de situație aferente lucrărilor de carte funciară efectuate de-a lungul timpului și menționate de către expertul topo rezultă că - TURISTIC SA a deținut în proprietate suprafața de 36395,59 mp și nu 40731,32 mp cât apare menționat în certificatul de atestare a dreptului de proprietate, astfel încât suprafața de 3855,71 mp teren revendicat de către reclamantă nu putea face obiectul vânzării-cumpărării încheiate cu pârâta - TURISTIC SA.
În mod corect instanța de fond respins cererea având ca obiect revendicarea ca nefondată și cererea de grănițuire a proprietății reclamantei față de pârâți având în vedere neconcordanța existentă între înscrisurile ce atestă dreptul de proprietate, atât al reclamantei (inclusiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - 07 nr.2444) cât și al pârâților persoane fizice.
În mod corect a fost respinsă și cererea subsidiară a reclamantei de obligarea a pârâtei - TURISTIC SA la plata sumei de -,705 lei reprezentând prețul terenului revendicat și taxele notariale aferente autentificării contractului de vânzare-cumpărare considerându-se că este nefondată în raport cu temeiul juridic invocat, respectiv art.1073,1082 și 1086 cod civil și că în cauză erau aplicabile prevederile art.1327,1329 și 1334 Cod civil, prin prisma cărora reclamanta ar fi putut solicita scăderea prețului vânzării sau rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu - TURISTIC SA,
Instanța de fond nu a respins acest capăt de cerere întrucât a fost indicat greșit temeiul de drept, ci pentru că reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de -,705 lei reprezentând prețul terenului revendicat și taxele notariale aferente autentificării contractului de vânzare-cumpărare precum și cheltuielile de judecată, pe când ea era îndreptățită, eventual, să solicite, în temeiul art. 1327 Cod civil, o scădere proporțională a prețului, întrucât vânzătorul nu i-a predat cuprinsul arătat în contract.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 297 Cod procedură civilă, a respins apelul formulat de reclamantă și a păstrat sentința atacată.
Împotriva acestei decizii declarat recurs reclamanta I formulând critici referitoare la greșita respingere a capului de cerere subsidiar referitor la obligarea în solidar a pârâților la plata de daune.
Instanța de fond a respins capătul de cerere privind obligarea în solidar a OCPI și pârâtului persoană fizică autorizată la plata de daune egale ca întindere cu prețul suprafeței de teren care lipsesc în fizic, pentru lipsa calității procesuale pasive în ceea ce privește pârâții și, iar în raport cu Complex Turistic fără nici motivare.
Din legislația incidentă în cauză rezultă în mod clar că atât, cât și persoana fizică autorizată au răspundere proprie pentru modul în care își îndeplinește atribuțiile stabilite prin lege la instanțe, precum și recepționarea documentațiilor cadastrale. Instanța de fond îi îndrumă pe reclamanți să ceară vânzătorului predarea bunului, ceea ce este nelegal.
Reclamanta susține că a făcut acest lucru în sensul că a apelat la serviciile persoanei fizice autorizate astfel că aceasta echivalează cu predarea bunului.
Faptul că ulterior s-a constatat că au fost induși în eroare cu privire la bunul predat, îndreptățește pe reclamantă să solicite obligarea la daune a persoanei autorizate și a
În susținerea temeiului de fapt a invocat recurenta dispozițiile legale care obligă, în opinia recurentei, pe și persoanele fizice autorizate la întocmirea corectă a documentațiilor cadastrale, respectiv art. 4 și 7 din Norma Metodologică din 7.03.2002 și art. 1, 2, 39 din Regulamentul din 1.10.2001;
- instanța a apreciat greșit temeiul de drept al acțiunii. Deși nu s-a indicat în mod explicit incidența art. 998 - 999 Cod civil, este evidentă solicitarea obligării la plata daunelor în temeiul răspunderii civile delictuale.
Acest temei de drept este aplicabil atât pentru intimații și, cât și pentru recurentă. Împrejurarea că nu s-a indicat temeiul de drept nu poate fi analizată, motiv pentru respingerea cererii pentru lipsa calității procesuale pasive sau ca nemotivată.
Procedând astfel, instanța de judecată a încălcat prevederile art. 129 alin. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Prin probatoriul administrat în cauză s-a dovedit că situația creată s-a datorat instituției statului îndreptățite de lege să avizeze, să recepționeze și să înregistreze documentațiile cadastrale, confirmând corectitudinea și exactitatea acestora.
Nu mai puțin, persoana fizică autorizată trebuie să răspundă atâta timp cât nu și-a respectat obligațiile legale.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a investit instanța cu o cerere în revendicare imobiliară, o cerere în grănițuire în contradictoriu cu mai multe persoane fizice și juridice.
Ulterior a completat cererea de chemare în judecată solicitând obligarea pârâților Complex Turistic, și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară I la plata sumei de -,75 lei, reprezentând prețul terenului revendicat, precum și a taxelor notariale aferente.
În cererea completatoare reclamanta și-a precizat temeiul de drept în temeiul art. 1073, 1082, 1086 Cod civil.
Acțiunea în revendicare și în grănițuire a fost respinsă, soluție care nu a fost criticată prin recursul formulat.
Instanța de fond ca și cea de apel a respins acțiunea în revendicare și grănițuire, motivat de faptul că există neconcordanțe între înscrisurile ce atestă dreptul de proprietate atât al reclamantei, cât și al pârâților - persoane fizice.
În capătul de cerere subsidiar reclamanta a cerut obligarea pârâtei Complex Turistic de la care reclamanta a dobândit prin cumpărare terenul ce format obiectul revendicării și al grănițuirii, daune constând în prețul terenului revendicat și contravaloarea taxelor notariale aferente.
A solicitat reclamanta și obligarea pârâților I, persoană autorizată, la plata aceleiași sume de bani.
Se susține în temeiul de fapt al acestei cereri completatoare că datorită acțiunii celor trei a fost indusă în eroare asupra suprafeței de teren cumpărate, cu consecința preluării unei suprafețe de teren mai mici decât cea declarată de vânzător și a plății unui preț mai mare decât cel convenit în raport cu prețul real al suprafeței de teren revendicate.
Temeiul de drept al acestei cereri a fost indicat de reclamantă ca fiind art. 1073, 1082, 1086 Cod civil, raportat la temeiurile cererii completatoare în mod corect această cerere a fost respinsă.
Astfel, din temeiul de fapt al acțiunii rezultă că din cauza pârâților și, ca și persoană autorizată să întocmească documentațiile cadastrale a fost în eroare asupra obiectului contractului încheiat.
Susține reclamanta că în contradictoriu cu pârâții și temeiul de drept nu a fost indicat și instanța trebuia să stabilească că temeiul de drept este 998, 999 Cod civil, respectiv răspunderea civilă delictuală.
Or, reclamanta a chemat în judecată și persoana autorizată nu ca și persoane fizice, ci ca și instituții, care prin competențele pe care le au nu pot fi parte într-o astfel de cauză, nici chiar pe temeiul invocat, neavând răspundere directă.
Chiar actele normative invocate de recurent atestă că cele două părți nu pot avea calitate procesuală pasivă într-o acțiune în daune raportat la cadrul procesual de investire, revendicare și grănițuire.
Așa fiind, în mod corect instanțele au stabilit că pârâții și persoana autorizată nu se pot legitima procesual pasiv într-o astfel de acțiune, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a formulat nici o acțiune în executarea sau rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare. În mod corect a respins instanța acțiunea în daune față de pârâta Complex Turistic
Între această pârâtă și reclamanți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2442 din 11.10.2005.
Reclamanta solicitat obligarea pârâtei vânzătoare la plata prețului terenului revendicat și la plata taxei de autorizare a acestui contract.
Or, atâta timp cât reclamanta nu a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare sau eventual a reducerii prețului de vânzare proporțional cu suprafața de teren vândută, în speță fiind vorba de o răspundere contractuală ce nu poate fi valorificată decât într-un anumit cadru procesual, reclamanta nu poate solicita contravaloarea prețului achitat și a taxelor de autentificare atâta timp cât contractul de vânzare-cumpărare nu fost rezolvit, el producându-și efecte până la desființarea lui pe cale judecătorească.
Drept urmare criticile formulate fiind nefondate, iar soluțiile pronunțate fiind corecte, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de I împotriva deciziei civile nr. 827 din 24 noiembrie 2008 Tribunalului Iași pe care menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex./13.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Gheorghiu Elena, Buliga
