Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 200/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.200/
Ședința publică din 09 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.238 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât G asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.15 din 09.02.2009, emisă de Baroul Argeș -Cabinet individual, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 5 lei, precum și a chitanței nr.- din 26.01.2009, emisă de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 10 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depus, prin serviciul de registratură, un memoriu din partea recurentului-reclamant.
Avocat, pentru intimatul-pârât G, depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul-pârât G, solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele invocate în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședință.
Apreciază că primul motiv de recurs, referitor la faptul că instanța de fond în mod greșit a respins cererea privind obligarea intimatului-pârât la edificarea unei borduri, este nefondat, întrucât această cerere nu a fost formulată în condițiile legii, instanța pronunțând o soluție corectă cu privire la aceasta.
Critica referitoare la grănițuire apreciată că este inadmisibilă, în raport de disp.art.294 Cod procedură civilă, întrucât nu a fost formulată în apel, neputând fi încadrată nici în motivele de recurs prevăzute de art.304 Cod procedură civilă.
Motivul trei de recurs vizează modul în care a fost soluționată cererea referitoare la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că nici acest motiv nu este fondat, întrucât față de admiterea în parte a acțiunii și în raport de modalitatea în care au fost avansate cheltuielile de judecată, în conformitate cu disp.art.274 Cod procedură civilă, prima instanță, în urma compensării parțiale, în mod corect l-a obligat pe recurentul-reclamant la plata diferenței de 390,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar instanța de apel respingând apelul și făcând aplicarea acelorași dispoziții l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată.
Solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civile de față:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 26.10.2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G pentru a se stabili linia de hotar între proprietăți părților și a fi obligat pârâtul la plata de daune materiale în cuantum de 300 lei reprezentând prejudiciu cauzat prin deversarea apelor pluviale de pe terenul pârâtului pe proprietatea sa.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietar prin moștenire al unui teren situat în comuna, iar pârâtul nu recunoaște hotarul dintre proprietăți, aflat la cca 0,4 metri de casa pârâtului, pe care se află un gard vechi de zeci de ani, ce a fost însă distrus de către pârât în luna august 2006. Urmare sesizărilor reclamantului, pârâtul a fost obligat să construiască o bordură de ciment pentru a împiedica deversarea apelor pluviale pe terenul reclamantului; însă pârâtul a turnat bordura doar pe o lungime de 4 metri, fără a respecta hotarul.
Deși reclamantul a continuat turnarea bordurii pe linia de hotar, aceasta a fost demolată de către pârât.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că se încearcă modificarea hotarului stabilit de autorii părților și recunoscut de reclamant.
La termenul din 19.06.2007, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind plata daunelor materiale.
Judecătoria Pitești prin sentința civilă nr.2775 din 13 mai 2008 a admis în parte acțiunea și a stabilit linia de hotar între părți pe aliniamentul determinat de punctele notate cu numerele 602-625 cu o lungime de 30,282 metri identificat cu culoare roșie în raportul de expertiză întocmit de expert G - anexa nr.1.
Au fost compensate cheltuielile de judecată și a fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 390,5 lei, rămasă după compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietar, prin moștenire, al unui teren în suprafață de 6.700 mp. situat în comuna, sat, județul A, iar pârâtul este coproprietar în indiviziune cu alte două persoane asupra unui teren de 5.300 mp. din care 1.000 mp. loc de casă și 4.300 mp. arabil, dobândit tot prin moștenire.
Pe baza raportului de expertiză tehnică și a depozițiilor martorilor s-a determinat linia de hotar pe traseul unui gard din plasă de sârmă edificat din anul 1975 și a unei construcții magazii a reclamantului cu peretele spre proprietate pârâtului, pe hotar.
Nu s-a reținut susținerea reclamantului în sensul că gardul ar trebui să fie la distanța de 50 cm. de magazia acestuia, față de probele administrate.
În ceea ce privește cererea reclamantului formulată cu ocazia dezbaterilor de fond, în sensul de a fi obligat pârâtul să construiască un zid de beton, instanța a apreciat că aceasta nu poate reprezenta o modificare de acțiune, nefiind îndeplinite condițiile art.132 alin.1 Cod pr.civilă și în consecință a arătat că nu se va pronunța asupra acestei cereri.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen legal reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru aceea că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii sale privind construirea unei borduri și a unui gard de beton care să dirijeze apele pluviale ce se revarsă pe terenul său.
Totodată a susținut că se solicită stabilirea hotarului pe care să se construiască bordura în linie dreaptă.
O altă critică s-a referit la cheltuielile de judecată susținând că în mod greșit a fost obligat la plata acestora.
Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr.238 din 28 noiembrie 2008 a respins ca nefondat apelul și l-a obligat pe apelant la plata către intimat a sumei de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a apreciat că prima critică este neîntemeiată deoarece reclamantul a formulat cererea privind construirea bordurii de beton contrar cerințelor art.132 alin.1 Cod pr.civilă, iar instanța s-a pronunțat, potrivit art.129 alin.6 Cod pr.civilă în limitele investirii sale.
Și cea de a doua critică s-a apreciat ca nefondată, arătându-se că în mod corect judecătoria a reținut suportarea în părți egale a cheltuielilor ocazionate de stabilirea liniei de hotar, procedând la compensarea parțială a acestor cheltuieli.
Împotriva deciziei, reclamantul a formulat recurs în termen legal, criticând-o pentru motive de nelegalitate pe care nu le-a precizat, dar din dezvoltarea cărora rezultă că pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, astfel:
În mod greșit tribunalul a apreciat că prima instanță a soluționat corect cererea sa de obligare a pârâtului la construirea unei borduri pe aliniamentul hotarului ce există între părți de peste 80 de ani.
În mod greșit s-a stabilit hotarul între proprietățile părților fără a se avea în vedere actele de proprietate ale pârâtului, autorizația de construire al casei acestuia pentru a se verifica dacă a fost poziționată pe hotar sau nu.
Prin linia de hotar stabilită nu s-a determinat un traseu în linie dreaptă a liniei despărțitoare a proprietăților părților la o distanță de 0,60 metri de casa pârâtului iar bordura trebuia turnată pe lângă gard pentru realizarea unui hotar în linie dreaptă.
Instanța de apel a dat o greșită soluționare și criticii privitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată pe care trebuia să le suporte numai pârâtul întrucât reclamantul a avut câștig de cauză în acțiunea formulată.
Recursul este nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Prima critică este neîntemeiată.
Reclamantul a investit instanța, prin acțiunea introductivă cu cerere pentru stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților și cu cererea de obligare a pârâtului la daune, la aceasta din urmă renunțând ulterior.
În cuvântul pe fond, așa cum rezultă din încheierea de dezbateri din 6 mai 2008, reclamantul a precizat că trebuie turnată bordura pe toată lungimea hotarului dintre părți pentru împiedicarea scurgerii apelor de pe terenul pârâtului pe al său, fără să formuleze o cerere în acest sens.
Reclamantul își poate modifica și întregi acțiunea sau poate mări și micșora obiectul acesteia, în condițiile art.132 Cod procedură civilă.
Potrivit art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță când reclamantul mărește sau micșorează obiectul cererii.
Așadar, numai în această situație se face consemnarea "modificării" în încheiere, orice altă modificare sau întregire a cererii făcută în condițiile alin.1 al aceluiași articol se va face în formă scrisă și în termenele prevăzute de text.
Orice astfel de cerere făcută după prima zi de înfățișare care nu reprezintă o majorare a câtimii obiectului cererii, în sensul art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, reprezintă o modificare a cererii inițiale pentru care există calea unei acțiuni distincte.
În cauză însă, reclamantul nu a formulat o modificare și întregire a acțiunii în sensul legii, pentru care instanța să dispună soluția disjungerii în raport de termenul procedural la care a fost depusă; prin simpla sa susținere că pârâtul ar trebui obligat la turnarea unei borduri pe lungimea hotarului, reclamantul nu a investit instanța cu o cerere în acest sens, astfel încât aceasta în mod corect nu s-a pronunțat asupra acestei susțineri care nu poate fi calificată o modificare sau întregire a acțiunii.
În acest context, tribunalul a apreciat în mod corect că prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii sale în raport de dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură civilă, și a făcut aprecieri corecte asupra "cererii" reclamantului exprimată în dezbaterile de fond, în raport de dispozițiile art.132 alin.1 Cod procedură civilă.
Cererea sa formulată atât în apel, cât și în recurs, de obligare a pârâtului la construirea unei borduri de ciment, este inadmisibilă, în raport de dispozițiile art.316 raportat la art.294 Cod procedură civilă, fiind o cerere nouă în apel.
Critica referitoare la modalitatea în care s-a stabilit de către prima instanță linia de hotar dintre proprietățile părților, este inadmisibilă, deoarece este formulată pentru prima oară în recurs, fără să fi fost invocată prin motivele de apel, deci omisso medio.
Critica privitoare la modul de soluționare, de către tribunal, a cererii privind cheltuielile de judecată, este de asemenea neîntemeiată; tribunalul a soluționat corect critica referitoare la cheltuielile de judecată acordate de prima instanță, apreciind că aceasta a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.584 teza a II-a Cod civil, potrivit cu care cheltuielile grănițuirii se vor face pe J, precum și pe cele ale art.276 Cod procedură civilă, potrivit cu care instanța poate face compensarea cheltuielilor de judecată, apreciind în ce măsură fiecare dintre părți poate fi obligată la plata acestora.
De asemenea, instanța de apel l-a obligat în mod corect pe apelant la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât în aplicarea dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, potrivit cu care partea care cade în pretenții este obligată să plătească cheltuielile de judecată;
Față de aceste considerente, recursul se apreciază ca nefondat și în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează să fie respins.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat recurentul să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva deciziei civile nr.238 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul.
Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatului-pârât suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./4.03.2009
TC/GM/2 ex.
Jud.apel:
Gh.
Jud.fond:
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
