Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 198/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 198/R-CM
Ședința publică din 09 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Georgiana Nanu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, recursurile civile declarate de reclamanții, domiciliați în P,-, -.4,.D,.30, județul A, domiciliată în P, strada - -,.5,.A,.4,.18, județul A de intervenienții în nume propriu, domiciliat în P, strada - -, -.9,.C,.1, județul A, domiciliat în P,-, -.21,.C,.1, județul A, domiciliat în P, -. -, -.15,.A,.4,.19, județul A, domiciliat în P, Bulevardul, nr.2, -.1,.A,.34, județul A, G, domiciliat în P, strada - -, -.9.C,.A,.2,.9, județul A, domiciliat în, strada -.-, -.8,.C,.19, județul A și de pârâta, cu sediul în B, -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1037/CM din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursului s-au desfășurat în ședința publică din data de 02 februarie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 09 februarie 2009, când în urma dezbaterilor s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că la data de 11.02.2008, reclamanții, G și au chemat în judecat pe pârâta SC SA pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite pentru sărbătorile de Paști și C începând cu anul 2004, până la datele la care a încetat pentru fiecare contractul individual de muncă, cu cheltuieli de judecată.
La data de 18.03.2008 a formulat cererea de intervenție în interes propriu, intervenientul G prin care a solicitat ca în contradictoriu cu aceeași pârâtă, aceasta să fie obligată să-i achite drepturile salariale cuvenite de Paști și C, potrivit Contractului Colectiv de Muncă, începând cu Paștele anului 2005 și până la data încetării contractului său de muncă.
La data de 07.04.2008 intervenienții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care au solicitat ca în contradictoriu cu aceeași pârâtă aceasta să fie obligată să le achite drepturile salariale cuvenite de Paști și de C, potrivit art.168 alin.1 din, cu cheltuieli de judecată.
La data de 24.04.2005 intervenientul - a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat de la aceeași pârâtă achitarea drepturilor salariale cuvenite de Paști și C începând cu anul 2004, până la C anului 2007, cu cheltuieli de judecată.
La data de 22.04.2008, intervenientul Gaf ormulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat de la aceeași pârâtă achitarea drepturilor salariale cuvenite de Paști și C începând cu anul 2004 și până la 20.04.2007, cu cheltuieli de judecată.
La data de 11.09.2008 intervenientul a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat obligarea aceeași pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite potrivit art.168 alin.1 din respectiv pentru C 2006 și Paști 2006, cu cheltuieli de judecată.
Toate cererile de intervenție au fost puse în discuția părților și admise în principiu la data de 09.10.2008.
La aceeași dată s-a invocat de către reprezentantul pârâtei excepția prescrierii dreptului material la acțiunea introdusă de reclamanți dar și în privința intervenienților potrivit art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii.
Tribunalul a analizat această excepție și a considerat-o neîntemeiată, fiind astfel respinsă, reținând că potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat între părți, " cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu/ SNP ".
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
S-a mai reținut că lit.e) a art.283 alin.1 din Codul muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit.c) a aceluiași text legal.
În aceeași ședință publică reprezentantul pârâtei a ridicat și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei față de cererea de intervenție formulată de G, acesta nefiind angajat al societății pârâte, excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru drepturile corespunzătoare anului 2004, atât pentru reclamanți cât și pentru intervenienți, cu excepția intervenientului, pentru acesta din urmă invocându-se excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru anul 2004 și pentru Paștele anului 2005.
În temeiul art.137 alin.2 Cod pr.civilă, tribunalul a unit cu fondul, pronunțarea asupra acestor excepții.
Prin sentința civilă nr.1037/CM din 13.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția civilă în dosarul nr-, -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de G, împotriva pârâtei
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru suplimentările salariale solicitate de reclamanți și intervenienții în interes propriu pentru anul 2004.
S-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru suplimentările salariale solicitate de intervenientul în interes propriu, corespunzătoare anului 2005.
S-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanții, G și, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1. conform adreselor 830 și 831 /2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS, și șomaj), reprezentând suplimentările aferente sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 11.02.2005 - decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de - și, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească intervenienților, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1. conform adreselor 830 și 831 /2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS, și șomaj), reprezentând suplimentările aferente sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 07.04.2005 - decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre aceștia.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de -, în contradictoriu cu pârâta,
A fost obligată pârâta să plătească intervenientului, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1. conform adreselor 830 și 831 /2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS, și șomaj), reprezentând suplimentările aferente sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 25.04.2005 - decembrie 2007.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de G, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească intervenientului, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1. conform adreselor 830 și 831/2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS, și șomaj), reprezentând suplimentările aferente sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 22.04.2005 - 20.04.2007.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească intervenientului, drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin. 1. conform adreselor 830 și 831 /2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS, și șomaj), reprezentând suplimentările aferente sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 11.09.2005 - 14 iulie 2006.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Fiind vorba despre excepții unite cu fondul, tribunalul se pronunță mai întâi asupra acestora.
Astfel, se constată că intervenientul G nu a fost angajatul pârâtei, ci al
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În prezenta cauză nu se regăsește această identitate, persoana juridică de la care acest intervenient solicită suplimentările de drepturi salariale nefiind niciodată angajatorul său. -se identitatea între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, urmează a admite excepția și a respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Atât reclamanții cât și intervenienții au solicitat ca suplimentările de drepturi salariale să le fie acordate începând cu anul 2004 și până la încetarea contractelor individuale de muncă. Reclamanții au formulat cererea de chemare în judecată la data de 11.02.2008 iar pentru intervenienții în interes propriu cel mai devreme cererea a fost înregistrată la data de 07.04.2008.
Tribunalul constată că, potrivit art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 pentru suplimentările salariale neacordate pentru anul 2004 intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
Astfel, urmează a respinge solicitările reclamanților și intervenienților în interes propriu pentru suplimentările salariale neacordate pentru anul 2004 ca fiind prescrise.
În discuție a mai rămas doar excepția prescrierii dreptului la acțiune al intervenientului pentru suplimentările neacordate acestuia cu ocazia 2005. Având în vedere data formulării cererii de intervenție, respectiv 11.09.2008, tribunalul apreciază că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 și a respinge solicitarea acestui intervenient.
În ceea ce privește fondul acțiunii, tribunalul reține următoarele:
Reclamanții și intervenienții în interes propriu sunt/au fost salariații societății pârâte, după cum reiese din mențiunile înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește in cuprinsul art. 168 alin. 1 că, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SA, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.".
La alineatul 2 al respectivului articol se precizează că, pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul SA, pe anii 2005 - 2007 au menținut dispozițiile art. 168 alin.1, însă lineatul 2 al respectivului articol a fost modificat în forma: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse
în salariul de bază al fiecărui salariat.
Urmare a acestor modificări ale alineatului 2 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, societatea pârâtă nu a mai acordat salariaților, în cursul anilor 2004-2007, suplimentările salariale prevăzute de alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 969 civ. voința părților semnatare a Contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al art. 168 din acest contract și în cursul anilor 2004-2007 respectivele suplimentări fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Mai mult, art. 31 alin. 2 din Legea 130/1996, coroborat cu art. 244 Codul muncii, nu s-a făcut dovada că modificările aduse contractului colectiv de muncă au fost aduse, în scris, la cunoștința organului la care se păstrează, devenind aplicabile de la data înregistrării sau la o altă dată ulterioară, potrivit convenției părților.
După cum rt. 168 alin. 2 prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, este indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Mai mult, pârâta nu a produs nicio dovadă din care să reiasă că pentru anii 2004-2007 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba potrivit art. 287. muncii
Coroborând dispozițiile art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă cu dispozițiile art. 236 alin. 4. muncii și cu cele ale art. 969.civ. tribunalul constată că reclamanților li se cuvin drepturile salariale suplimentare neacordate de către pârâtă cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pentru perioada 11.02.2005-decembrie 2007, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare în parte.
Pentru aceleași considerente urmează a admite și cererile de intervenție în interes propriu, urmând a acorda și intervenienților aceleași suplimentări salariale, începând cu data formulării cererilor de intervenție și terminând cu Cul anului 2007, tot în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare în parte.
Drepturile salariale respective nu au fost cuantificate prin efectuarea unei expertize tehnice, considerându-se de către tribunal că în cauză sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 3712.pr.civ, drepturile bănești putând fi determinate, în cazul admiterii acțiunii, în faza de executare.
Astfel, reclamanților și intervenienților urmează a li se plăti drepturile salariale suplimentare prevăzute de art. 168 alin.1 CCM, conform adreselor 830 și 831/ 2008 emise de către pârâtă, din care vor fi deduse contribuțiile corespunzătoare impozitului și bugetelor de asigurări sociale (CAS, CASS și șomaj), în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare în parte.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 161 alin. 4. muncii, urmează a acorda reclamanților și intervenienților aceste drepturi actualizate cu indicele de inflație la data plătii efective.
În temeiul art. 274.pr.civ. urmează ca pârâta să plătească reclamanților și intervenienților câte 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Față de aceste considerente instanța de fond a pronunțat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs în comun recurenții - reclamanți, G și cu intervenienții în interes propriu G, -, G și, precum și recurenta - pârâtă SC SA
Prin recursul lor recurenții - reclamanți și intervenienții în interes propriu critică sentința civilă pronunțată de instanța de fond pentru următoarele motive de recurs:
1.- C prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 combinat cu art.3041Cod pr.civilă.
În dezvoltarea acestui motiv recurenții susțin că prin concluziile formulate la instanța de fond, au solicitat acesteia să nu țină cont de adresele nr.830 și 831/2008 pe care intimata le-a depus în mai multe dosare având același obiect, întrucât aceste adrese nu reprezintă realitatea.
Apreciază greșită soluția instanței de fond întrucât sumele menționate în cele două adrese nu reprezintă cuantum brut al drepturilor salariale cuvenite recurenților din care să se facă deducerile legale, anume impozitul și contribuțiile sociale.
Instanța a pus temei pe aceste adrese, fără a avea o probă obiectivă, anume expertiza contabilă, întrucât în alte spețe asemenea expertize au concluzionat că sumele menționate în respectivele adrese reprezintă cuantumul net al drepturilor salariale cuvenite recurenților.
2.- Instanța nu a acordat drepturile salariale pe întreaga perioadă solicitată, motiv pentru care se cere admiterea recursului, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării expertizei contabile.
Se precizează că acest motiv privește drepturile bănești cuvenite pentru numiții, -, respectiv pentru Paștele 2008.
3.- Instanța nu a precizat ca sumele la care a fost obligată intimata să fie actualizate în raport de inflație și dobânzile legale.
4.- Instanța nu a acordat toate cheltuielile de judecată deși există depuse la dosar chitanțele ce fac dovada cheltuielilor efectuate, astfel încât instanța a acordat fără să motiveze numai câte 100 lei cheltuieli pentru fiecare parte.
Prin recursul său, recurenta - pârâtă SC SA critică aceeași sentință civilă pentru următoarele motive:
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, solicitându-se reanalizarea cauzei sub aspectul prevăzut de art.3041Cod procedură civilă.
1. Sentința este nelegală sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Nu s-a avut în vedere că drepturile bănești solicitate de reclamanți și intervenienții în interes propriu rezidă dintr-un contract colectiv de muncă și nu un contract individual, fiind acordate ca și formulă de sprijin social în vederea acoperirii nevoilor de sărbători, situație în care nu pot fi asimilate cu sporurile de salariu.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă o neexecutare a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, situație în care este aplicabil în speță art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, potrivit căruia cererea trebuia formulată în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
2. Promovarea acțiunii de către reclamanți și intervenienții în interes propriu este prematură, în raport cu prevederile contractuale ce impuneau o procedură prealabilă care avea drept consecință însăși nașterea dreptului pretins. Deși art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă obliga părțile la procedura prealabilă a efectuării de negocieri cu 15 zile înainte de evenimentele de Paște și de C, reprezentantul angajaților nu a participat la nici o acțiune în acest sens.
Ca urmare, sumele pretinse ca drept salarial de reclamanți și intervenienții în interes propriu nu îndeplinesc condițiile unei creanțe certe, lichide și exigibile și pe de altă parte, acesta nu poate face dovada calității de titular al dreptului pretins.
3. Instanța de fond nu a avut în vedere că părțile au recunoscut că pentru anul 2003, suplimentările salariale solicitate de reclamanți și intervenienții în interes propriu au fost introduse în salariul de bază și interpretarea dată de Comisia Paritară alin.2 din art.168 din contractul colectiv de muncă are valoarea unei interpretări autentice, demonstrând că din anul 2004 intenția reală a părților a fost introducerea drepturilor salariale suplimentare în salariile de bază, cum de altfel s-a și procedat.
4. În mod eronat instanța a analizat textul art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, în sensul că numai în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Nu s-a avut în vedere că prevederile sus arătate au fost menținute și în contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2004, pentru anul 2005 nu s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, fiind prelungit prin act adițional cel existent, iar în anii 2006 și 2007 a fost reluată aceeași formulare a art.168 alin.2.
Comisia Paritară a interpretat clauza art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă în sensul că, la momentul negocierilor colective, voința comună a părților a fost aceea ca, începând cu anul 2003, primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților și a intervenienților în interes propriu.
Analizând recursul formulat de recurenții-reclamanți, G, formulat în comun cu recurenții-intervenienți în nume propriu G, -, G și, în raport de motivele invocate și materialul probator administrat în pricină, se constată că acesta este fondat, astfel:
1) Se verifică critica invocată prin primul motiv de recurs, întrucât cele două adrese cu numerele 830 și 831, ambele din anul 2008, nu au existat în dosar la momentul pronunțării hotărârii de către instanța de fond, acestea fiind depuse în recurs de către recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți în interes propriu prin apărător (181, 182), acestea conținând precizări în privința cuantumului salariului de bază mediu pe în intervalul anilor 2003-2007 și respectiv situația detaliată a modului de calcul al salariului de bază mediu pe în aceeași perioadă la care se referă prima adresă.
Prin urmare, sumele menționate în cele două adrese nu reprezintă cuantumurile brute și concrete ale fiecărui recurent, asupra cărora să se aplice deducerile privind, și șomaj, astfel încât se impune eliminarea lor din întregul dispozitiv statornicit de prima instanță prin hotărârea sa.
Cât privește necesitatea efectuării probei cu expertiză contabilă pentru determinarea individuală a sumelor ce se cuvin recurenților, Curtea reține posibilitatea efectuării acesteia în faza de executare, întrucât cuantificarea drepturilor salariale pentru fiecare recurent se poate asigura în faza de executare a hotărârii judecătorești, fiind incidente dispozițiile art.3712Cod procedură civilă.
2) Și cel de al doilea motiv de recurs este fondat, întrucât instanța de fond a statuat drepturi salariale pentru recurenți pentru perioade ce nu coincid cu cea în care aceștia au lucrat efectiv la pârâtă, unii dintre aceștia fiind însă angajați și în prezent.
Au încetat activitatea ca angajați la pârâtă următorii recurenți: recurentul-intervenient în interes propriu, la data de 01.07.2008 (121 dosar), recurentul-intervenient în nume propriu -, la data de 03.03.2008 (48 dosar), recurentul-intervenient în interes propriu, la data de 14.06.2006 (82 dosar), pe când recurentul-intervenient, este încă angajatul pârâtei (42 dosar).
Pentru a evita însă eventualele confuzii din punct de vedere al timpului efectiv lucrat la pârâtă de fiecare dintre reclamanți și de fiecare dintre intervenienții în interes propriu, urmează ca drepturile bănești ale acestora să se stabilească în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient, urmând să fie determinată cu exactitate prin același raport de expertiză contabilă în faza de executare.
4) Motivul patru de recurs este fondat în privința criticilor sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată în sensul că acestea nu au fost acordate în cuantumurile dovedite.
Din dovezile existente la dosar, rezultă că recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți în interes propriu au achitat onorariul de avocat în cuantum de câte 200 lei fiecare (64, 66, 68, 33, 31, 70, 122, 84 și 85 dosar), deci într-un cuantum dublu față de cel reținut cu acest titlu de către instanța de fond, urmând ca pârâta să fie obligată la cheltuieli de judecată către reclamanți și intervenienți în interes propriu, în cuantumurile reale arătate mai sus.
3) Motivul trei de recurs nu este fondat, întrucât recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți în interes propriu nu au solicitat la instanța de fond obligarea pârâtei la plata actualizată a sumelor în raport de inflație și dobânda legală și cum, potrivit art.294 (1) Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face cereri noi, urmează ca acest motiv de recurs să fie respins.
Față de aceste considerente, în baza art.312 (1) combinat cu art.3041, art.316 raportat la art.298 și art.274 Cod procedură civilă, urmează să fie admis recursul declarat de recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți în interes propriu, modificată sentința civilă atacată în sensul înlăturării din dispozitivul său a mențiunii calculării drepturilor salariale în raport de adresele nr.830 și 831/2008, urmând ca aceste obligații să se stabilească în raport cu perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant și intervenient.
Urmează de asemenea să fie obligată pârâta la câte 200 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant și intervenient în interes propriu, în loc de câte 100 lei pentru fiecare.
Se va menține în rest dispozitivul sentinței.
Având în vedere că recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți în interes propriu au achitat câte 100 lei fiecare cu titlu de onorariu avocat, cu excepția intervenienților în interes propriu și, care au achitat câte 200 lei fiecare onorariu de avocat în recurs și având în vedere soluția de admitere a recursului declarat în comun de către aceștia, urmează ca pârâta să fie obligată la aceste cheltuieli în cuantumurile precizate mai sus, potrivit dovezilor existente în dosar (165-171, 173, 172 dosar), în baza art.316 combinat cu art.298 și art.274 Cod procedură civilă.
Recursul formulat de recurenta-pârâtă B este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs privind respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, se constată că potrivit art.283 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi soluționate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar potrivit art.283 lit.e, în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
În speță, reclamanții și intervenienții în interes propriu au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neacordate.
Conform art.154 alin.1 și art.155 din Codul muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și este un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Rezultă astfel că art.154 alin.1 din Codul muncii nu condiționează salariul de cuprinderea acestuia în contractul individual de muncă, ci doar îl definește ca fiind contraprestația muncii, aceasta din urmă fiind executată în baza contractului individual de muncă.
Drepturile salariale ale angajaților pot fi cuprinse și în contractul colectiv de muncă, ale căror clauze sunt obligatorii pentru părțile semnatare, iar în speță, recurenta pretinde că aceste suplimentări salariale au fost plătite reclamanților și intervenienților în interes propriu atunci când au fost incluse în salariu, ceea ce înseamnă că reprezintă drepturi salariale.
Pe de altă parte, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă prevede pentru angajați "suplimentarea drepturilor salariale" cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, ceea ce înseamnă că prin folosirea acestui termen, chiar semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor respective.
Față de cele arătate, fiind vorba de drepturi salariale, așa cum au recunoscut și părțile când le-au introdus în salariul de bază, în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privind prematuritatea formulării acțiunii, se constată că, într-adevăr, potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă, cu minimum 15 zile înainte de Paște sau de C vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete a modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor. Același articol precizează că beneficiarii drepturilor salariale suplimentare sunt salariații, ceea ce înseamnă că este vorba despre toți salariații cărora le este opozabil contractul colectiv de muncă din momentul înregistrării acestuia. Reclamanții și intervenienții în interes propriu, fiind foști salariați ai pârâtei și deci părți în contractele colective de muncă, puteau formula acțiune împotriva societății pârâte.
Dreptul la primele de C și de Paște s-a născut astfel pentru reclamanți și intervenienții în interes propriu odată cu înscrierea acestui drept în contractul colectiv de muncă, iar pârâta nu poate invoca neparcurgerea procedurii prealabile deoarece și-ar invoca propria culpă.
De altfel, pe de o parte recurenta susține că acțiunea formulată este prescrisă, iar pe de altă parte că nu trebuia formulată.
C de-al treilea motiv de recurs se referă la faptul că sentința instanței de fond este greșită, întrucât nu s-a avut în vedere că sumele solicitate au fost încorporate în salariul de bază în toată perioada 2003-2005, iar cel de-al patrulea motiv de recurs se referă la interpretarea gramaticală a textului art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă, în sensul că trebuia interpretat că încă din anul 2003 suplimentările salariale de Paște și de C să fie introduse în salariul de bază.
Fiind vorba de motive care se referă la aceeași situație de fapt și încălcarea contractului colectiv de muncă, urmează a fi analizate împreună.
Curtea constată că în contractele colective de muncă pentru anii 2005, 2006 și 2007, art.168 alin.2 cuprinde aceeași mențiune ca în contractul din 2004, în sensul că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază. Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003". Interpretarea gramaticală reprezintă o interpretare a legii civile în funcție de metoda de interpretare folosită și constă în lămurirea unei dispoziții pe baza regulilor gramaticii, ținând cont, printre altele, de semantica termenilor utilizați.
Este corectă susținerea recurentei-pârâte în sensul că potrivit art.977 cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor", iar conform art.978 Cod civil "clauzele îndoielnice se interpretează în înțelesul în care ele pot produce un efect".
Nu rezultă însă că aceste reguli au prioritate față de interpretarea gramaticală, care nu poate fi înlăturată, așa cum eronat susține pârâta în recursul său.
Pe de altă parte, este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.168 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă prevăd clar că, "cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ".
Potrivit art.7 (2) din Legea nr.130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților", iar art.30 precizează că "executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Recurenta a arătat că părțile au convenit includerea acestor compensații în salariul de bază, astfel că salariații și-au primit drepturile salariale în totalitate.
Într-adevăr, în contractul colectiv de muncă pe anul 2003, la art.168 alin.2 apare mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse în salariul de bază.
Astfel de mențiuni nu apar însă în contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, iar instanța nu poate reține apărările recurentei, în sensul că această clauză, astfel cum a fost modificată în 2003, a fost valabilă și în perioada următoare deoarece mențiunea apare doar pentru anul 2003.
Așa cum rezultă din dispozițiile art.25 alin.1 și 3 din Legea nr.130/1996, contractul colectiv de muncă se depune și înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială județeană și se aplică de la data înregistrării. Și modificările aduse contractului colectiv de muncă își produc efectele tot la data înregistrării sau de la o altă dată ulterioară convenită de părți, conform art.31 din aceeași lege.
Precizările recurentei sunt valabile numai pentru anul 2003, dar drepturile aferente acestui an nu au făcut obiectul judecății.
În ceea ce privește interpretarea contractului în concordanță cu dispozițiile art.978 Cod civil, Curtea apreciază că faptul cuprinderii în art.168 alin.2 din contractul colectiv de muncă a mențiunii că în anul 2003 drepturile suplimentare de Paște și de C au fost incluse în salariul de bază, nu poate fi interpretat în nici un caz în sensul că includerea în salariul de bază s-ar fi făcut începând cu anul 2003, de vreme ce termenii folosiți în text sunt alții și, așa cum am arătat, o interpretare gramaticală a acestuia nu poate fi înlăturată.
În speță, interpretarea făcută de Comisia Paritară că suplimentările salariale au fost introduse din anul 2003, s-a făcut în iunie 2007, deci nu poate fi aplicabilă unei perioade anterioare, iar pe de altă parte, din înscrisul depus de pârâtă nu rezultă contractul colectiv de muncă la care se referă această interpretare, în speță fiind în discuție contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006 și 2007.
Mai mult, la data de 18.06.2007 (data emiterii deciziei comisiei paritare) contractele colective de muncă la nivelul pe anii 2004, 2005 și 2006 își încetaseră deja efectele.
Față de cele arătate mai sus, Curtea constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins în totalitate ca nefondat.
Nu în ultimul rând este de remarcat contradicția dintre susținerile pârâtei făcute în motivele 2 și 3 de recurs. Astfel, pe de o parte, în cel de-al doilea motiv de recurs se susține că nu au fost stabilite cuantumul și calitatea reclamanților și intervenienților în interes propriu de beneficiari ai acestor drepturi, iar pe de altă parte, prin cel de-al treilea motiv de recurs se pretinde că drepturile salariale ale acestora, ce fac obiectul prezentei acțiuni au fost deja achitate, fiind incluse în salariul de bază al acestora.
Deci pârâta are o poziție contradictorie, fie în sensul că nu datorează aceste drepturi, fie în sensul că deja le-a achitat, dovedind rea-credință în executarea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți, și și de recurenții-intervenienți în interes propriu G, G și, împotriva sentinței civile nr.1037/CM din 13 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că înlătură din întreg dispozitivul său mențiunea calculării drepturilor salariale în raport de adresele nr.830 și 831/2008, urmând ca aceste drepturi să se stabilească în raport cu perioada efectivă lucrată de către fiecare reclamant și intervenient în interes propriu, precum și în sensul că obligă pe pârâtă la câte 200 lei cheltuieli de judecată pentru fiecare reclamant și intervenient în interes propriu, în loc de câte 100 lei.
Menține în rest dispozitivul sentinței.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă B, împotriva aceleiași sentințe.
Obligă pe recurenta-pârâtă la câte 100 lei cheltuieli de judecată în recurs pentru recurenții-reclamanți, G, și intervenienții în interes propriu G, -, G și și la câte 200 lei pentru intervenienții în interes propriu și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.4/18.02.2009.
Jud.apel:.
.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca, Georgiana Nanu
