Obligație de a face. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.201/
Ședința publică din 09 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgiana Nanu
JUDECĂTOR 2: Paula Andrada Coțovanu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamantul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.198 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în Pitești, strada - C M, 18,.C,.1,.3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic, pentru recurentul-reclamant Municipiul Pitești-prin primar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a ordinului de plată nr.2100 din 22.12.2008, emis de Trezoreria Pitești, din care rezultă că a fost achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-reclamant Municipiul Pitești-prin primar, susține oral recursul așa cum a fost motivat, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii pronunțate în apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a fi soluționată cauza pe fond.
Apreciază că, norma juridică prevăzută de art.33 alin.1 din Legea nr.50/1991 nu are caracter imperativ, respectiv obligatoriu, ci este o normă dispozitivă ce dă posibilitatea autorităților administrației publice locale de a desființa aceste construcții pe cale administrativă, fără sesizarea instanțelor judecătorești, însă textul de lege nu limitează, nu interzice, posibilitatea autorităților locale de a uza de dispozițiile art.32 alin.1 din aceeași lege.
Din interpretarea acestor texte de lege, rezultă faptul că, acele construcții executate fără autorizație de construire pe terenurile aparținând domeniului public și privat al statului, vor putea fi desființate atât pe cale administrativă cât și pe cale judecătorească.
Apreciază că atât instanța de fond cât și instanța de apel a dat o interpretare greșită textului de lege invocat, situație față de care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 12.09.2006, reclamantul Municipiul Pitești a chemat în judecată pe pentru a fi obligat să demoleze lucrările executate fără autorizație de construire.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a edificat o construcție provizorie fără autorizație de construire fiind obligat prin procesul verbal de contravenție să intre în legalitate prin obținerea acestui act administrativ.
Prin sentința civilă nr.3006 pronunțată la 21.05.2008 a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea cu argumentul că reclamantul avea posibilitatea să solicite desființarea lucrării p cale administrativă.
Împotriva hotărârii au formulat apel părțile, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.198 pronunțată la 31.10.2008 a anulat ca netimbrat apelul pârâtului și a respins ca nefondat pe acela formulat de reclamant, cu argumentul că terenul asupra căruia s-a construit este domeniul public, iar pentru desființarea lucrării reclamantul are posibilitatea pe cale administrativă să execute această operațiune materială fără intervenția justiției.
Decizia a fost criticată de reclamant pe calea recursului pentru motivul prevăzut de rt.304 pct.9 Cod pr.civilă, în dezvoltarea căruia s-a arătat că în mod greșit a fost soluționată cauza pe excepția inadmisibilității.
Analizând recursul în limita motivului invocat se apreciază ca fondat pentru argumentele ce urmează:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor încheiat la data de 7.04.2006, s-a reținut că pârâtul a edificat pe domeniul public o construcție fără autorizație, stabilindu-se astfel în sarcina sa intrarea în legalitate sub sancțiunea desființării acestei lucrări.
Potrivit art.32 din legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, refuzul de a intra în legalitate atrage după sine măsura desființării construcțiilor pe cale jurisdicțională.
Prin excepție de la această regulă în cazul edificării unor lucrări pe terenul aparținând domeniului public sau privat al statului, desființarea lucrărilor se poate dispune pe cale administrativă de către autoritatea administrației publice unde se află construcția.
Instanța de fond a apreciat că această excepție presupune reglementarea unei proceduri administrative obligatorii de desființare a construcțiilor edificate, intervenția justiției pentru săvârșirea acestor operațiuni fiind inadmisibilă.
Reglementarea cuprinsă în art.33 din Legea nr.50/1991 are ca scop urgentarea măsurii de restabilire a ordinii de drept încălcată ca urmare a edificării unor lucrări pe terenurile ce aparțin domeniului public sau privat, urmărindu-se pe această cale și măsuri de protecție speciale pentru acest mod de proprietate.
În raport de acest argument se poate reține că dispozițiile reglementate în art.33 din actul normativ evocat au un caracter de favoare, fiind edictate cu acest scop pentru autoritatea administrației publice care poate să obțină desființarea lucrării pe cale administrativă fără intervenția instanței de judecată.
Ca urmare a caracterului de favoare a acestei dispoziții, autoritatea publică poate să aleagă între adoptarea căii administrative de desființare a lucrării și calea jurisdicțională.
Limitarea dreptului autorității de a se adresa instanței de judecată, apreciind în mod eronat, calea administrativă de desființare a lucrării ca una obligatorie ar fi de natură să încălce principiul accesului liber la justiție reglementat de art.21 din Constituția României, potrivit căruia nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.
Din dispozițiile constituționale evocate, rezultă că nici normele cuprinse în art.33 din Legea nr.50/1991, nu pot limita accesul liber la justiție reclamantului așa după cum a apreciat instanța de apel, astfel că, lăsând nesoluționată în fond cauza, în baza art.312 alin.5 Cod pr.civilă, se va admite recursul și se va casa decizia cu trimitere spre rejudecare la primă instanță pentru respectarea dublului grad de jurisdicție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamantul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva deciziei civile nr.198 din 31 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat fiind pârâtul, domiciliat în Pitești, strada - C M, 18,.C,.1,.3, județul
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare judecătoriei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
/4 ex/11.02.2009
Jud. apel; Gh.
Președinte:Georgiana NanuJudecători:Georgiana Nanu, Paula Andrada Coțovanu, Ion
