Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 205/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 205
Ședința publică de la 03 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Ciobanu JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
- - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 281 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - reclamanți care se legitimează cu BI seria -, nr. - eliberat de Poliția R, CNP - și care se lșegitimează cu CI seria -, nr. - eliberată de Poliția R la data de 21.03.2001, CNP -, asistați de avocat și intimatul - pârât care se legitimează cu BI seria -, nr. - eliberat de Poliția R la data de 02.10.1979, CNP - asistat de avocat.
legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru intimatul - pârât depune la dosar împuternicire avocațială, chitanță onorariu avocat, întâmpinare și copie de pe sentința civilă nr. 1553 Judecătoriei Roman.
I se înmânează și avocatului pentru recurenții - reclamanți un exemplar de pe înscrisurile depuse de către apărătorul intimatului - pârât. Acesta arată că nu dorește termen pentru a lua cunoștință de acestea.
Instanța văzând capătul principal de cerere privind revendicarea conform disp.art. 304 cod pr.civilă se impune casarea, motiv pentru care acordă cuvântul cu privire la aceasta.
Avocat pentru recurenții reclamanți având cuvântul cu privire la motivul de casare arată că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât au fost interpretate greșit disp.art. 584 cod civil, prin care orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, instanța de apel a respins acest capăt de cerere, cu motivarea că dacă s-ar fi admis cererea de grănițuire ar fi trebuie ca linia de hotar să treacă prin construcții, iar pe de altă parte întrucât pârâtul a formulat o cerere reconvențională de grănițuire nu poate fi examinată din perspectiva pârâtului. Mai arată că revendicarea terenului este posibilă prin evaluare în bani, la fl. 14 dosar apel valoarea terenului este de 20.400.000 lei. Tribunalul Neamț trebuia să judece dosarul ca recurs și nu ca un apel, motiv pentru care solicităm casarea hotărârii cu trimiterea dosarului la Tribunalul Neamț pentru ca cauza să fie judecată ca un recurs.
Avocat pentru intimatul - pârât având cuvântul solicită casarea hotărârii cu trimitere, arată că pe decizia civilă de la Tribunalul Neamț este trecută ca obiect grănițuire iar dacă ar fi fost trecut alt obiect sigur s-ar fi judecat acel lucru. Mai arată că este vorba de 2 cu aceiași vecini unde a fost edificată o moară care a rămas pe terenul vecinului întrucât la rol figurează greșit cu 800 mp în 1021, vânzarea cumpărarea terenului făcându-se pentru 500 mp. NU solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 281/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a admis apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 338/20.02.2006 a Judecătoriei Roman.
S-a schimbat în parte sentința apelată în sensul că;
S-a admis în parte acțiunea.
S-au respins ca nefondate cererile în revendicare, grănițuire și demolare construcții formulate de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul.
S-a admis în parte capătul de cerere în despăgubiri, și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1.544,5 lei cu titlu de despăgubiri în loc de suma de 3091 lei reprezentând despăgubiri civile delictuale pentru distrugerile provocate locuinței reclamanților prin amplasarea celor două mori.
A fost obligat pârâtul să plătească acelorași reclamanți suma de 1130,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în loc de 1328.
A fost obligat intimatul să plătească apelantului suma de 903,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.338/20.02.2006 a Judecătoriei Romana fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâtul și în consecință: s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, ca fiind aliniamentul în linie dreaptă marcat cu culoare în schița raportului de expertiză, orientat dinspre drumul sătesc către terenul proprietatea.
A fost obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 60. teren ocupată dincolo de linia de hotar, în lățime de 1,3 și lungime de 45,00 marcată cu roșu pe schița raportului de expertiză întocmit de același expert, compusă din suprafața de SI de 7,5. situată în partea dinspre drum, pe o lungime de 5,8. ocupată de construcție din lemn cu destinație de moară de porumb, proprietatea pârâtului, suprafața S2 de 13,8. situată în continuarea primeia pe o lungime de 10,6. ocupată de o construcție din lemn, cu destinație de anexă moară (moară ciocănele cereale), proprietatea aceluiași pârât și suprafața S3 de 38,7. situată după cea de-a doua, către grădină, pe o lungime de 29,5, teren fără construcții.
A fost obligat pârâtul, pe proprie cheltuială, la demolarea construcțiilor aflate pe terenul reclamanților și reamplasarea acestora pe terenul proprietatea sa la distanță regulamentară în funcție de afectațiunea ce va fi dată acestor construcții.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 3.091 lei RON reprezentând despăgubiri civile delictuale pentru distrugerile provocate locuinței acestora prin amplasarea și exploatarea celor două mori.
A fost obligat pârâtul să plătească acelorași reclamanți suma de 1.328 lei RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauză.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut că atât reclamanții cât și pârâtul locuiesc în satul Rocna, comuna județul N, având locuințele și terenul pe care acestea se află învecinate direct pe latura est-vest.
Potrivit titlului de proprietate nr.38/590/16.06.1999, pârâtul, deține în proprietate 5, parcelele 102/b/l 1 102/c/ 1 în suprafață totală de 1340.
La rândul lor, reclamanții și au cumpărat în aceeași zonă de la, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub ur.2728/3o.06.2oo4, suprafața de 576. teren intravilan, reprezentând 5, parcela 102/1 din titlul de proprietate nr.38/592/14.08.2000. Această solă are în titlu o întindere de 880 mp, dar din efectuate la întocmirea documentației cadastrale a rezultat un minus de 304 mp.
Părțile au demarat în anii precedenți o afacere comună, înființând o societate comercială cu profil de morărit. Fiind vecini, au hotărât de comun acord să înființeze moara pe spațiul dintre proprietățile lor, edificând o construcție din chirpici în care aceasta a funcționat. Datorită unor neînțelegeri ivite între părți, acestea au încetat colaborarea comercială, desființând societatea și separând complet spațiul de producție. Din acest moment, între ele s-a iscat o stare conflictuală atât în privința liniei de demarcație dintre proprietățile lor, cât și cu privire la noul amplasament al morii paratului care, prin vibrațiile și zgomotul produs provoacă distrugeri locuinței reclamanților.
Sub primul aspect al delimitării proprietăților părților,în speță instanța a încuviințat la cererea părților efectuarea a două rapoarte de expertiză cu concluzii similare. Ambii experți au precizat în rapoartele lor, cât și în declarațiile date în fața instanței, că hotarul dintre cele două proprietăți este aliniamentul în linie dreaptă dinspre drum către grădină, marcat pe schița raportului cu culoare.
S-au avut în vedere coordonatele topografice din documentațiile cadastrale ale celor două terenuri, raportate la titlurile de proprietate ale pârtilor. După stabilirea liniei de hotar, experții au constatat că pârâtul ocupă din terenul reclamanților o suprafață de 60 mp compusă din trei parcele separate, respectiv SI de 7,5 mp, S2 de 13,8 mp și S3 de 38,7 mp.
au evidențiat că reclamanților le revine suprafața de 576 mp conform contractului lor de dobândire, iar pârâtului suprafața de 1340. conform titlului de proprietate.
Or, pentru ca fiecare dintre ei să stăpânească terenul ce i se cuvine, pârâtul trebuie să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața ce trece de linia de hotar de 60. așa cum se menționează în schița raportului de expertiză întocmită de expertul.
Cum până în prezent între cele două proprietăți nu existau semne
distinctive, precise, de hotar, instanța a admis acest capăt de cerere și în baza art.584 civ. va stabili linia de demarcație conform raportului de expertiză întocmit in cauză de același expert.
De asemenea, în baza art.48o civ. pârâtul a fost obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața ocupată de 60 mp pe o lățime de 1,3 și o lungime de 45,9.
Totodată, instanța a obligat pe pârât la demolarea construcțiilor din lemn situate pe proprietatea reclamanților dincolo de linia de hotar și să le mute pe proprietatea sa la o distanță regulamentară, conform obiectului său de activitate.
Cu privire la căpătui de cerere privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri civile pentru prejudiciul creat prin vibrațiile produse de moara acestuia, instanța a constatat întemeiate pretențiile reclamanților și, în consecință, le-a admis integral pe următoarele considerente:
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert ing. și depozițiilor martorilor și a rezultat că pârâtul are amplasate în spatele casei reclamanților la o distanță foarte mică, o moară de porumb și una de cereale (ciocănele) care produc vibrații puternice locuinței vecine, cu consecințe păgubitoare.
Construcțiile în care se află cele două mori sunt din lemn pe fundații necorespunzătoare ce propagă zgomotele și vibrațiile creând disconfort și unele fisuri în pereții casei reclamanților. acestora și scurgerea tot spre locuința reclamanților îndreaptă apele pluviale. Toate măsurile luate de reclamanți de rezidire a unor pereți nu au avut ca efect înlăturarea zgomotului și a vibrațiilor, crăpăturile în zid reapărând.
De toate acestea se tace culpabil paratul care, potrivit art.998-999.civ. urmează să răspundă de fapta sa delictuală.
Din raportul de expertiză a rezultat că reclamanților le-a fost creat un prejudiciu total de 3o91 lei (RON) ce urmează a fi recuperat de la pârât.
Pârâtul a declarat apel împotriva sentinței civile pe care a considerat-o netemeinică arătând în motivare că linia de hotar stabilită de instanță este greșită, în raport cu delimitarea proprietăților evidențiată în documentația cadastrală pe care a depus-o la dosar.
Susține că anterior litigiului a colaborat cu reclamantul într-o afacere și au construit împreună o moară amplasată aproximativ pe hotarul dintre proprietăți.
După încetarea colaborării, reclamantul a construit un perete în interiorul morii delimitându-și 2/3 din construcție și de la acest perete care nu are temelie reclamantul și-a extins locuința.
Proprietățile vecine au fost identificate și măsurate de doi experți numiți de instanța de fond, din concluziile ultimului raport de expertiză rezultând că reclamantului îi lipsesc 304. lipsă care nu este imputabilă pârâtului. Cu toate acestea expertul a concluzionat că linia de demarcație corectă este linia stabilită în prima expertiză. Potrivit concluziilor acestui prim raport, pârâtul ar ocupa 60. din terenul reclamantului, constatare greșită în raport cu schițele deținute de Primăria din care rezultă că proprietatea pârâtului are o deschidere la stradă de 19,15. iar canalul de desecare ce se învecinează cu această proprietate nu poate fi luat în calcul la stabilirea dimensiunii laturii dinspre stradă a terenului.
Lipsa unei suprafețe de teren din proprietatea reclamantului este justificată de Primăria prin faptul că, deși reclamantului i se cuvenea suprafața de 550. conform rolului agricol, i s-a eliberat titlul pentru suprafața de 880.
Cu privire la cererea reclamantului pentru acordarea despăgubirilor, apelantul susține că deteriorările invocate sunt cauzate de edificarea defectuoasă a construcției, respectiv a lipsei temeliei pentru peretele despărțitor și a defecțiunilor acoperișului care permite scurgerea apelor pluviale. Prin urmare, moara pe care o deține pârâtul situată la aproximativ 2 de proprietatea reclamantului nu putea cauza aceste deteriorări. Mai susține apelantul că nu a fost de acord cu concluziile ultimului raport de expertiză, cum în mod greșit s-a consemnat cu ocazia dezbaterii, iar obiecțiunile sale nu au fost avute în vedere de expert.
Asupra apelului de față, tribunalul a constatat că este fondat și a fost admis pentru considerentele ce vor fia arătate mai jos.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții și au solicitat ca pârâtul să fie obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul pe care acesta îl ocupă și să demoleze construcția pe care a amplasat-o pe terenul lor, și de asemenea au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul să se stabilească linia de hotar dintre proprietăți.
Coroborând datele comunicate de comisie cu actele de proprietate ale părților și concluziile raportului de expertiză întocmit în apel, tribunalul a constat că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 500. ce are o deschidere la stradă de 11,20. iar pârâtul este proprietarul suprafeței de 1.340. cu o deschidere la stradă de 19,15.
S-a constatat că proprietatea pârâtului se învecinează cu un canal de desecare menționat în titlul de proprietate al pârâtului și evidențiat în planurile cadastrale și parcelare comunicate instanței și prin urmare, limita proprietății pârâtului este limita evidențiată cu culoare albastră în schița anexă la raportul de expertiză întocmit în apel.
În raport cu această delimitare și de concluziile raportului de expertiză, tribunalul a constatat că în fapt reclamantul este cel care ocupă parte din terenul
pârâtului prin amplasarea construcțiilor C8 - casă și C9 - gard, pe proprietatea
pârâtului.
În atare situație, tribunalul a constatat ca fiind nefondată cererea reclamantului privind revendicarea unei suprafețe de teren și implicit și cererea prin care se solicită stabilirea liniei de hotar.
Asupra acestei din urmă constatări este de observat că dacă s-ar admite cererea de grănițuire formulată de reclamant, ar trebui ca linia de hotar să treacă prin construcțiile C8 și C9. Pe de altă parte, această cerere nu poate fi admisă și nu se poate dispune în sensul stabilirii corecte a liniei de hotar întrucât, deși într-o astfel de acțiune părțile au calitate dublă de pârât și reclamant, pârâtul nu a formulat o cerere reconvențională prin care să revendice terenul ocupat de reclamant, și prin urmare cererea în grănițuire nu a putut fi examinată din perspectiva pârâtului.
Cu privire la motivul de apel privitor la despăgubirile stabilite de instanța de fond, tribunalul a apreciat că acesta este fondat sub aspectul cuantumului raportat la culpa autorului prejudiciului.
Astfel, așa cum a rezultat din probele administrate la fond, construirea de către pârât a două mori în vecinătatea proprietății reclamantului a cauzat acestuia din urmă un prejudiciu concretizat în devizul de lucrări întocmit de expertul care a efectuat expertiza la fond.
Însă așa cum a constatat expertul și instanța cu prilejul cercetării la fața
locului, zidăria din chirpici a fost edificată de reclamant fără autorizație de
construire și nu a îndeplinit cerințele tehnice fiind amplasată direct pe pământ, fără fundație de beton, împrejurare ce a facilitat, deteriorările cauzate de trepidațiile celor două mori.
Prin urmare, tribunalul a constatat că prejudiciul cauzat a fost urmarea culpei comune, egale, a ambilor părți, pe de o parte prin amplasarea în
vecinătatea pereților, pe de altă parte, prin edificarea unei zidării în condiții
tehnice necorespunzătoare, constatare ce are consecință directă asupra stabilirii
cuantumului despăgubirilor datorate de pârât, acesta fiind J din cea
constatată de expert.
Față de cele arătate, tribunalul a constatat că apelul este fondat și a fost admis în temeiul art.296 Cod proc. civilă, sentința atacată urmând a fi schimbată în parte în sensul respingerii ca nefondată a capetelor de cerere privind revendicarea și stabilirea liniei de hotar și a admiterii în parte a capătului de cerere privind despăgubirile cauzate de pârât.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, recurs înregistrat pe rolul Curții de Apel sub nr-.
Au susținut recurenții că hotărârea este nelegală întrucât interpretând greșit dispozițiile art. 584 cod civil, instanța de apel a respins acest capăt de cerere.
S-a mai invocat motivarea ambiguă la motivarea respingerii cererii de grănițuire întrucât prin nici o expertiză nu s-a stabilit că ar fi amplasate construcțiile C8 și C9 pe proprietatea pârâtului.
Un alt motiv de recurs a vizat greșita interpretare a probelor administrate în cauză, acestea neconducând la concluzia că ar fi încălcat limitele proprietății vecine.
Ultimul motiv de recurs este referitor la capătul de cerere având ca obiect "despăgubiri bănești", susținând că ansamblul probator concluzionează asupra culpei exclusive a pârâtului.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 03.03.2008 Curtea a invocat din oficiu cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 1 cod pr.civilă cu privire la care se rețin, următoarele:
Obiectul speței în litigiu îl constituie revendicare, grănițuire, ridicare construcții și despăgubiri.
Cererile privind grănițuire, ridicare construcții și despăgubiri sunt accesorii celei privind revendicarea, deoarece soluționarea lor depinde de modul de rezolvare a cererii de revendicare.
Având în vedere că cererea principală are un obiect evaluabil în bani - revendicare - și că valoarea obiectului pricinii este sub un miliard de lei, instanța constată că potrivit art. 282/1 cod pr.civilă calea de atac ce se putea exercita împotriva sentinței judecătoriei era numai recursului, sentința fiind pronunțată după intrarea în vigoare a Legii 115/2004.
Tribunalul a judecat, însă, ca instanță de apel, în compunerea de 2 judecători prevăzuți de lege pentru judecarea apelului, și nu ca instanță de recurs, în compunerea de 3 judecători, așa cum se impunea în lumina dispozițiilor legale sus - menționate, ceea ce determină incidența cazului de casare prevăzut de art. 304 pct.1 cod pr.civilă, în raport de care recursul va fi admis, iar decizia tribunalului casată cu trimiterea cauzei la aceiași instanță pentru rejudecare, ca instanță de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul promovat de reclamanții și din com., sat. Rocna, jud. N, împotriva deciziei civile nr. 281 din 25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează decizia civilă nr. 281/25.09.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 03.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
- - - -
- -
GREFIER,
Red.sent.
Red.,
Red. - 11.03.
.ct/3ex.
11/11.03.2008
Președinte:Sorina CiobanuJudecători:Sorina Ciobanu, Liliana Ciobanu, Daniela Părău
