Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 242/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 242
Ședința publică din data de 29 februarie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în,-, jud.P împotriva deciziei civile nr.621 pronunțată la data de 25 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți, -, ambii domiciliați în,- A, jud.P și Orașul - prin primar, cu sediul în, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă personal și asistată de avocat din Baroul București și intimații-pârâți asistat și reprezentați de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-pârât Orașul - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta reclamantă, la solicitarea instanței precizează că susține cererea de recurs formulată de apărătorul său.
Curtea ia act de declarația recurentei reclamante în sensul că susține cererea de recurs formulată de apărătorul său.
Avocat arată că anterior a invocat excepția nulității recursului formulat de reclamanta iar referitor la recursul declarat de aceeași reclamantă prin apărătorul său, a susținut că se invocă critici pentru netemeinicie ce nu se regăsesc în art.304 pct.9 cod pr.civilă, astfel că și acesta este lovit de nulitate.
Avocat pentru recurenta reclamantă arată că nu constituie un motiv de nulitate împrejurarea că nu se face expres mențiunea înscrierii în drept a motivelor de recurs. Prin criticile invocate a făcut vorbire de art.306 pct.6 și 9 cod pr.civilă.
Avocat pentru intimați arată că pe exemplarul cu motivele de recurs invocate pe care-l are nu este indicat și pct.6 din art.304 cod pr.civilă.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat iar curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
.//.
-2-
Avocat pentru recurenta reclamantă arată în esență că părțile se judecă de peste 14 ani de zile pentru servitute de trecere. Consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică, fiind dată după administrarea tuturor probatoriilor, inclusiv proba cu doi martori ce cunosc foarte bine configurația terenului, respectiv și, aceasta din urmă fiind de peste 50 ani vecină cu părțile, și bazându-se în principal pe expertiza efectuată de expertul, numit la solicitarea părților adverse.
Calea de acces (despre care au făcut vorbire și martorii) a existat de peste 50 ani, fiind folosită de recurentă și după cumpărarea terenului de la numitul, până la momentul închiderii cu porți și lacăt de către intimați. De altfel nici nu există o altă cale de acces. Totodată arată că nu se poate impune de partea adversă părțile cu care reclamanta dorește să se judece.
Invocând în apărare decizia nr.129/29.01.1997 pronunțată de această instanță și considerând că instanța de apel și-a depășit atribuțiile atunci când a dat mai mult decât s-a cerut, solicită admiterea recursului pentru motivele detaliat depuse în scris la dosar.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimați solicită respingerea recursului ca nefondat potrivit susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar.
Tribunalul nu a examinat fondul apelului declarat de pârâții, ceea ce a dus la pronunțăarea unei hotărâri de desființare cu trimitere.
Recurenții trebuiau să precizeze în ce măsură s-au încălcat textele de lege de către instanța de apel atunci când a admis apelul pârâților. Cu toate că recurenții invocă art.304 pct.6 cod pr.civilă, acesta nu se regăsește în motivele invocate.
Problema care se pune în cauză este dacă se aplică art.47 cod pr.civilă; în apel a susținut că au fost încălcate art.616 și art.618 cod civil.
Astfel, potrivit art.616 cod civil proprietarul unui loc înfundat, care nu are nicio ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona. În cazul de față s-a stabilit o servitute dar nu pentru ieșirea la calea publică ci pentru ieșirea reclamantei la o cale de acces folosită de mai mulți proprietari din zonă și care se află în proprietatea privată a acestora.
Potrivit art.618 cod civil, trebuie să se aleagă trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă. În cauză trebuia să se țină seama și de interesul intimaților nu numai de cel al recurentei.
Trecerea cea mai directă la calea publică trebuie examinată în contradictoriu cu toate persoanele care au proprietăți vecine cu reclamanta, sens în care depune o decizie pronunțată de instanța supremă.
În consecință, recursul declarat de recurentă fiind nefondat, solicită a fi respins, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
.//.
-3-
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr.1317/2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Orașul -prin Primar, și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună grănițuirea terenului în suprafață de 1600 mp. situat în orașul,-.A, proprietatea reclamantei, de proprietatea pârâților și, creerea unei căi de acces la terenul proprietatea reclamantei și obligarea pârâților la desființarea gardului construit în mod abuziv pe de acces.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a cumpărat inițial o suprafață de teren de 2900 mp. situată în orașul,-.A, dovedindu-se ulterior că vânzătorul a vândut mai mult decât avea iar prin sentința civilă nr.774/2005 a Judecătoriei Câmpinas -a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 1.300 mp. reclamanta rămânând în continuare proprietara suprafeței de 1.600 mp.
Între reclamantă și pârâții, cărora le-a revenit diferența de suprafață, nu s-a făcut grănițuirea iar terenul proprietatea reclamantei este înfundat, neavând ieșire la calea publică.
Pârâții și - au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neântemeiată, arătând că reclamanta i-a chemat în judecată în mai multe rânduri iar imobilul ce face obiecul cauzei se află în proprietatea pârâților de peste 50 de ani, fără a se schimba limita hotarelor.
Au mai arătat că punerea în posesie a reclamantei pentru suprafața de 1.600 mp. s-a făcut în urma anulării parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.308/1993, conform sentinței civile nr.774/2005 prin care nu s-a stabilit un drept de servitute în favoarea reclamantei pe terenul proprietatea pârâților.
Orașul -prin primar a formulat înrâmpinare prin care a arătat că drumul de acces din str.- figurează în cadastrul imobilului întocmit în anul 2001 ca fiind proprietatea lui, și, figurând de asemenea în planul urbanistic general al orașului ca drum de acces la proprietățile acestora.
În urma administrării probelor cu acte, interogatorii, declarații de martori și expertiză topo întocmită de ing., Judecătoria Câmpina, prin sentința civilă nr.2103/04.07.2007, a admis în parte acțiunea și a dispus grănițuirea proprietății reclamantei față de terenul proprietatea pârâților și creerea unei căi de acces la proprietatea reclamantei conform variantei a II-a din expertiza - completare, cu obligarea pârâților de a desființa gardul care împiedică accesul la calea de acces.
Totodată a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive orașului -prin primar, invocată de pârâții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere faptul că se impunea stabilirea cu certitudine a hotarului dintre proprietățile părților, deoarece schița de plan aferentă contractului de vânzare-cumpărare al reclamantei nu corespunde situației juridice a terenurilor, stabilind astfel modalitatea de grănițuire acceptată de ambele părți, pe aliniamentul A-B-C conform raportului de expertiză și schiței de plan anexă, întocmite de expert.
Constatând că terenul reclamantei este loc înfundat, fără ieșire la calea publică, instanța de fond dispus constituirea unei servituți de trecere conform
-4-
variantei a doua propusă de expert, prin care se pricinuiește paguba cea mai mică punctului aservit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții și, susținând că prin alegerea variantei a -II-a propusă de expert, instanța a stabilit o servitute de trecere nu la calea publică ci la un teren aflat în proprietate privată, care este folosit pentru acces.
Varianta a-II-a omologată de instanța de fond are în vedere doar interesul reclamantei, în timp ce apelanților-pârâți le crează prejudicii, fiind cea mai împovărătoare pentru aceștia întrucât le este împărțit terenul ce le aparține.
De asemena, această variantă nu este în concordanță cu disp. art.617 cod civil întrucât nu reprezintă calea cea mai scurtă către drumul public ci asigură accesul deviat prin Intrarea -.
Apelanții au criticat hotărârea și sub aspectul obligării lor la desființarea gardului, întrucât acest gard nu are drept scop blocarea accesului reclamantei laIntrarea -, ci delimitează proprietatea părților.
Experții desemnați în cauză au stabilit că doar variantele 3, 4 și 5 asigură accesul la drumul public, însă acestea grevează și alte proprietăți, sens în care apelanții apreciează că pentru a se stabili servitutea de trecere în condițiile legii, este necesară introducerea în cauză în calitate de pârâți și a celorlalți proprietari din zonă pe terenurile cărora se poate stabili calea de acces, respectiv, moștenitorii lui și moștenitorii lui:, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru a putea fi introduși în cauză în calitate de pârâți, proprietarii fondurilor pe care a stabilit expertul căile de acces în variantele 3, 4 și 5.
Tribunalul Prahova prin decizia nr.621 din 25 octombrie 2007 a admis apelul declarat de pârâți, a desființat sentința civilă nr.2103/04.07.2007 pronunțată de Judecătoria Câmpina și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond pentru a se pune în discuția părților necesitatea soluționăriin cauzei și în contradictoriu cu proprietarii fondurilor pe care a stabilit expertul căile de acces potrivit variantelor 3, 4 și 5.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocând disp. art.304 pct.9 și pct.6 cod pr.civilă susținând că în mod greșit a fost trimisă cauza spre rejudecare pentru a fi introduși în cauză, și, întrucât niciuna din părțile din dosar nu au solicitat judecata în contradictoriu cu aceștia.
Această soluție a instanței de apel înseamnă nerespectarea cadrului procesual liber ales de părți, întrucât reclamanta nu a solicitat judecata în contradictoriu și cu aceștia, care nu au obstrucționat niciodată calea de acces. Mai mult, una din persoanele menționate de către instanța de apel, respectiv, în declarația ei de la fila 41 dosar fond a precizat că întotdeauna acesta a fost drumul de servitute folosit de vânzătorul, respectiv de către cumpărătoarea.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, decizia criticată prin recursul formulat, constată că este afectată legalitatea acesteia, recursul fiind fondat și urmează a fi admis, deoarece:
.//.
-5-
Unul din principiile generale ale desfășurării procesului civil este principiul disponibilității, potrivit căruia părțile pot determina nu numai existența procesului prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a se pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supusă judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar putea parcurge.
Principiul disponibilității în procesul civil lasă la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să se judece și de aceea, peste voința reclamantului, nu se poate introduce în cauză, din oficiu, o persoană care nu a fost chemată în judecată în condițiile prevăzute de art.112 cod pr.civilă.
Prin soluția pronunțată, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru lărgirea cadrului procesual în urma punerii în discuția părților a necesității soluționării cauzei și în contradictoriu cu proprietarii fondurilor pe care a stabilit expertul căile de acces potrivit variantelor 3, 4 și 5, fiind nelegală.
Apelanții-pârâți au susținut în motivele de apel că, pentru a se stabili servitutea de trecere în condițiile legii, este necesară introducerea în cauză în calitate de pârâți și a celorlalți proprietari pe terenurile cărora se poate stabili calea de acces, sens în care a solicitat desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare primei instanțe pentru a putea fi introduși în cauză în calitate de pârâți proprietarii fondurilor pe care a stabilit expertul căile de acces din variantele 3, 4 și 5.
Față de această susținere intimata-reclamantă prin concluziile scrise, a arătat că nu se justifică lărgirea cadrului procesual deoarece instanța nu a fost investită cu judecarea cauzei privind alte persoane în calitate de pârâți, care nu au obstrucționat niciodată folosirea căii de acces, singurii care au obstrucționat au fost pârâții-apelanți, care au închis calea de acces în mod abuziv prin construirea gardului.
Așadar, lărgirea cadrului procesual existent și cu proprietarii celorlalte terenuri învecinate cu proprietatea reclamantei, fusese deja pusă în discuția părților în fața instanței de apel, când reclamanta s-a opus trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea lărgirii cadrului procesual și nu se mai justifica soluția pronunțată de instanța de apel față de opoziția reclamantei, ci apelul trebuia soluționat pe fond.
De altfel, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe s-a făcut în afara prevederilor art.297 (1) cod pr.civilă, neexistând niciunul din cazurile reglementate de text, pentru o astfel de soluție.
În aceste condiții urmează ca în baza disp. art.312 alin.1 și 5 cod pr.civilă, să fie admis recursul și casată decizia cu trimiterea cauzei la același tribunal pentru judecarea pe fond a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în,-, jud.P împotriva deciziei civile nr.621 pronunțată la data de 25 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-
-6-
pârâți, ambii domiciliați în,- A, jud.P și Orașul - prin primar, cu sediul în, jud.P și în consecință:
Casează sus menționata decizie și trimite cauza la Tribunalul Prahova pentru soluționarea pe fond a apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
C - --- - -
Grefier,
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red. NG/tehnored.VM
3 ex./11.03.2008
1317/2006 Judecătoria Câmpina
-
a- Tribunalul Prahova
-,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Ana Roxana Tudose Gherghina
