Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr.789/-
DECIZIE Nr. 3
Ședința publică de la 09 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Adriana Andronic
JUDECĂTOR 3: Elena Gheorghiu
GREFIER: -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de și, împotriva deciziei civile nr.496 din 07 noiembrie 2007 Curții de APEL IAȘI, pronunțată în dosarul nr-, în cauza având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul asistat de av. care o reprezintă și pe contestatoarea și intimata asistat de av. care îl reprezintă și pe intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată. Prin serviciul registratură, intimații au depus întâmpinare, comunicată administrativ, iar contestatorii un memoriu însoțit de înscrisuri.
Av. din cadrul Baroului I, depune la dosar împuternicire avocațială. Menționează faptul că părțile au primit comunicarea întâmpinării, nesolicitând termen.
Av., din cadrul Baroului S, depune împuternicirea avocațială cu nr.31/08.01.2008. Nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, se dă cuvântul părților.
Av. arată că părțile au avut pe rol o cauză în grănițuire, iar în calea de atac a recursului, reclamanții au indicat că obiectul litigiului l-a constituit suprafața de 2861. teren. Într-o atare situație, li s-a pus în vedere timbrajul la această valoare, când, în realitate suprafața de teren era de 2,861.p, deci de circa 3. teren, în loc de 2861. iar la o asemenea suprafață taxa de timbru era mult mai redusă. Prin faptul că reclamanții-recurenți, în culpă că au declarat o suprafață de teren mai mare, la care s-a timbrat, s-a creat un prejudiciu intimaților în momentul admiterii recursului și căderii acestora în pretenții. Consideră că motivele invocate se încadrează în dispozițiile art.318 Cod procedură civilă. admiterea contestației în anulare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. cere respingerea contestației în anulare ca nefondată. Contestatorii au pretins că parte din cheltuielile de judecată la care au fost obligați reprezintă o taxă judiciară de timbru pe care nu trebuiau să o plătească întrucât taxa de timbru a fost fixată la valoarea unei suprafețe de teren mai mari decât cea care făcea obiectul litigiului. Aspectul privind timbrajul trebuia invocat cu prilejul soluționării recursului pe fond. Dispozițiile Legii nr.146/1997 prevăd o procedură specială privind determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru. În situația în care recurenții ar fi fost nemulțumiți cu privire la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, puteau formula cerere de reexaminare. Or, cuantumul taxei de timbru a fost fixat de către instanță și achitat integral de către recurenți. Pentru a avea deschisă calea contestației în anulare, potrivit dispoziției înscrise în art. 318 Cod procedură civilă, contestatorii trebuiau să indice eroarea. Însă, în speță nu s-a făcut nici o eroare gravă de calcul. Recurenții din cauza în grănițuire s-au supus dispozițiilor privind timbrarea. Nefiind invocate motive nici în conformitate cu dispozițiile art.317 și nici ale art.318 Cod procedură civilă, solicită respingerea contestației în anulare, cu acordarea cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța 31/08.01.2007 reprezentând onorariu avocat și decont cheltuieli transport.
Cauza rămânând în pronunțare, declarându-se dezbaterile închise, după deliberare;
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la nr.1108/RJ din 28.02.2006 și au chemat în judecată pe și solicitând grănițuirea proprietăților și demolarea unui perete.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare de Curtea de APEL IAȘI cu motivarea că din modul de formulare a cererii rezultă că acțiunea în grănițuire și obligația de a face implică o acțiune în revendicare a unei suprafețe de teren, iar instanța de fond nu s-a pronunțat și în acțiunea în revendicare.
În rejudecare reclamanții au precizat că solicită ca pârâții să le lase în proprietate 0,28. teren, grănițuirea proprietăților, demolarea peretelui exterior al imobilului și obligarea pârâților la reamenajarea scurgerii apelor de pe acoperiș.
Prin sentința civilă nr.1731/19 octombrie 2006 Judecătoriei Iași se admite în parte acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții și.
Obligă pe pârâții și să lase în proprietatea reclamanților și suprafața de 2,861. teren delimitat de punctele de contur 29, 25, 21 și 21 și linia de hotar stabilită, conform schiței la raportul de expertiză.
Stabilește linia de hotar ce separă proprietatea reclamanților și cea a pârâților între punctele 19 și 31 în schița anexă la raportul de expertiză.
Respinge cererea reclamanților pentru demolarea peretelui imobilului proprietatea pârâților situat pe linia de hotar.
Respinge cererea reclamanților pentru reamenajarea streșinii imobilului.
În baza art.274 Cod procedură civilă obligă pe pârâți să plătească reclamanților suma de 625 RON cheltuieli de judecată.
Prima instanță având în vedere expertiza efectuată în cauză a obligat pârâții să lase în proprietatea reclamanților suprafața de 2,861. și a stabilit linia de hotar ce separă proprietatea reclamanților de cea a pârâților între punctele 19 și 31 în schița anexă la raportul de expertiză. În ce privește cererea reclamanților pentru demolare, s-a reținut că reclamanții nu au obținut o autorizație de demolare în sensul dacă se autorizează ridicarea peretelui despărțitor.
În ce privește capătul de cerere privind reamenajarea streșinii casei, instanța de fond a reținut că a fost solicitat pentru prima oară în rejudecare.
Împotriva sentinței civile nr.1731/19 octombrie 2006 Judecătoriei Pașcani au formulat apel reclamanții și și pârâții și.
Prin decizia civilă nr.181/9 martie 2007 Tribunalului Iașis -au admis cererile de apel formulate de reclamanții și și de pârâții și împotriva sentinței civile nr.1731 din 19.10.2006 pronunțată de Judecătoria Pașcani, pe care a desființat-o în parte și în consecință:
Respinge cererea reclamanților și având ca obiect revendicare formulată în contradictoriu cu pârâții și.
Dispune trimiterea spre rejudecare către prima instanță - Judecătoria Pașcani - a capătului de cerere având ca obiect reamenajarea streșinii imobilului proprietatea pârâților.
dispozițiile instanței de fond relative la admiterea în parte a acțiunii, stabilirea liniei de hotar și demolarea peretelui imobilului.
Obligă pârâții și să plătească reclamanților 728,95 lei RON cheltuieli de judecată la fond și în apel reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar aferente acțiunii în grănițuire și parte din onorariile de avocat și de expert suportate de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că atributele posesiei și folosinței sunt exercitate de către reclamanți asupra unei suprafețe ce depășește cu 96,682. suprafața cu privire la care dreptul de proprietate s-a perpetuat în patrimoniul lor prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în anul 1996. Tribunalul a mai constatat buna credință a pârâților în momentul edificării construcției, aceștia procedând la ridicarea casei de locuit în conformitate cu autorizația de construire ce a fost eliberată de Primăria municipiului În mod corect instanța de fond a stabilit linia de hotar între punctele 19 și 31 conform raportului de expertiză, trimițând spre rejudecare judecătoriei capătul de cerere privind reamenajarea streșinii imobilului proprietatea pârâților.
Împotriva deciziei civile nr.181/9 martie 2007 a Tribunalului Iași au formulat recurs și.
Prin decizia civilă nr.496 din 7.XI.2007 a Curții de APEL IAȘIs -a admis recursul formulat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr.181 din 9.03.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care a modificat-o în tot în sensul că:
S-au respins apelurile declarate atât de reclamanții și, cât și de pârâții și împotriva sentinței civile nr.1731 din 19.2006 a Judecătoriei Pașcani, sentință ce a fost păstrată.
Au fost obligați pârâții-intimați și să plătească reclamanților-recurenți suma de 3184 lei noi cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel reține următoarele:
În cauză a fost efectuată expertiza tehnică de specialitate de expert tehnic, la instanța de fond.
A fost identificat terenul reclamanților conform actului de vânzare-cumpărare și s-a stabilit că pârâții ocupă suprafața de 9,422. teren din care suprafața construită ocupată efectiv de pârâți este 2,861. restul suprafeței de 7,288. reprezentând suprafața acoperită de streșina casei. Ca atare, în mod legal și conform situației faptice s-a reținut de Judecătoria Pașcani că acțiunea în revendicare este întemeiată pentru suprafața de 2,861.
Totodată în mod corect s-a stabilit și linia de hotar ce separă proprietatea reclamanților de cea a pârâților între punctele 19 și 31 în schița anexă la raportul de expertiză.
Tribunalul Iași examinează acțiunea în revendicare, prin considerente străine de natura pricinii și de susținerile părților, pe care o respinge, făcând abstracție de însăși conținutul acțiunii de revendicare ca mijloc de apărare a dreptului de proprietate.
Cu privire la capătul de cerere privind demolarea peretelui imobilului, prima instanță a reținut în mod legal că reclamanții și nu au dovedit că au obținut o autorizație de demolare, cerere care le-a fost respinsă.
Totodată, în mod greșit tribunalul a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță a capătului de cerere având ca obiect reamenajarea streșinii imobilului proprietatea pârâților.
Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a legii, în speță a art.132 și 297 Cod procedură civilă, în condițiile în care instanța de fond a reținut în mod legal că reamenajarea streșinii imobilului a fost solicitată pentru prima oară după rejudecare.
Or, modificarea acțiunii nu poate avea loc la instanța care rejudecă fondul după casarea cu trimitere.
În raport de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat de și, se va modifica în tot soluția tribunalului, prin respingerea apelurilor declarate de părți și păstrarea sentinței Judecătoriei Pașcani.
Instanța de recurs a admis recursul respectând principiul "non reformatio in pejus", modificând în tot soluția tribunalului care deși admisese apelul, fondul cauzei a fost soluționat greșit în capetele de cereri privind revendicarea și reamenajarea streșinii imobilului proprietatea pârâților.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare și pentru următoarele motive:
Prin decizia nr.496 din 7.11.2007 a Curții de APEL IAȘI au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3184 lei către recurenți.
Parte din aceste cheltuieli au reprezentat taxa de timbru la care intimații au fost obligați în recurs, taxă aferentă cererii formulate în fața instanței de fond.
Susțin contestatorii că instanța de recurs a comis o greșeală materială atunci când a fixat cuantumul taxei de timbru deoarece a calculat timbrajul la o suprafață de 2861 mp în loc de 3 mp cât este în litigiu.
Pentru o asemenea suprafață de teren taxa de timbru este mult mai redusă, astfel încât li s-a creat un prejudiciu în momentul admiterii recursului și căderii lor în pretenții.
Solicită recalcularea taxei de timbru funcție de suprafața de teren în litigiu și drept urmare reaprecierea sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată.
Intimații au solicitat respingerea contestației în anulare motivat de faptul că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este fondată în drept pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă, dar dispozițiile invocate nu sunt incidente în cauză, iar contestația în anulare nu este fondată.
Astfel, potrivit art.318 Cod procedură civilă hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
În sensul textului arătat mai sus, "greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate când a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Legea are în vedere greșeli materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca insuficient timbrat, deși în dosar se găsesc dovezi din care se învederează că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru modificarea acestor soluții nefiind necesară reexaminarea fondului sau o reapreciere probelor.
Ceea ce invocă contestatorii, greșita stabilire a cuantumului cheltuielilor de judecată la care au fost obligați, înseamnă o reexaminare a modului de soluționare pe fond a cererii de obligare la cheltuieli de judecată, deci se conturează o greșeală de judecată, ceea ce nu este posibil pe calea contestației în anulare formulată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă.
Drept urmare se va respinge contestația în anulare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța va face aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă, respectiv va micșora cuantumul deoarece este nepotrivit de mare față de obiectul contestației și de munca îndeplinită de avocat, astfel încât va obliga contestatorii să plătească 600 lei cheltuieli de judecată din care 500 lei onorariu avocat și 100 lei cheltuieli de transport justificate, acestea din urmă, de termenele avute în instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de și împotriva deciziei civile nr.496 din 7.11.2007 a Curții de APEL IAȘI pe care o menține.
Obligă contestatorii să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.01.2007.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./22.01.2008
Jud.fond: Curtea de APEL IAȘI -
- -
-.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Adriana Andronic, Elena Gheorghiu
