Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 339/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2360/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.339.
Ședința publică de la 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Corina
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.696 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul pârât personal, avocat, pentru intimatul - reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.66190 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 04.02.2009, a unui răspuns la întâmpinare formulat de către recurentul pârât, la cere se află atașate înscrisuri.
Recurentul pârât solicită ca instanța să pună în vedere părții adverse să depună la dosar schița topo pentru terenul în suprafață de 5.100 mp.
Intimatul reclamant, prin apărător, învederează instanței că înscrisul anterior menționat se află la dosarului cauzei încă din faza de judecare a apelului.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul pârât, prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat; solicită acordarea cheltuielilor de judecată; depune la dosar concluzii scrise.
Intimatul reclamant, prin apărător, solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate; nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 8.02.2007 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, pentru grănițuire - revendicare proprietăților lor.
Prin sentința civilă nr.3735/28.06.2001 Judecătoria Bufteaa admis, în parte, acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul, a obligat pârâtul să lase în deplina proprietate și posesie suprafața de 7,63 mp. în favoarea reclamantului, a dispus grănițuirea proprietății reclamantului de proprietatea pârâtului pe punctele 45, 44, 43, 41, 40, 32, conform concluziilor raportului de expertiza, a omologat raportul de expertiză topo completat și a compensat cheltuielile de judecata ale pârtilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță de fond în raport de dispozițiile art.584 și 480 Cod civil, a constatat că expertul s-a raportat corect la titlurile pârtilor, suprafața ocupată de pârât este minimă și este posibil să fi apărut din erori la măsurătoarea cu prilejul punerii în posesie. Instanța a apreciat ca relațiile bune dintre vecini nu trebuie tulburate pentru o suprafață infimă de 7,63 mp, costurile cauzate de procese și de neînțelegeri fiind mai ridicate decât beneficiile pe care această suprafața de teren le poate aduce.
Împotriva acestei hotărâri la data de 8.09.2007 pârâtul a declarat recurs, înregistrat la 18.08.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, solicitând să fie modificată sentința în sensul de a fi obligat reclamantul să-i lase suprafața de 6,44 mp. până la completarea actelor de proprietate și să-și construiască gardul din beton pe suprafața pe care o are în plus de 104,25 mp. față de actele cadastrale, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că expertul nu a respectat obiectivele stabilite în încheierea din 01.03.2007, nu s-a raportat la întreaga suprafață pe care o deține acesta conform schiței anexe 3 din măsurători.
Instanța de fond nu s-a raportat la cheltuielile de judecată cerute de acesta în ședința publică din 21.06.2007, depuse odată cu notele scrise.
De asemenea, a arătat că este proprietarul parcelelor 85 și 86 pe o suprafață de 998 mp. conform ordinului Prefectului nr.102/27.04.1999 și a încheierii nr.1018/2000 și că locuiește pe această suprafață din anii 1959 - 1960 unde și-a și construit o casă cu anexe gospodărești.
Cu privire la terenul deținut de către reclamant, a arătat că în titlul de proprietate are o suprafață de 5100 mp. în Cartea Funciară are o suprafață de 5.262,24 mp. iar din măsurătorile efectuate de către expert, conform schiței anexe nr.3, reiese că are o suprafață de 5.366,49 mp. Față de titlul de proprietate, pârâtul are deci un plus de 266,49 mp.
La data de 31.10.2007 reclamantul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a apelului.
În motivare, a arătat, în primul rând, că pârâtul nu a formulat cerere reconvențională astfel că nu poate solicita instanței de judecata să fie obligat să îi elibereze o suprafață de teren și nici să construiască vreun gard.
Vechiul gard existent intre proprietăți a fost construit în anul 1978 de către ambele părți, iar casa acestuia a fost construita în 1965 de către mama pârâtului, obținând prin fraudă ordinul prefectului, mințind că este singurul moștenitor al acesteia.
În cauză a fost efectuata o expertiza topo de către expertul numit de instanță, iar concluziile acesteia au fost foarte clare: - terenul pârâtului este, din măsurători, de 991,56 mp. deci mai mult decât în titlul său de proprietate; - gardul are o curbură materializată prin punctele 45, 44, 42, 43, 41, 40, 13,39, 38, 37, 36, 35, 34, 32, 11 și, ca urmare a acestui fapt, terenul ocupat de pârât este de 7,63 mp. propunându-se în acest sens ca linia de hotar să fie materializată prin punctele 45, 44, 43, 41, 40, 32.
Intimatul reclamant a mai arătat ă expertul a răspuns corect și complet la obiecțiunile admise de instanță prin încheierea de ședință din data de 3.05.2007, stabilind linia de hotar conform calculelor sale de specialitate.
In drept acțiunea se întemeiază pe dispozițiile art.308 Cod de procedură civilă. La termenul din 4.12.2007 Tribunalul a calificat calea de atac ca fiind apelul, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acea dată.
În dovedirea cererii sale, apelantul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, care a foste efectuată de expert..
Prin decizia civilă nr. 696/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât.
S-a reținut că în determinarea liniei de hotar expertul a avut în vedere în mod corect semnele exterioare vizibile recunoscute de ambele părți cu singurul amendament că a apreciat că ea trebuie stabilită de-a lungul liniei ce unește punctele 10, 9 și 5, între punctele 9 și 5 considerându-se linie dreaptă în loc de linie curbată cum este în prezent.
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs, recurentul - pârât în baza art.304 pct.2, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și art.1890/3 Cod civil, criticând următoarele:
- în cauză probele au fost în mod eronat apreciate;
- în dispozitivul hotărârii din apel nu se specifică faptul că nu este proprietarul parcelelor 85 și 86;
- expertul a fost părtinitor cu intimatul;
- solicită cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Intimatul, depune o întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Astfel, pe fond, se reține că reclamantul este proprietarul imobilului situat în comuna, sat,-, județul I, dobândit în temeiul titlului de proprietate nr.2875/27.07.1993 eliberat de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Sectorul Agricol lfov. În cuprinsul acestui titlu, la poziția suprafață primită în intravilan, sunt indicate 1, parcela 88 - 0,1871 ha, 1, parcela 90 - 0,1287 ha, 1, parcela 89 - 0,1368 ha, 1,parcela 87 - 0,574 ha; total intravilan - 0.5100 ha. În apel a fost depus și procesul verbal de punere în posesie încheiat la data de 18.06,1993 de Comisia de Aplicare a Legii nr.18/1991, însoțit de schiță, care constituie anexa nr.4 a raportului de expertiză în care sunt menționate vecinătățile suprafeței de teren de 0,5100 ha, fără a fi indicate însă și dimensiunile laturilor. Nu prezintă relevanță numerele parcelelor indicate în cererea de chemare în judecată, câtă vreme identificarea imobilului deținut de către reclamant s-a făcut, de către ambii experți, pe baza titlului de proprietate, care face în mod cert dovada dreptului său asupra imobilului.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert u, din întreaga suprafață de teren care a rezultat în urma măsurătorilor pentru întocmirea documentației cadastrale (adică 5262,24 mp.), intimatul reclamant a vândut un total de 2000,44 mp. (1000,45 mp. conform contractului de vânzare-cumpărare nr.1205/18.09.2001, respectiv 999,99 mp. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.264/12.02.2003). Ar trebui deci ca suprafața rămasă în proprietatea intimatului reclamant să fie de 3262,24 mp. în realitate, suprafața deținută de către reclamant la data efectuării expertizei este de 3239 mp. deci cu 23,24 mp. mai puțin decât ar trebui să fie în posesia sa, conform documentației cadastrale.
La rândul său, apelantul pârât este proprietarul imobilului învecinat situat în comuna, sat,-, județul I, conform ordinului, Prefectului Județului I din 27.04.1999, prin care s-a constatat dreptul de proprietate privată al acestuia, în condițiile art.23 din Legea nr.18/1991 pentru terenul în suprafață de 967 mp. situat în comuna, satul, conform anexei ce face parte integrantă din acest ordin. La dosar nu a fost depusă însă și anexa la care face trimitere ordinul emis de către prefect.
Potrivit aceluiași raport de expertiză apelantul - pârât deține în fapt o suprafață de 995 mp.
În concluzie, s-a constat că, în raport atât cu ordinul nr.102/21.04.1999, cât și cu titlul de proprietate nr.2876/27.07.1983, atât apelantul, cât și intimatul au suprafețe de teren mai mari cu aproximativ 2-3% în urma măsurătorilor. Nu poate fi acceptat punctul de vedere al apelantului pârât care, pentru a demonstra că ocupă în fapt o suprafață mai mică decât cea din acte, în timp ce intimatul reclamant ocupă o suprafață mai mare, compară în privința sa suprafața ocupată cu cea rezultată din măsurătorile cadastrale, iar în privința intimatului suprafața ocupată cu cea din titlul de proprietate, deoarece în situații identice trebuie aplicat un tratament egal.
De asemenea, nu poate fi acceptat calculul celor două suprafețe indicat de către acesta, deoarece singura metodă precisă de calcul al suprafețelor este cea care folosește coordonatele punctelor de pe conturul ce delimitează suprafața respectivă
Orice proprietate asupra unui teren are un contur, ceea ce în planul vecinătății înseamnă traiectoria liniei închise care o separă în spațiu și îi atribuie o individualitate. Transmisiunile de proprietate sunt întotdeauna determinate în spațiu, cel puțin teoretic, și se produc în limita reală a conturului, configurației topografice. despărțitoare sunt date, în lipsa măsurătorilor și a individualizării în acte prin laturi și vecinătăți, de semnele exterioare vizibile.
Or, niciunul din titlurile de proprietate prezentate de părți nu sunt de natură să conducă la delimitarea precisă în spațiu a celor două imobile. Fiind vorba de terenuri redobândite în temeiul Legii nr.18/1991, ar fi trebuit prezentate actele vechi de proprietate. Or, acest lucru nu s-a întâmplat, expertul referindu-se totuși, numai în privința intimatului reclamant, la adresa nr.344/955 din 11.01.1956 eliberată de fostul S Popular al Comunei, din care rezultă că s-au făcut numai mențiuni în registrul agricol.
Prin urmare, hotarele celor două imobile sunt cele date în fapt prin posesia celor doi vecini și a autorilor acestora. De altfel, în condițiile în care transmiterile dreptului de proprietate asupra imobilelor operau la acea dată fără măsurători precise, efectuate de persoane de specialitate, ar fi inechitabil ca diferențele în minus a suprafeței de teren ce aparține unui proprietar să fie pusă pe seama parcelelor învecinate, atâta timp cât nu sa făcut dovada unei deposedări produse anterior de titularii acestora.
Acest raționament a fost avut în vedere și de către expert, care a constatat următoarele: - coltul de gard 10 este un semn vechi de hotar recunoscut de ambele părți; - punctul 9, materializat pe teren de un stâlp de lemn foarte vechi (datează în această poziție de aproximativ 30 de ani), aflat la distanța de 13,37 m de colțul de gard 10, este un semn vechi de hotar recunoscut de ambele părți; - punctul 5, materializat pe teren de o țeavă metalică ce materializează capătul gardului edificat de către intimat în perioada 1980, este un semn vechi de hotar recunoscut de ambele părți; - linia gardului de plasă metalică, curbată spre interiorul terenului intimatului reclamant (linia ce unește punctele 9, 8, 7, 6 și 5) a fost edificată de către apelantul pârât În spatele celor patru butuci de vie, care s-au dezvoltat sub formă de boltă; aceștia fuseseră plantați cu peste 30 de ani în urmă, depășind linia dreaptă a hotarului dintre părți.
În determinarea liniei de hotar expertul a avut în vedere astfel în mod corect semnele exterioare vizibile recunoscute de amibele părți, cu singurul amendament că a apreciat că ea trebuie stabilită de-a lungul liniei ce unește punctele 10, 9 și 5, între punctele 9 și 5 considerându-se linie dreaptă în loc de linie curbată cum este în prezent.
Expertul a prezumat că linia de hotar stabilită de comun acord a fost una dreaptă folosind un raționament inductiv, pornind de la constatarea că, cu foarte rare excepții, impuse de condiții cu totul speciale, sau pe baza unor înțelegeri amiabile sau acte încheiate de părți, linia de hotar între proprietăți poate avea unul sau mai multe puncte de inflexiune. În restul cazurilor Însă, și în mod deosebit în intravilan, linia de hotar este o linie perfect dreaptă. Referindu-se și la situația viței de vie, expertul a demonstrat că a intervenit o modificare ulterioară a liniei de hotar stabilite de comun acord, care a avut drept consecință și ocuparea de către intimatul pârât a unei suprafețe de teren aparținând intimatului reclamant. Având în vedere că suprafața ocupată de recurentul-pârât este potrivit expertizei efectuate în apel d e 10,70 mp. în timp ce prin sentința apelată aof ost obligat să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de 7,63 mp. pentru a nu se crea acestuia o situația mai grea în propria cale de atac, conform principiului instituit de art.296 Cod procedură civilă s-a menținut soluția primei instanțe.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs legat de plata cheltuielilor de judecată, întrucât cererea de chemare în judecată a fost. admisă, pârâtul este în culpă procesuală, î astfel că potrivit art.274 Cod civil. are obligația de a suporta cheltuielile de judecată, atât pe cele proprii, cât șipe cele efectuate de partea adversă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză de recurentul - pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât, împotriva deciziei civile nr.696 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/19.03.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Judecătoria Buftea -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Corina
