Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 340/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 340/
Ședința publică din 6 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 3: Cristian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.900/A/30.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții G și, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanții intimați G și, mandatar, iar pentru pârâții recurenți și se prezintă avocat.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen legal și este legal timbrat cu suma de 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se comunică 1 ex. de pe concluziile scrise depuse la dosar cu reprezentantul pârâților recurenți.
Nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Timiș, pentru motivele invocate în scris la dosar.
Mandatarul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.900/30.12.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.3207/29.03.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții G și, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea precizată a reclamanților și a stabilit linia de hotar dintre imobilul înscris în CF 9236 T nr.top.19709, 19712, 19710 și 10711 și imobilele înscrise în CF 9226 T, nr.top.19749, 19750 și CF 13831 T, nr.top.19707 și 19708, pe aliniamentul materializat de punctele 9-E-A din raportul de expertiză și din planul anexă, ambele efectuate în apel d e către expertul judiciar ing., care face parte din hotărâre.
Totodată, prin aceeași decizie, tribunalul a obligat pârâții să demoleze zidul de cărămidă edificat între imobilele din litigiu și a înlăturat dispozițiile privind autorizarea reclamanților să efectueze pe cheltuiala pârâților lucrările de închidere a balconului de la etajul imobilului - proprietatea pârâților și a menținut în rest dispozițiile sentinței cu privire la închiderea balconului, respingând în rest acțiunea reclamanților.
Prin această decizie, tribunalul a infirmat parțial soluția instanței de fond, care într-un al doilea ciclu procesual a admis în parte acțiunea reclamanților împotriva pârâților și a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților litigante, respectiv dintre imobilul înscris în CF 9236 T, nr.top.19709, 19712, 19710 și 10711 și imobilele înscrise în CF 9226 T, nr.top.19749, 19750 și CF 13831 T, nr.top.19707 și 19708, pe aliniamentul materializat prin punctele E-F-J-M din raportul de expertiză și planul-anexă realizate în cauză de expertul judiciar ing., pârâții fiind obligați să demoleze zidul de cărămidă edificat pe amplasamentul liniei de graniță și totodată, să închidă balconul de la etaj cu vedere laterală pe o lungime de 2,6, spre imobilul reclamanților, în caz contrar reclamanții fiind autorizați să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
Judecătoria a constatat în primă instanță că imobilele părților litigante sunt învecinate, iar potrivit expertizei inf., imobilul înscris în CF 9236 T, nr.top.19709, 19712, 19710 și 10711 este compus din 2 case, curte și grădină în-, este proprietatea reclamanților și se învecinează pe o porțiune în latura vestică cu imobilele înscrise în CF 9226 T, nr.top.19749, 19750 - grădină, casă și curte în Calea nr.169, având ca proprietari ai construcțiilor pe și asupra construcțiilor și pe asupra terenului, iar imobilul din CF 13831 nr.top.19707 și 19708 este reprezentat de grădină cu casă și extindere P + 1 E - spațiu comercial și depozit împreună cu curte în-, având ca proprietari pe și.
Conform situației prezentate în planul privind modul actual de folosință, reclamanții folosesc o suprafață de 842 mp,iar pârâții o suprafață de 714 mp teren, ambele depășind înscrierile din CF, proprietățile limitrofe fiind despărțite de un zid de cărămidă gros de 0,3 și o lungime de 21,55, care a fost edificat de către pârâți.
Expertul, în urma analizării planului cadastral și a planului de situație, împreună cu mențiunile din CF și luând în considerare semnele de hotar exterioare și neconstestate de către părți, a stabilit linia de hotar dintre proprietăți pe aliniamentul, linie care taie zidul despărțitor în diagonală.
În acest context, judecătoria a reținut că, potrivit art.584 civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, reținând că o nouă îngrădire pe aliniamentul materializat de punctele presupune demolarea zidului edificat de pârâți.
Referitor la capătul de cerere privind închiderea celor 2 geamuri și a balconului cu vedere directă spre proprietatea reclamanților, lucrarea de specialitate realizată de expertul judiciar ing. a concluzionat că imobilul amplasat la nr.31, executat cu amplasare pe limita de proprietate, cu dezvoltare verticală tip, are executat în spartele construit către proprietatea de la nr.27 trei ferestre de lumină, o altă fereastră de lumină și aerisire precum și un balcon la etaj, cu o vedere laterală pe o lungime de 2,6, spre imobilul aflat în proprietatea reclamanților.
Prin construirea de către reclamanți a imobilului amplasat la nr.27 au fost obturate două dintre ferestrele de lumină, rămânând în prezent alte două ferestre de lumină cu geam mat și balconul, toate acestea fiind amplasate la mai puțin de 1,9 de proprietatea reclamanților.
Pe de altă parte, judecătoria a mai constatat că printr-o declarația autentificată la notar sub nr.3928/20205, reclamanții și-au dat acordul cu privire la construirea de către pârâți a trei geamuri către imobilul proprietatea lor, iar în raport cu dissp.art.635 civ. titularul unui drept de servitute nu poate întrebuința acel drept decât după cuprinderea titlului sau, fără a putea face vreo schimbare împovărătoare celui dintâi fond. În plus, potrivit art.612 civ. nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său sau de nu va fi o distanță de 19 decimetri (1,9 ) între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină, în această categorie nefiind însă incluse deschiderile de lumină și aerisire.
În acest context, instanța de fond a reținut că, atâta vreme cât cu privire la 3 dintre geamurile edificate spre proprietatea reclamanților există deja stabilită o servitute de vedere, toate geamurile fiind încadrate în categoria deschiderilor de lumină și aerisire, ferestrele fiind dotate cu geamuri, astfel că în această privință nu se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamanților și astfel, cererea de închidere a ferestrelor nu este întemeiată.
Nu același lucru s-a reținut însă și în privința balconului, care s-a constatat a avea vedere directă spre proprietatea reclamanților, iar distanța la care este amplasat se situează sub limita de 1,9 prev.de art.612 civ. astfel că se impune obligarea pârâților de a închide acest balcon este întemeiată.
În privința cererii de obligare a pârâților la plata unor daune morale, în raport cu prev. art.998 și urm. civ. judecătoria a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada existenței vreunui prejudiciu și nici a unei fapte ilicite din partea pârâților și nici a unui raport de cauzalitate între prejudiciu și vinovăție, astfel că acest capăt de cerere a fost respins.
Această sentință a fost apelată de către pârâți, aceștia susținând că expertizele au fost administrate nelegal întrucât pârâta a fost introdusă în cauză ulterior încuviințării acestor probe și totodată, nelegalitatea sentinței judecătoriei este determinată și de constituirea incorectă a cadrului procesual întrucât nu a fost împricinată și familia, a căror proprietatea se învecinează cu cea reclamanților între punctele E-F din expertiza.
Totodată, pârâții au susținut că linia de hotar stabilită între punctele este eronată întrucât J din zidul despărțitor, pe diagonală, se află pe terenul pârâților, astfel că nu se poate demola, raportat la prev. art.585 și 600.civ. fiind astfel edificat chiar pe limita de proprietate și cum acesta a fost edificată integral de către pârâți, reclamanții au obligația să cedeze porțiunea de teren necesară pentru așezarea a Jd in grosimea zidului despărțitor.
În continuare, pârâții-apelanți au prezentat critici detaliate cu privire la modul deficitar în care s-au efectuat expertizele judiciare din cauză, în particular expertiza topografică.
De asemenea, cu privire la balcon, s-a arătat că acesta are o vedere piezișă înspre proprietatea reclamanților, iar închiderea acestuia este o măsură excesivă, câtă vreme prin expertiză nu a fost stabilită în mod cert limita de proprietate dintre imobilele învecinate, pentru a se putea stabili indubitabil că acest balcon încalcă dreptul de proprietate al reclamanților.
Prin întâmpinarea lor, reclamanții - intimați au solicitat respingerea apelului, susținând menținerea sentinței judecătoriei.
Pe parcursul soluționării apelului, tribunalul a admis suplimentare probatoriului propus de către pârâții-apelanți și a încuviințat efectuarea unei noi expertize în specialitatea topografie și construcții și a respins solicitarea privind efectuarea unor contra-expertize în aceleași domenii, argumentația fiind cuprinsă în încheierile de ședință din 09.06.2008, respectiv 24.10.2008.
În soluționarea pe fond a apelului, tribunalul a reținut că toate criticile pârâților vizând respingerea cererii de efectuare unor contra-expertize topo și stabilirea liniei de hotar față de proprietățile unor vecini care nu au fost parte în proces, respectiv față de familia sunt nefondate.
Astfel, s-a constatat că în fața instanței de apel a fost admisă cererea de probațiune a pârâților, pentru opozabilitate și față de pârâta, care a fost introdusă în cauză în al doilea ciclu procesual și astfel, critica din acest punct de vedere a devenit lipsită de obiect.
Dintr-o altă perspectivă, s-a constatat că prin noua expertiză topografică, efectuată în apel s-a reușit îndreptarea erorii privind stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile reclamanților și familiei, care nu este împricinată, aliniamentul 9-E-A propus de expertul vizând exclusiv proprietățile părților litigante.
În privința unui posibil "extra petita", invocat de către apelanți, tribunalul a reținut că această critică este întemeiată întrucât instanța de fond a autorizat pe reclamanți să închidă balconul de la etajul pârâților, pe cheltuiala acestora din urmă, deși reclamanții nu au formulat o astfel de cerere, astfel că se impune înlăturarea unor astfel de dispoziții din sentința apelată.
Tribunalul a reținut în continuare că în următoarele două motive de apel, astfel cum au fost structurate, pârâții au criticat modul de stabilire a liniei de hotar prin raportare la situația de fapt di teren, actele avute la dispoziție de către expert precum și normele legale ce guvernează grănițuirea. Deși se referă la raportul de expertiză topo întocmit la Judecătoria Timișoara, criticile apelanților se mențin și ca urmare a efectuării noii expertize topo, din apel, despre care s-a concluzionat că se impune a fi valorificată atât pentru concluziile sale, cât și pentru faptul că a fost efectuată după completarea cadrului procesual cu pârâta.
Tribunalul a reținut că valabilitatea și corectitudinea concluziilor noului raport de expertiză al ing. rezultă din faptul că acesta a avut în vedere planul de încadrare în zonă, planul parcelar, după suprapunerea acestuia cu schița întocmită și astfel s-a constatat, inclusiv de către instanța de apel că aliniamentul propus pe linia 9EA este cel real. Din compararea schițelor celor două expertize realizate în cauză în specialitatea topografie rezultă cu evidență identitatea liniei de hotar propusă de către cei doi specialiști, concluziile primei expertize fiind confirmate de cele ale celui de-al doilea expert și de aceea s-a constata că nu este nevoie de administrarea unei contra-expertize, așa cum au solicitat apelanții-pârâți.
Instanța de apel a mai reținut că grănițuirea nu are ca scop determinare unei linii de hotar care să asigure proprietarilor vecini suprafața de teren înscrisă în cartea funciară - fiind posibil ca eventualele diferențe rezultate să provină de la vecinii fiecăreia dintre părți -, ci acela de a reconstitui vechiul hotar dintre imobile, așa cum era acesta stabilit în momentul în care s-a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului.
În acest context, s-a reținut că, deși este adevărat că o parte (mai redusă decât J) din zidul propus spre demolare se află pe terenul pârâților, soluție care nu este economică în mod necesar, totuși s-a constatat că nu se poate dispune demolarea parțială a zidului întrucât, pe de o parte pârâții nu au formulat un obiectiv în acest sens pentru expertiza de specialitate și pe de altă parte, păstrarea a aproximativ unui sfert din gard neaducându-le nici o folosință. În această ordine de idei, tribunalul a menționat că din schița depusă în apel, gardul edificat de pârâtul ocupă o parte mai însemnată din terenul aflat în proprietatea reclamanților (trei sferturi), decât din propriul teren și din acest punct de vedere se impune corectarea unei nereguli, respectiv încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților.
În același timp, tribunalul a constatat că aliniamentul propus de noua expertiză reprezintă de fapt o linie imaginară care va trebui să fie materializată în teren prin edificarea unui nou gard și pentru a se putea reduce cât mai puțin terenul fiecărei părți este necesar ca părțile să folosească un material de construcție corespunzător. În caz contrar, s-ar ajunge la o situație similară celei existente în prezent, pentru că fiecare vecin va trebui să cedeze o porțiune din teren pentru edificare noului gard.
Tribunalul a apreciat că aceste considerente sunt necesare pentru a indica părților litigante că relațiile de bună vecinătate presupun ca fiecare să-și exercite dreptul cu bună credință. În concret, s-a reținut că în speță părțile au efectuat deja cheltuieli însemnate și după pronunțarea hotărârii care va stabili linia de hotar și demolarea gardului vor fi necesare noi asemenea cheltuieli, pentru materializarea noului aliniament.
Susținerile apelanților privind ridicarea zidului în urma acțiunilor reclamanților, care au construit o casă lipită de casa pârâtului, ce a condus la slăbirea structurii de rezistență a imobilului pârâților, construcție care nu păstrează vechiul aliniament al construcțiilor sau privind scopul urmărit, ca reclamanții să nu mai continue a face lucrări de construcții, lipsa prejudiciului cauzat prin edificare nu pot fi reținute în cauză, prin prisma disp.art.584 civ. coroborate cu concluziile raportului de expertiză, care sunt în sensul că zidul actual nu a respectat linia de hotar dintre imobile.
În ce privește argumentul legat de limita picăturii de ștreașină a casei, întrucât zidul este lipit de casa pârâtului și se află amplasat la această limită, tribunalul a constatat că nu poate fi reținut în argumentarea unei alte linii de hotar decât acea stabilită în cauză. Aceasta deoarece primul pas este stabilirea liniei de hotar dintre imobile învecinate și numai în raport de această determinare există dreptul proprietarilor de a construi, cu respectarea disp.art.615 civ. care prevede că orice proprietar are obligația de a-și face streașina casei în așa fel încât apele ce rezultă din precipitații să nu cadă pe terenul vecinului său. Rezultă că aprecierea locului de scurgere a apelor se face ținând cont de linia de hotar află între cele două proprietăți, iar din schița aflată la fila 115, realizată de expertul constructor rezultă că locul la care se referă apelanții se află între două case vechi, ce aparțin fiecăreia dintre părți. Însă, linia de hotar nu se stabilește în raport cu poziția construcțiilor, ci invers, construcțiile trebuie să respecte linia de hotar.
În continuare, instanța de apel a reținut că în cadrul unei acțiuni în grănițuire, expertul tehnic și instanța nu trebuie să clarifice căror numere topografice aparțin suprafețele de teren folosite de părți, în plus față de suprafața din cartea funciară și nici nu stabilesc limita de proprietate așa cum rezultă din folosința îndelungată și nu interesează nici spațiul liber dintre casele vechi, obiectul acțiunii prezente urmărind reconstituirea vechiului hotar dintre proprietățile învecinate, sens în care trebuie indicate și dovedite aceste semne vechi de hotar, vechiul amplasament al unui gard care nu mai există ori altele asemenea.
Din schița întocmită de expertul topografic și planurile existente la cartea funciară rezultă că linia de hotar )EA este o linie dreaptă, în timp de zidul despărțitor nu are acest caracter, contrar datelor din planurile vechi și faptul că linia stabilită împarte zidul ridicat de pârât în două triunghiuri nu are nicio relevanță, întrucât linia de graniță nu trebuie trasată de o parte sau de alta a zidului, ci aceasta trebuie să respecte linia de hotar reală.
Tribunalul a mai reținut că apelanții-pârâți au criticat și soluția cu privire la balcon și, deși părțile nu au mai formulat obiective la expertiza în construcții în acest sens, totuși, nu se impune înlăturarea dispoziției instanței de fond deoarece din compararea distanțelor relevate de noua expertiză topografică și aceea în construcții rezultă că nu este respectată distanța legală de 1,9. Atitudinea de pasivitate a reclamanților nu reprezintă un motiv stabilit de lege care să fie de natură a înlătura aplicarea disp.art.612 civ. decât în cazul uzucapiunii sau al unei convenții, ceea ce însă nu s-a invocat de către pârâți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, pârâții și, recursul fiind motivat în drept cu disp.art.304 pct.2, 5 și 9.pr.civ.
În acest sens, recurenții pârâți au susținut că hotărârea s-a dat de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricini și astfel, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității deart.105 alin.2 pr.civ.
În concret, recurenții au susținut că decizia pronunțată în apel este lovită de nulitate întrucât completul de judecată investit cu soluționarea apelului, constituit din doamnele judecător - președinte și - judecător nu a finalizat cercetarea judecătorească prin pronunțarea hotărârii în aceeași compunere, încălcându-se astfel și dispozițiile art.260 alin.2 civ. întrucât în urma promovării doamnei judecător la Curtea de Apel Timișoara, în intervalul cuprins între încheierea dezbaterilor și redeschiderea acestora, componența completului de judecată a fost modificată
De asemenea, recurenții au susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererilor de probațiune formulate cu privire la efectuarea unei contra-expertize (topo și construcții), la termenul de judecată din 20.10.2008 și nu s-a respectat procedura de citare.
Într-o altă ordine de idei, recurenții au susținut și faptul că instanța de apel a interpretat eronat disp.art.212 alin.2 pr.civ. cu privire la proba cu contraexpertiza în specialitățile topografie și construcții, care în opinia pârâților se impunea cu necesitate, cu obiective foarte clar determinate.
În sfârșit, recurenții au susținut că li s-a înrăutățit situația în propria cale de atac, câtă vreme instanța de apel a dispus demolarea zidului de cărămidă integral și nu parțial.
Prin întâmpinare, reclamanții - intimați G și au solicitat respingerea recursului, susținând că acesta este nefondat și că zidul actual a fost edificat de către pârâți fără autorizație de construcție și se află amplasat integral pe proprietatea intimaților.
Curtea, analizând recursul pârâților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu ca aplicarea prev. art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat și că în cauză nu sunt incidente motivele de casare și de modificare prev. de art.304 pct.2, 5 și 9.pr.civ. în modalitatea invocată de către recurenți.
Astfel, Curtea va constata că potrivit art.260 pr.civ., în ipoteza în care instanța nu poate hotărî de îndată, pronunțarea se va amâna pentru un termen pe care președintele îl va anunța și care nu va putea fi mai mare de 7 zile.
Judecătorul care a luat parte la judecată este îndreptățit să se pronunțe, chiar dacă nu mai face parte din alcătuirea instanței, afară de cazul când i-a încetat calitatea de magistrat sau este suspendat din funcție. În acest caz procesul se repune pe rol, cu citarea părților, pentru ca acestea să pună din nou concluzii în fața instanței legal constituite.
Raportat la acest aspect, curtea va constata că tribunalul a declarat închisă etapa cercetării judecătorești la termenul de judecată din 17.11.2008 și datorită complexității cauzei, a amânat pronunțarea pentru 7 zile, la 24.11.2008.
Însă, în acest interval de timp a survenit îmbolnăvirea unui dintre membri completului de judecată, respectiv doamna judecător și mai apoi, promovarea și transferul acesteia la Curtea de Apel Timișoara.
În această situație, față de dispozițiile art.260 alin.2 pr.civ. și în conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare al instanțelor, aprobat prin Hotărârea CSM nr.387/2005, modificată și republicată precum și Hotărârea nr.9/07.11.2008 a Colegiului de conducere al Tribunalului Timiș, s-a decis schimbarea componenței completului de judecată, ceea ce a necesitat redeschiderea dezbaterilor și invitarea părților pentru a formula din nou concluzii, astfel încât să fie atenuate efectele încălcării principiului continuității și nemijlocirii.
Cu alte cuvinte, Curtea va constata că au existat motive obiective pentru schimbarea componenței completului de judecată, iar această schimbare a membrilor completului nu poate fi sancționată cu nulitatea deciziei pronunțate în apel, hotărârea nefiind dată de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea în fond a pricinii, câtă vreme cauza a fost repusă pe rol la data de 17.12.2008 și nu este incident motivul de casare prev. de art.304 pct.2 pr.civ. iar hotărârea nu este lovită de acea formă de nulitate care să atragă incidența motivului de casare prev. de art.304 pct. 5.pr.civ.
În al doilea rând, Curtea va constata că motivul de casare prev. de art.304 pct.5 pr.civ. nu este incident nici în forma invocată în mod independent de către recurenți, sub aspectul nepronunțării instanței asupra unor cereri de probațiune, formulată la termenul de judecată din 20.10.2008, în condițiile în care cerere de administrare a probei cu contraexpertize în specialitățile topografie și construcții au fost respinse motivat de către instanța de apel la termenul de judecată din 24.10.2008, încheierea fiind motivată în acord cu disp.art.268 pr.civ. rap.la art.261 pr.civ.
În aceeași ordine de idei, Curtea va constata că nu este incident nici motivul de modificare prev. de art.304 pct. 9.pr.civ. în sensul invocat de către recurenți cu privire la pretinsa interpretare și aplicare eronată a disp.aart.212 pr.civ. câtă vreme instanța de apel a respins motivat cererile de probațiune cu privire la efectuarea unor contraexpertize în topografie și construcții, la termenele de judecată din 09.06.2008 și din 24.10.2008.
Mai mult decât atât, Curtea va consta că această decizie a tribunalului nu a fost arbitrară, ci a reprezentat o aplicarea corectă a dis part.212 și urm. pr.civ. în condițiile în care nu se justifica efectuarea unei contraexpertize, dată fiind existența unei prime expertize realizată la instanță de fond și dublată de o nouă expertiză încuviințată și administrată de însăși instanța de apel, ale căror concluzii confirmau expertizele administrate de instanța de fond și totodată, corectau anumite inadvertențe, în favoarea pârâților - apelanți, actualmente recurenți.
În plus, expertizele noi administrate în apel au fost suplimentate pe parcursul soluționării apelului, experții răspunzând la obiecțiunile formulate de către părțile litigante și în acest context, Curtea va constata că art.212 pr.civ. a fost aplicat în mod corect, textul prevăzând că numai în ipoteza în care instanța nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză, iar expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării.
În sfârșit, asupra problemelor legate de fondul cauzei, asupra cărora recurenții nu au insistat în mod special, din perspectiva posibilităților oferite de calea de atac extraordinară a recursului, în sensul că nu au indicat în ce măsură decizia din apel ar fi nelegală ca efect al unei interpretări sau aplicări greșite a normelor legale care vizează instituțiile grănițuirii și ale servituților, Curtea va constata că tribunalul a evaluat și aplicat corect dispozițiile art.584 precum și art. 612 și art.615 cod civil și nu a înrăutățit situația apelanților-pârâți în propria lor cale de atac, din moment ce atât instanța de fond, cât și instanța de apel au dispus, respectiv menținut obligativitatea demolării zidului de cărămidă edificat de către pârâți, cu încălcarea liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate, așa cum au confirmat ambele expertize, atât cea realizată de expertul în primă instanță, cât și cea realizată de expertul în apel.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. rap.la art.304 pct.2, 5 și 9.pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâții și împotriva decizie civile nr.900/30.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât intimații nu au solicitat și nu au dovedit existența unor cheltuieli de judecată în prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.900/A/30.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 aprilie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red.: CP./ 29.04.2009
Dact. /GK./ 2 ex./30.04.2009
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Maria Petria MartinescuJudecători:Maria Petria Martinescu, Marinela Giurgincă, Cristian
