Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 355
Ședința publică din data de 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea Șubert
Judecător - C -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în com., sat i, jud. D împotriva deciziei civile nr. 48 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în com. sat i jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: reclamantul personal și intimatul reprezentat de avocat din Baroul Dîn baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 10 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 10,00 lei prin anularea chitanței nr. -/13.04.2009 la fila 9 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Avocat pentru intimatul pârât depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar recurentului reclamant.
Recurentul reclamant personal solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei recurentul reclamant depune la dosar un înscris în original, reprezentând chitanța nr. - din 18.01.2009 emisă de Trezoreria com., în cuantum de 4,00 lei, precizând că reprezintă taxa judiciară de timbru ce trebuia depusă la instanța de apel.
Solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a face dovada că la data judecării apelului, fiind grav bolnav, netransportabil, nu s-a putut prezenta la instanță pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Avocat pentru intimatul pârât se opune amânării cauzei.
Curtea respinge cererea recurentului de amânare a cauzei, față de împrejurarea că a primit citația la data de 27 martie 2009, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, aflată la fila 5 dosar și până la acest termen de judecată avea timp suficient pentru a prezenta dovada imposibilității prezentării la instanța de apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Recurentul reclamant personal solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.
Avocat pentru intimatul, solicită respingerea recursului ca nefundat, arătând că motivele invocate de recurent nu se încadrează în motivele de casare sau modificare a deciziei iar recurentul nici la acest termen de judecată nu a făcut dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta în fața instanței de apel.
Solicită deci, respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 08.08.2008 sub nr-, reclamantul a chemat in judecata pe paratul solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună obligarea acestuia de a-și muta plantațiile - pomi si - de- vie din spatele casei sale, sa-i repare stricăciunea provocată casei ce s-a produs din cauza viței - de-vie si a pomilor plantați, precum și să refacă gardul despărțitor pe o suprafață de cca.100, gard care a fost desființat de parat.
Cererea nu a fost motivata in fapt si in drept.
În temeiul art. 115-118 Cod pr. Civ. pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea întâmpinării pârâtul a arătat că nu există pomi la hotarul despărțitor dintre proprietăți, ci doar doi arbuști, aflați la 2 de gardul despărțitor, in interiorul proprietății sale, și care nu au cauzat nici un fel de "stricăciuni" casei reclamantului, ca - de-vie a existat anterior momentului edificării casei de locuit de către reclamant, iar aceasta plantație nu aduce nici un prejudiciu construcțiilor reclamantului și ca gardul despărțitor a fost edificat in urma cu peste 30 de ani chiar de către reclamant, in urma înțelegerii părților, iar amplasamentul acestuia nu a fost niciodată modificat, de altfel, casa reclamantului a fost edificata fără autorizație.
La termenul din data de 29.08.2008 reclamantul si-a precizat cererea, arătând ca - de - vie plantata de reclamant i-a deteriorat casa, în sensul ca apa provenita din ploi se scurge de pe pe peretele casei sale si totodată îi ține umbra, ceea ce a determinat căderea tencuielii - prejudiciu pe care l-a estimat provizoriu la 300 lei.
La același termen de judecata reclamantul a învederat ca înțelege să solicite si grănițuirea proprietăților.
In cauza fost administrat interogatoriul reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate în înscrisurile depuse la filele 14-15 dosar. Totodată reclamantul a renunțat la proba cu interogatoriul paratului, ce i-a fost încuviințată in cursul judecații.
La termenul din data de 03.10.2008 instanța de fond a respins excepția de conexitate a dosarului nr- la prezentul dosar, pentru motivele arătate prin încheierea de ședința de la acea data.
La același termen de judecata reclamantul a precizat în fapt capătul de cerere vizând grănițuirea proprietăților, arătând că pârâtul a modificat linia de hotar prin desființarea unor stâlpi si respectiv mutarea altora la cca. 50- 60 cm de vechiul amplasament al gardului. Totodată a solicitat ca, in subsidiar de capătul de cerere vizând refacerea integrala a gardului despărțitor pe distanta de 100, paratul sa fie obligat să plătească J din contravaloarea gardului, respectiv 500 lei, învederând că renunță la solicitarea privind obligarea paratului la plata integrala a gardului desființat.
de aceste precizări, pârâtul a ridicat excepția autorității de lucru judecat în ce privește capătul de cerere având ca obiect "grănițuire", arătând ca între părți a mai existat un litigiu având același obiect, in care s-a pronunțat sentința civila nr.5766/09.10.1986, rămasă definitiva si irevocabila.
La același termen de judecata instanța a disjuns cererea având ca obiect "grănițuire" de celelalte capete de cerere formulate de reclamant, pentru motivele arătate în practicaua prezentei, constituindu-se dosarul nr-.
Judecătoria Târgoviște prin sentința civilă 4252/3.10.2008 a admis excepția autorității de lucru judecat, invocata de parat și a respins cererea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul ca existând autoritate de lucru judecat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. dosar 3730/1986 pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamantul l-a chemat in judecata pe paratul solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să se stabilească linia de hotar intre proprietățile lor, că prin sentința civila nr.5766/09.10.1986 a fost admisa acțiunea reclamantului, dispunându-se stabilirea hotarului despărțitor pe aliniamentul 2-4 evidențiat printr-o linie roșie, conform schiței de plan întocmită de către expert, iar otrivit p. art. 1201 Cod civil, există autoritate de lucru judecat "atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauza si este între aceleași părți, făcută de ele si în contra lor in aceeași calitate".
Instanța de fond a constatat că, în speță, este întrunită tripla identitate ceruta de art.1201 Cod procedură civilă, raportat la sentința civila nr.5766/09.10.1986, astfel: obiectul cererii si cauza sunt identice, solicitându-se grănițuirea proprietăților, respectiv stabilirea liniei de hotar; prezenta judecata are loc intre aceleași părți care stau in aceeași calitate, respectiv in calitate de reclamant, iar in calitate de parat, in condițiile in care este succesor universal al numitului (parat in litigiul anterior), fiind unic moștenitor, așa cum rezulta din certificatul de moștenitor nr.7/16.03.2002 (fila 22), si ca atare efectele hotărârii anterioare ii sunt opozabile, fiind continuator al personalității autorului sau.
S-a mai reținut și că faptul ca pârâtul nu ar respecta aliniamentul stabilit anterior îl îndreptățește pe reclamant fie să solicite punerea in executare a titlului executoriu (sentința civila nr.5766/1986), în măsura in care nu a făcut deja acest lucru, fie sa solicite obligarea paratului de a respecta linia de hotar astfel cum a fost stabilita (de exemplu, pe calea unei acțiuni având ca obiect "obligație de a face"), dar in nici un caz sa solicite, din nou, grănițuirea proprietăților, întrucât s-ar aduce atingere principiului autorității de lucru judecat, a cărui incidenta împiedica judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza si purtat intre aceleași părți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie și dezvoltând motivele de apel.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 48/12.02.2009 a anulat ca netimbrat apelul și a obligat apelantul al plata cheltuielilor de judecată către intimat.
Pentru pronunța această hotărâre trribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
A mai reținut instanța de apel că, având în vedere că apelantul nu a achitat taxa judiciară de timbru și nici timbrul judiciar, deși, a fost înștiințat să îndeplinească această cerință, după cum rezultă din încheierea de la fila 8, în temeiul dispozițiilor art.20 (3) din Legea nr.146/1997 care prevăd sancționarea cu anularea cererii a neîndeplinirii obligației de plată a taxei până la termenul stabilit urmează să anuleze apelul ca netimbrat.
În temeiul dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a obligat apelantul, ca parte aflată în culpă procesuală la 500 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariul apărătorului ales potrivit chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declara recurs reclamantul.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că a achita taxa de timbru dar întrucât a fost bolnav nu s-a putut prezenta în instanță pentru a depune chitanța.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. Civ intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuileli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că și în condițiile imposibilității de prezentare personală în instanță apelantul avea obligația de a înștiința instanța printr-o cerere trimisă prin poștă, însoțită de dovada plății taxei de timbru.
A mai precizat intimatul că în mod corect instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 al. 1 și 2 din legea nr. 146/1997 potrivit cu care taxele de timbru se plătesc anticipat, iar neachitarea taxei de timbru sau imposibilitatea prezentării dovezii echivalente nu constituie motiv de recurs.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Împotriva hotărârii de primă instanță reclamantul a formulat apel, sens în care cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția civilă.
Instanța de apel a procedat la citarea apelantului pentru primul termen de judecată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, așa cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de citare.
La respectivul termen urmare a prezentării apelantului după strigarea cauzei, dar mai înainte de terminarea ședinței de judecată, instanța de apel a procedat la repunerea cauzei pe rol și fixarea unui nou termen pentru 12.02.2009, punând în vedere totodată apelantului să depună taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, aspecte ce reies din încheierea de ședință de la acea dată.
La termenul acordat apelantul nu s-a mai prezentat și nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Potrivit art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru acestea se plătesc anticipat.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantum legal în momentul înregistrării acțiunii sau a cererii instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În lumina dispozițiilor art. 20 al. 3 neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În același sens sunt și dispozițiile Normelor Metodologice de punere în aplicare a Legii nr. 146/1997, precum și cele ale OG. Nr. 32/1995 privind timbru judiciar.
Ori, din actele dosarului de apel se reține că apelantul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de timbraj nici în momentul depunerii cererii de apel și nici ulterior, deși a fost citat cu această mențiune, iar ulterior urmare a prezentării personale în fața instanței i s-a pus în vedere obligația de plată, cuantumul și sancțiunea.
Împrejurarea că recurentul ar fi fost în imposibilitate să se prezinte în instanță la termenul fixat și să înștiințeze despre această împrejurare, chiar dacă ar fi reală, nu ar afecta în nici un mod legalitatea hotărârii de vreme ce așa cum s-a menționat și în precedentul prezentelor considerente taxele de timbru se plătesc anticipat.
, faptul că recurentul a prezentat în fața instanței de recurs dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, chitanța purtând data de 18.01.2009 nu este de natură a afecta legalitatea deciziei tribunalului întrucât nu a fost depusă la dosar, iar instanța de apel nu putea, în lipsa unei cererii a apelantului în acest sens să cunoască respectiva împrejurare.
De altfel, nici în fața instanței de recurs recurentul nu a făcut dovada că ar fi achitat și timbrul judiciar aferent cererii de apel.
Mai mult decât atât recurentului nu i s-a aplicat sancțiunea de la primul termen de judecată deși instanța de apel avea această posibilitate legală, față de împrejurarea că partea fusese citată cu mențiune de timbraj inclusiv sub aspectul cuantumului și al sancțiunii, ci i-a mai fost acordat încă un termen pentru a suplini lipsa acestuia.
De altfel, motivele invocate de recurent pot constitui temei pentru eventuale alte pârghii legale, iar nu de exercitare a recursului.
Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat, critica recurentului fiind apreciată ca atare.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată către intimat reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul domiciliat în com., sat i, jud. D împotriva deciziei civile nr. 48 din 12 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în com. sat i jud. D, ca nefondat.
Obligă recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - - -
fiind în co
semnează președintele instanței
GREFIER,
Red
2 ex/17.04.2009
nr- Judecătoria Târgoviște
.
a nr- Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă
.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Șubert
