Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 356/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - grănițuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 356
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul recurent domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei nr. 93 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 27 octombrie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru 3 noiembrie 2009, apoi pentru astăzi 10 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Botoșani sub nr. 3080/23.03.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca pe baza probelor administrate în proces, prin sentința ce se va da, să se stabilească linia de hotar între imobilul proprietatea sa și cea a pârâților în baza actelor de proprietate ce dețin, cu cheltuieli de judecată.
Investită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 5892 din 17.11.2008 a admis acțiunea în grănițuire formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și și a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 3 - 9, 10, conform expertizei întocmite în cauză de expertul. Totodată, a compensat cheltuielile de judecată, în limita sumei de 600 lei și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 239,75 lei, cu acest titlu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că inexistența unor hotare așezate între proprietatea reclamantului și a celor doi pârâți a dus la stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 3 - 9 și 10, conform expertizei întocmite în cauză de expertul, ca probă concludentă și pertinentă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen legal reclamantul și pârâtul.
Reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata integrală a cheltuielilor de judecată în sumă de 1560 RON, întrucât prima instanță a compensat greșit cheltuielile de judecată.
Pârâtul a arătat că prima instanță a dat o interpretare greșită a probelor administrate, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, stabilind o linie de hotar greșită, în contradicție cu actele de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 93A din 28.04.2009, Tribunalul Botoșania respins ca nefondate apelurile declarate.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că temeinic și legal a constatat prima instanță lipsa unei culpe a părților și a dispus ca aceste cheltuieli să se facă în mod egal.
În ceea ce privește recursul pârâtului, a reținut următoarele:
Astfel, potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 11 septembrie 1984 emis de notariatul de Stat B, și au cumpărat de la suprafața de 812 mp teren construcții și casa de pe acest loc, precum și acces pe terenul proprietarului.
Pârâta împreună cu soțul său dobândesc în proprietate de la același autor prin contractul de vânzare-cumpărare din 11 septembrie 1984 suprafața de 241 mp teren, construcție și o cameră, iar prin contractul de vânzare-cumpărare din 30 septembrie 1964 suprafața de 1640 mp teren în același amplasament,- B, specificându-se în contract dreptul de trecere al cumpărătorilor pe o de teren de 19 și lată de 3.
Ulterior, pârâta vinde pârâtului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 300 mp teren prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3666 din 27 iunie 2002 autentificat de către Biroul Notarilor Publici Asociați - din B și prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2406 din 29 mai 2003 autentificat la același BNP Asociați - din B suprafața de 330 mp teren, în total suprafața de 630 mp teren.
Doctrina și practica judiciară conchide că grănițuirea proprietăților limitrofe poate fi cerută chiar când aceste proprietăți ar fi despărțite prin hotare anterioare de câte ori aceste hotare n-au fost așezate prin înțelegerea comună a părților sau în virtutea unei hotărâri judecătorești.
poate avea loc atât în situația în care astfel de semne vizibile ale liniei de hotar nu există, cât și în situația în care aceste semne există, dar sunt contestate de părți.
Instanța de control judiciar, analizând cele două expertize depuse la dosarul de fond, a constatat, ca de altfel și prima instanță, că expertiza efectuată de către exert este cea mai concludentă și pertinentă, că reflectă realitatea, are propuneri concrete, bazate pe actele și documentele cele mai vechi.
La fel, instanța nu va proceda la stabilirea liniei de hotar între cele douză proprietăți, pe considerentul că lipsește reclamantului suprafața de 60 cm și va lua în considerare actele de proprietate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare al autorilor și, care la rândul lor au vândut reclamantului și pârâtului.
Temeinic și legal prima instanță a procedat la stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul 3, 9, 10, rațiunea fiind inexistența unor semne de hotar vizibile, faptul că suprafețele de teren au răms acelealeași, cuprinse în contractele de vânzare-cumpărare amintite, dar mai ales a luat în considerare contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1964-1974, care prin schițele anexă oferă elemente de identificare a acestei linii despărțitoare dintre proprietăți, înlăturând în acest fel divergențele dintre părți care pot genera în continuare un alt șir de procese.
Mai mult decât atât, raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert, concluzionează că, cu o lungime de 20 linia de hotar dintre proprietățile pârâtului și a reclamantului ar trebui să fie pe aliniamentul delimitat de punctele 9-3, în aceste condiții suprafața delimitată de ar fi de 629,53 mp mult mai aproape de suprafața dobândită prin cele două contracte de vânzare-cumpărare de 300+330 mp, în total 630 mp, decât cea delimitată în realitate, confirmată de expert, în suprafață de 632,71 mp, delimitată în schița anexă prin punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8 și 9.
Împotriva deciziei civile mai sus arătate, a formulat recurs, în termen legal, pârâtul.
În motivarea recursului, arată următoarele:
Sentința civilă nr. 3382/1997 a Judecătoriei Botoșani, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1049/A/11.11.1998 a Tribunalului Suceava și decizia civilă nr. 829/R/1999 a Curții de Apel Suceavaa statuat irevocabil și cu privire la stăpânirea de fapt și de drept a proprietăților limitrofe, situație în care linia de hotar existentă pe aliniamentul delimitat de punctele 2,9,10 este cea corectă, impunându-se respingerea acțiunii reclamantului.
În ceea ce privește problema cheltuielilor de judecată, pârâtul arată că justifică cheltuieli pentru grănițuire în sumă de 1550 lei, astfel că reclamantul care a justificat, la rândul său cheltuieli în cuantum de 600 lei, trebuie să-i plătească suma de 475 lei cu acest titlu.
Prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1049 din 11.11.1998 a Tribunalului Botoșani, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului (decizia civilă nr. 829 din 8.06.1999 a Curții de Apel Suceava ) s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul pentru modificare servitute de trecere și revendicare a suprafeței de 12 mp, în contradictoriu cu.
Această hotărâre este opozabilă și recurentului, în calitate de succesor cu titlu particular al vânzătoarei Al., iar hotărârea dată în revendicare, conform jurisprudenței și practicii judiciare în materie, are putere de lucru judecat față de hotărârea ce se va pronunța în grănițuire.
În considerentele hotărârii mai sus arătate s-a reținut, cu putere de lucru judecat că, în conformitate cu schițele aflate la dosar, distanța dintre str. - cel M și gardul despărțitor dinspre proprietatea este de 20 ml.
Experții au constatat că, în teren, latura însuma aproximativ 19,40 ml și de aici s-ar fi putut conchide că gardul ar fi fost deplasat pe o distanță de aproximativ 0,60 înspre proprietatea reclamantului.
Acest fapt nu a fost acceptat de instanță care a reținut că aliniamentul gardului este paralel cu clădirea nouă, edificată de reclamant, că latura dinspre servitutea existentă are doar 18,90 ml iar cea dinspre proprietatea are 19,40 ml, gardul depărtându-se de proprietatea reclamantului. Instanța a mai reținut, de asemenea, că proprietatea reclamantului și nu numai a lui, a fost afectată cu ocazia lucrărilor de modernizare a străzii - cel M, în special de refacerea trotuarelor, toate aceste considerente conducând la soluția de respingere a cererii de revendicare.
În speță, ambele instanțe au încălcat puterea de lucru judecat a deciziei mai sus arătate atunci când au stabilit linia de hotar pe aliniamentul 3-9-10, conform expertizei efectuate de expertul și nu pe aliniamentul 2-9-10 al aceleiași expertize, conform liniei de hotar actuale, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la prima instanță (133).
Însuși motivul pentru care a arătat reclamantul că nu este de acord cu linia de hotar actuală, și anume că lungimea proprietății sale este în prezent de 19,40 față de 20, așa cum rezultă din actele de proprietate, a fost cercetat în cadrul acțiunii în revendicare și găsit nefondat.
Și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost greșit soluționată, recurentul dovedind cu înscrisuri (135-137) că a efectuat cheltuieli de 1550 lei iar reclamantul a dovedit cheltuieli de 600 lei (83), astfel că, după compensare, acesta din urmă ar fi trebuit să plătească pârâtului suma de 475 lei cu acest titlu.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte decizia și sentința, conform dispozitivului ce urmează.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul recurent domiciliat în B,-, județul B, împotriva deciziei nr. 93 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte decizia civilă nr. 93A din 28.04.2009 a Tribunalului Botoșani, și, menținând dispoziția de respingere ca nefondat a apelului declarat de reclamantul:
Admite apelul declarat de pârâtul.
Schimbă în parte sentința civilă nr. 5892 din 17.11.2008 a Judecătoriei Botoșani și, menținând dispoziția de admitere a acțiunii în grănițuire:
Stabilește linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 2, 9, 10, conform expertizei întocmite în cauză de expert (în loc de 3 - 9,10).
Compensează cheltuielile de judecată în limita sumei de 600 lei și obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 475 lei cu acest titlu.
Înlătură din sentința și decizia atacată dispozițiile contrare prezentei hotărâri.
Obligă reclamantul intimat să plătească pârâtului recurent suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./10.12.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. Caracterizarea cererii în raport de care s-a soluționat pricina - grănițuire
II. Soluția în apel -respinse apelurile ca nefondate
III.Soluția în recurs- admis recursul, modificat în parte apelul,admis apelul lui, schimbat linia de hotar
ÎN CIVIL
JUDECĂTORIA II.CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. 5892/17.11.2008 Decizia nr. 356/10.11.2009
Judecător Dosar nr- Complet: - -
- -
- -
II.TRIBUNALUL
Decizia nr. 93A/28.04.2009
Judecători
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1049 din 11.11.1998 a Tribunalului Botoșani, hotărâre rămasă irevocabilă prin respingerea recursului (decizia civilă nr. 829 din 8.06.1999 a Curții de Apel Suceava ) s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul pentru modificare servitute de trecere și revendicare a suprafeței de 12 mp, în contradictoriu cu.
Această hotărâre este opozabilă și recurentului, în calitate de succesor cu titlu particular al vânzătoarei Al. iar hotărârea dată în revendicare, conform jurisprudenței și practicii judiciare în materie, putere de lucru judecat față de hotărârea ce se va pronunța în grănițuire.
În considerentele hotărârii mai sus arătate s-a reținut, cu putere de lucru judecat că, în conformitate cu schițele aflate la dosar, distanța dintre str. - cel M și gardul despărțitor dinspre proprietatea este de 20 ml.
Experții au constatat că, în teren, latura însuma aproximativ 19,40 ml și de aici s-ar fi putut conchide că gardul ar fi fost deplasat pe o distanță de aproximativ 0,60 înspre proprietatea reclamantului.
Acest fapt nu a fost acceptat de instanță care a reținut că aliniamentul gardului este paralel cu clădirea nouă, edificată de reclamant, că latura dinspre servitutea existentă are doar 18,90 ml iar cea dinspre proprietatea are 19,40 ml, gardul depărtându-se de proprietatea reclamantului. Instanța a mai reținut, de asemenea, că proprietatea reclamantului și nu numai a lui, a fost afectată cu ocazia lucrărilor de modernizare a străzii - cel M, în special de refacerea trotuarelor, toate aceste considerente conducând la soluția de respingere a cererii de revendicare.
În speță, ambele instanțe au încălcat puterea de lucru judecat a deciziei mai sus arătate atunci când au stabilit linia de hotar pe aliniamentul 3-9-10, conform expertizei efectuate de expertul și nu pe aliniamentul 2-9-10 al aceleiași expertize, conform liniei de hotar actuale, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la prima instanță (133).
Însuși motivul pentru care a arătat reclamantul că nu este de acord cu linia de hotar actuală, și anume că lungimea proprietății sale este în prezent de 19,40 față de 20, așa cum rezultă din actele de proprietate, a fost cercetat în cadrul acțiunii în revendicare și găsit nefondat.
Și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată a fost greșit soluționată, recurentul dovedind cu înscrisuri (135-137) că a efectuat cheltuieli de 1550 lei iar reclamantul a dovedit cheltuieli de 600 lei (83), astfel că, după compensare, acesta din urmă ar fi trebuit să plătească pârâtului suma de 475 lei cu acest titlu.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte decizia și sentința,
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Andrieș Catrinel
