Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 357
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în municipiul B, Calea Națională nr. 86,. C,. 7, județul B, împotriva deciziei civile nr. 94 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
Concluziile dezbaterilor au fost consemnate în încheierea ședinței de judecată din 27 octombrie 2009, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru 3 noiembrie 2009, apoi pentru astăzi 10 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Botoșani sub nr. 8615 din 17 septembrie 2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta pentru a fi partajată averea succesorală rămasă după, decedată în anul 1980, și, decedat la data de 23 martie 2007.
În motivare, reclamanta a arătat că este fiica celor doi defuncți și că pârâta este cea de-a doua soție a tatălui său. A mai arătat că după mama sa au rămas mai multe bunuri mobile, moștenitori fiind ea, reclamanta cu cota de 3/8 și tatăl, în calitate de soț supraviețuitor, cu cota de 5/8, iar după acesta, masa succesorală se compune din cota de din șapte bunuri mobile pe care le-a indicat, din apartamentul cu două camere, situat în B,-,. 2, din cele două boxe de la subsol, și din suprafața de 500. teren din B,-, cu anexe gospodărești în suprafață de 100. dotate cu utilități. A explicat că, după decesul mamei nu s-a întocmit un certificat de moștenitor și că tatăl a rămas în posesia tuturor bunurilor mobile, cu excepția câtorva lucruri personale ale mamei pe care le-a primit ea. În anul 1972 tatăl s-a căsătorit cu pârâta și au locuit împreună în apartamentul dobândit cu chirie de părinții săi, de la stat, după demolarea casei proprietate personală, în anul 1979. Pârâta nu a adus în acel apartament nici un bun mobil, iar cele achiziționate ulterior, cât și imobilele au fost dobândite cu contribuția de 80% a tatălui, deoarece a realizat venituri duble față de pârâtă. Întrucât toate bunurile realizate de tată în timpul celor două căsătorii au rămas în posesia pârâtei, a solicitat să-i fie atribuite.
Prin întâmpinare, pârâta s-a apărat arătând că reclamanta nu a acceptat succesiunea după mama ei, astfel că bunurile mobile cerute a fi partajate după această defunctă fac parte din masa succesorală după. Pârâta a precizat că, din această categorie, mai multe din bunurile indicate de reclamantă; de asemenea, că aragazul și două butelii au fost date cadou de defunct, unor rude, acordeonul a fost oferit chiar de reclamantă fiului său ca amintire de la bunic. Restul bunurilor fiind foarte uzate, valoarea indicată de reclamantă este exagerată. A contestat valoarea celorlalte bunuri de partajat rămase după, precum și existența boxelor și cota de din suma de 10.000 lei, economisită din pensia pârâtei și din vânzarea unor terenuri pădure. Prin cerere reconvențională a solicitat completarea masei cu suma de 1.200 lei, retrasă de reclamantă de la bancă în ziua decesului tatălui ei.
După administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 3390 din 30 iunie 2008, Judecătoria Botoșania respins excepția lipsei de calitate procesuală a pârâtei și a reținut că reclamanta nu a acceptat moștenirea după mama sa, încât nu are calitate de moștenitoare, unicul moștenitor fiind soțul supraviețuitor, postdecedat. Drept urmare, a respins cererea de partaj după, a admis, în parte, celelalte pretenții precum și cererea reconvențională. În consecință: a constatat că masa succesorală după acest defunct se compune din: - bunuri mobile proprii, în valoare de 1.469 lei, la care concură reclamanta cu cota indiviză de în valoare de 1.101,75 lei, iar pârâta cu cota de în valoare de 367,25 lei; - cota de din bunurile mobile realizate de defunct cu pârâta, în timpul căsătoriei lor și anume o mașină de spălat automată, o sobă de teracotă mobilă, un aragaz portabil, un congelator Arctic; - cota de din apartamentul din -, B, în suprafață de 50,06.; - cota de din suprafața de 583. teren situat în B, pe- și din anexa compusă din 2 încăperi, în suprafață de 11,50.; - cota de din suma de 5.024,61 lei reprezentând depozit bancar; a constatat că valoarea totală a masei bunurilor de împărțit este de 248.941,01 lei, din care reclamantei îi revin 93.903,74 lei, iar pârâtei 155.035,24 lei; a atribuit reclamantei toate bunurile proprii, terenul din str. - - și anexa amplasată pe acesta, toate în valoare de 119.056 lei; a atribuit pârâtei toate bunurile mobile comune și apartamentul, în valoare totală de 129.056 lei; a respins celelalte cereri ca nefondate, a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 25.150,24 lei cu titlu de sultă, iar pe pârâtă către reclamantă, suma de 354,55 lei cheltuieli de judecată, rezultate după compensare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că a acceptat tacit succesiunea după prin preluarea unor bijuterii, lenjerii de pat, cuverturi, poze de familie și alte bunuri ce aparțineau mamei, că apartamentul a fost subevaluat, prin neluarea în considerare a prețului pieții, iar expertul a refuzat să răspundă la obiecțiunile ei, că în mod greșit nu s-a dispus aducerea la masa bunurilor de împărțit a depozitului bancar de 10.000 lei a cărui existență a recunoscut-o chiar pârâta prin întâmpinare, că greșit s-a admis și cererea reconvențională pentru celălalt depozit de 10.000 lei, câtă vreme pârâta nu a solicitat decât aducerea la masă a sumei de 1.200 lei, că au fost greșit calculate cotele valorice cuvenite, că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut atunci când a atribuit în lotul său bunurile mobile, întrucât nu le-a solicitat.
Tribunalul Botoșani, prin decizia civilă nr. 9 din 9 ianuarie 2009 admis apelul reclamantei, pentru parte din motivele invocate. Astfel, a reținut că și pârâta au avut două depozite bancare de câte 10.000 lei fiecare, unul la care a avut acces reclamanta și altul, rămas la dispoziția pârâtei, ce are natura juridică de bun comun și care trebuie adus la masa bunurilor de partajat. A refăcut, drept urmare, masa succesorală după defunctul, în sensul că a adăugat la valoarea de 5.024,61 lei rămasă din depozitul accesat de reclamantă după folosirea a 5.000 pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare și valoarea celui de-al doilea depozit. A constatat că mai sunt de împărțit bunurile proprii realizate în prima căsătorie cu în valoare de 1.469 lei, cota de din bunurile mobile dobândite în timpul celei de-a doua căsătorii în valoare de 532,5 lei, din apartament, în valoare de 64.410 lei, din terenul intravilan, în valoare de 53.286,2 lei și din anexele aflate pe acest teren, în valoare de 2.995 lei, valoarea totală de împărțit fiind de 134.717,31 lei. A reținut că prima instanță a stabilit cotele ideale corect, dar a greșit la calculul valoric, încât cota valorică cuvenită reclamantei corespunzătoare cotei sale ideale de, este de 103.287,98 lei, iar pârâtei îi revin, corespunzător cotei ideale de, 34.429,33 lei. De asemenea, tribunalul a refăcut și loturile, cu motivarea că nu este întemeiat să se dea reclamantei bunurile mobile din apartamentul atribuit pârâtei, pe care ea le folosește de peste 20 ani. Aceste bunuri au fost excluse din lotul reclamantei și atribuite pârâtei. În lotul reclamantei a rămas terenul și anexa din- (cota de din partaj și cota de bun comun al pârâtei, ce a fost compensată valoric), precum și suma de 5.024,61 lei, depozit bancar. Celelalte bunuri au rămas toate în lotul pârâtei, care a primit și suma de 11 304,03 lei (în loc de 25.150,24 lei), cu titlu de compensare pentru primirea cotei de bun comun a pârâtei.
Instanța de apel a înlăturat pretenția reclamantei de a nu primi nici un bun mobil, arătând că în orice proces de partaj se cuvine să fie respectat principiul împărțelii în natură și că art. 6731din Codul d e procedură civilă a fost corect aplicat și la atribuirea terenului cu anexă. A reținut că valoarea apartamentului a fost corect stabilită pe calea expertizei tehnice în construcții și că obiecțiunile reclamantei la raportul de expertiză au primit răspunsuri convingătoare. A mai reținut că prin cererea reconvențională, pârâta a cerut aducerea la masă a întreg depozitului bancar accesat de reclamantă și, în final, că reclamanta este străină de succesiunea după mama ei, câtă vreme nici la fond și nici în apel nu a făcut dovada acceptării exprese sau tacite.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, pentru motive ce se încadrează în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, susținând că nelegal s-a reținut în continuare, calitatea sa de moștenitor neacceptant după mama sa, că nu s-a avut în vedere că tatăl său a avut o contribuție mai mare, de 2/3, la dobândirea apartamentului, la depozitul bancar de 10.000 lei, ce nu trebuia adus la masă, precum și a altor bunuri, că s-a menținut valoarea apartamentului, deși pe piața liberă se practică prețuri superioare, iar terenul a fost subevaluat, că bunurile mobile au fost luate în calcul la o valoare inferioară, ce nu ține cont de inflație, iar tribunalul a confirmat cazul de plus petita săvârșit de prima instanță, în condițiile în care a arătat expres că nu dorește să i se atribuie nici un bun, ci numai plata sultei.
Prin decizia civilă nr. 94 din 1 aprilie 2009, Curtea de Apel Suceavaa respins ca neîntemeiat recursul, reținând că, potrivit art. 689 din Codul civil, opțiunea succesorală poate fi exprimată în mod voluntar printr-un act scris din care să rezulte expres însușirea neechivocă a calității de moștenitor sau în mod tacit, prin săvârșirea de acte ce nu puteau fi făcute decât în calitate de moștenitor, din care rezultă în mod necesar intenția de acceptare a moștenirii, dar și prin fapte materiale implicând acceptarea neechivocă din partea succesibilului, care are comportament de proprietar. Nu pot fi considerate ca aparținând acestei ultime categorii luarea din patrimoniul succesoral a unor bunuri de valoare redusă sau a unor obiecte ca amintiri de familie, astfel că preluarea obiectelor enumerate de reclamantă nu valorează ca acte tacite de acceptare. O asemenea valoare nu poate fi conferită nici declarației autentice dată în data de 4 iulie 2007, cu depășirea termenului de 6 luni de la deschiderea succesiunii, prevăzut de art. 700 din Codul civil și nici adeverinței depuse ca act nou în recurs, câtă vreme nu există dovada clară că starea de indiviziune rezultată din adeverință a fost lichidată cu participarea reclamantei, ca moștenitoare a mamei sale, ori că în cele 6 luni ce au urmat decesului acesteia a preluat teren în posesie, în aceeași calitate.
Curtea de Apel Suceavaa respins și cea de a doua critică, referitoare la contribuția mai mare a defunctului la dobândirea unor bunuri, deoarece acest aspect nu a constituit motiv de apel, astfel că nu poate fi examinat pentru prima dată în recurs (omisso medio). Apartamentul a fost inclus în partaj la valoarea de 128.820 lei stabilită prin expertiză, ce este superioară celei indicate de reclamantă în acțiune (120.000 lei). Prețul dorit de reclamantă, ca fiind expresia pieței libere nu mai poate fi socotit de actualitate în condițiile restrictive de criză care au cauzat o scădere drastică a valorii construcțiilor vechi. De asemenea, terenul intravilan avea valoarea determinată corect, deoarece la data de 11 februarie 2008 ( 97 fond) și prin obiecțiunile la expertiza ( 94 fond), reclamata a pretins un preț de 50 euro/ cu care pârâta a fost de acord, iar valoarea reținută de judecătorie și însușită de tribunal reprezintă expresia valorii rezultate din înmulțirea cu suprafața de 583. convertită în lei la cursul de la data pronunțării sentinței. Stabilirea unei valori superioare ar fi, de altfel, defavorabilă reclamantei întrucât ar crește valoarea sultei la care a fost obligată.
Evaluarea bunurilor mobile a fost făcută prin expertiza, în funcție de vechimea și uzura bunurilor, pentru cele găsite, iar pentru cele lipsă, în funcție de vechimea declarată de reclamantă și pârâtă. Expertiza nu a fost contestată, astfel că nu se poate reproșa tribunalului comiterea vreunei nelegalități la menținerea acestor valori. S-a apreciat că nu se confirmă cazul de plus petita pretins, întrucât instanța nu poate să ignore regula atribuirii în natură a bunurilor dintr-un partaj judiciar și a compensării prin sultă, în mod excepțional, regulă consacrată prin art. 736 din Codul civil.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurenta care a invocat faptul că instanța nu a analizat motivul invocat privind contribuția mai mare a tatălui său la dobândirea apartamentului în litigiu. În mod greșit instanța de recurs a considerat că acest motiv nu a fost invocat ca și motiv de apel, fiind incidente dispozițiile art. 318 din Codul d e procedură civilă privind omisiunea cercetării unui motiv de recurs care ar fi de natură a duce la modificarea cuantumului loturilor atribuite părților și a sultelor calculate în raport de acestea.
Analizând contestația în anulare, în raport cu motivele formulate de către contestatoare, precum și cele expres și limitativ prevăzute de art. 317 și 318 Cod procedură civilă, instanța o constată ca fiind neîntemeiată.
Deși recurenta și-a întemeiat contestația pe dispozițiile articolului 318 alin. 1 teza II din Codul d e procedură civilă, invocând neanalizarea tuturor motivelor de recurs formulate, se constată că prin decizia atacată s-a răspuns motivului de recurs formulat de contestatoare. Astfel, instanța de recurs a respins susținerile contestatoarei recurente privind greșita stabilire a cotei de contribuție a tatălui său la dobândirea apartamentului în condițiile în care o astfel de critică nu a fost formulată de aceasta cu ocazia promovării căii de atac a apelului. pe fond a acestui motiv nu este de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 318 din Codul d e procedură civilă, acesta având aplicabilitate atunci când instanța nu analizează de loc un motiv de recurs, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză. În prezenta cauză instanța a verificat mai întâi admisibilitatea acestui motiv și a constatat critica ca fiind inadmisibilă în raport de cuprinsul cererii de apel, astfel încât nu este dată cerința de a nu fi fost analizat motivul invocat de către recurentă.
Reținând că instanța a răspuns la motivul invocat de recurenta contestatoare, respingând susținerile acesteia, privind cota majorată de contribuție a autorului său la dobândirea apartamentului în raport de dispozițiile art. 294 din Codul d e procedură civilă raportat la dispozițiile art. 316 din Codul d e procedură civilă, în cauză nefiind dat art. 318 alin. 1 teza II din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, contestatoarea va fi obligată să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător (fila 15).
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în municipiul B, Calea Națională nr. 86,. C,. 7, județul B, împotriva deciziei civile nr. 94 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr-.
Obligă contestatoarea să plătească intimatei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
ex. 2/10.12.2009
Președinte:Timofte CristinaJudecători:Timofte Cristina, Ciută Oana, Frunză Sanda
