Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 388/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 388/2009
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții și - și de pârâții, și împotriva deciziilor 97/2009 și 185/2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosare civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus "prescurtări scrise" din partea recurenților, înscris olograf.
dezbaterilor și concluziilor scrise au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 08 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Mediaș la data de 30.04.2004 reclamanții și - au chemat în judecată pârâții, și solicitând:
- reunificarea imobilelor înscrise în CF 6819 Mediaș nr. top 3993/2/1 și CF 6820 Mediaș nr. top 3993/2/2 cu stabilirea liniei de graniță între proprietatea reclamanților reunificată și cea a pârâților, urmând ca pârâții să fie obligați să lase în deplină proprietate și posesie trenul în suprafață de 241 mp din CF 6820 Mediaș nr. top 3993/2/2;
- să fie identificată și delimitată servitutea de trecere cu piciorul și căruciorul care grevează terenul de 241 mp nr. top 3993/2/2 cu interzicea pârâților de a folosi servitutea în alte scopuri decât trecerea cu piciorul și căruciorul de mână și obligarea acestora de a ridica amenajările aflate pe servitute și de a debranșa poarta de la intrare ridicată pe casa reclamanților;
- să fie obligați pârâții la plata folosului de tras de pe terenul în suprafață de 241 mp care excede servitutea de trecere și la plata unei despăgubiri proporțională cu paguba suferită pentru suportarea servituții de trecere;
-//-
- obligarea pârâților de a lăsa reclamanților în deplină proprietate fâșia de teren de 70-80 din spatele casei cuprinsă între zidul actual al casei și fundația casei vechi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Încheierea nr. 5402/2003 s-au întabulat pe suprafața de teren de 241 mp înscrisă în CF 6820 Mediaș nr. top 3993/2/2 fără a-l putea folosi astfel că se impune stabilirea liniei de graniță și ridicarea amenajărilor create pe terenul care servește la exercitarea servituții de trecere.
Când reclamanții au dobândit imobilul înscris în CF 6819 Mediaș nr. top 3993/2/1 în suprafață de 414 mp pe acel teren se găsea o casă veche pe care au demolat-o și au ridicat o construcție nouă la o distanță de 70- 80 cm în vinclu spre curte revendicând și acea bucată creată prin deplasarea casei.
Reclamanții susțin că pârâta are branșată poarta de la intrare pe casa lor astfel că solicită desființarea acesteia.
Pârâții au formulat cerere reconvențională solicitând să se constate nulitatea contractului de vânzare cumpărare prin care reclamanții au dobândit trenul de 241 mp și faptul că pârâta are calitatea de proprietară asupra întregului teren aflat în prezent în posesia și folosința sa.
Pârâții reclamanți reconvenționali au învederat că reclamanții au cumpărat terenul de 241 mp de la un cetățean - la momentul înstrăinării și care nu avea ce să vândă pentru că potrivit art. 47 alin 3 din Legea 18/1991 în forma inițială, aceste teren a trecut în proprietatea statului nefiind înstrăinat în termenul de 1 an de la data apariției Legii 18/1991. Terenul fiind în proprietatea statului, a fost vândut în condițiile Legii 112/1995 așa cum era delimitat prin împrejmuiri.
Prin sentința civilă nr. 1088/11.04.2005 pronunțată de Judecătoria Mediașa fost admisă în parte acțiunea principală și respinsă acțiunea reconvențională. S-a dispus unificarea corpului funciar nr. top 3939/2/1 din CF Mediaș 6819 și a corpului funciar nr. top 3993/2/2 din CF 6820 într-un singur corp de avere proprietatea reclamanților care se va înscrie în CF 6819 Mediaș. S-a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF 6819 Mediaș nr. top 3993/2/2 și cel proprietatea pârâtei înscris în CF 5671 Mediaș nr. top 3988/20/2 pe aliniamentul L-M din planul III al raportului de expertiză tehnică imobiliară care face parte integrantă din hotărâre. S-a constatat existența dreptului de servitute de trecere cu piciorul și căruciorul asupra fondului aservit înscris în CF 6819 Mediaș top 3993/2/2 conform planșei 2 din expertiză cu obligarea pârâților la respectarea acestui drept. Au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 241 mp reprezentând nr. top 3993/2/2 din CF 6819 Mediaș cu excepția suprafeței asupra căreia se exercită dreptul de servitute. Totodată au fost obligați pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 13,36 mp reprezentând loc de streașină identificată prin expertiza tehnică.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 197.066 lei reprezentând lipsa de folosință a terenurilor cu destinația agricolă în suprafață de 115,69 mp pentru anul 2002 și 2003.
Au fost obligați pârâții să demoleze șopronul metalic și magazia zidită edificată pe terenul grevat de servitute și identificate în expertiză iar în caz contrar au fost autorizați reclamanții să execute lucrarea pe cheltuiala pârâților.
A fost respinsă cererea pârâților reclamanți la demolarea magaziei din lemn, WC-ului și a părții atârnate de casa reclamanților și petitul privind plata de către pârâți a aceluiași folos de tras pe ultimii 3 ani pe suprafața de 125,31 mp teren construit.
A fost respins și petitul privind plata de către pârâți de despăgubiri pentru folosința terenului grevat de servitute. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților cheltuieli parțiale de judecată de 20 milioane lei.
Apelurile declarate împotriva acestei sentințe au fost înregistrate inițial la Curtea de Apel Alba Iulia, iar prin Încheierea nr. 165/A/19.06.2005 a fost scoasă cauza de pe rol și trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Sibiu.
Prin decizia civilă nr. 545/17.11.2006 pronunțată de Tribunalul Sibiu secția civilă în dosar nr- s-a respins apelul declarat de reclamanții cât și cel declarat de pârâți împotriva sentinței civile 1088/11.04.2005 a Judecătoriei Mediaș.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții care a fost admis prin decizia civilă nr. 146/29.03.2007 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr-, a fost casată decizia civilă nr. 545/17.11.2007 a Tribunalului Sibiu secția civilă și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei de casare instanța de recurs a reținut că nu au fost efectuate toate probele de către instanța de apel în vederea stabilirii titularului dreptului de proprietate asupra suprafeței interpuse între cele două imobile litigioase, fiind nelegală și menținerea confuziilor expertizei efectuate în fața instanței de fond fără a lua în considerare expertiza topografică, cu toate că expertul care a efectuat lucrarea la instanța de fond nu era un expert specializat.
În rejudecarea apelului dosarul a fost reînregistrat sub nr- și prin decizia civilă nr. 97//16.03.2009 Tribunalul Sibiu secția civilă a admis apelul declarat de apelanții reclamanți și - împotriva sentinței civile nr. 1088/2005 a Judecătoriei Mediaș pe care a schimbat-o în parte. A stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamanților înscris în CF 6819 Mediaș cu nr. top 3993/2/2 și imobilul proprietatea pârâtei înscris în CF 5671 Mediaș nr. top 3988/20/2 pe aliniamentul A-B marcat în schița efectuată de expertul tehnic în apel și care face parte integrantă din hotărâre. S-a constatat că în urma unificării corpului funciar cu nr. top 3993/2/1 din CF 6819 Mediaș cu corpul funciar cu nr. top 3993/2/2 din CF 6820 Mediaș într-un singur corp de avere, corpul nou rezultat să fie înscris în CF 6893 Mediaș cu nr. top nou 3993/2/2 cu menținerea servituții.
-//-
Au fost înlăturate dispozițiile contrare din sentința atacată și păstrate toate celelalte.
Au fost obligați intimații să plătească câte 777 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel către apelanți.
În considerentele deciziei tribunalul a reținut că a fost efectuată în apel o nouă expertiză tehnică topografică și a stabilit linia de graniță având în vedere această expertiză și acelea efectuate de expertul G și de A. A concluzionat că suprafață de 120 mp face parte din suprafețele imobilelor părților și după grănițuire urmează a se face rectificarea suprafețelor acestor proprietăți. S-a reținut că între terenuri nu există semne exterioare vechi de hotar și pârâta folosește o suprafață mai mare decât cea rezultată din acte. Analizând aceste acte, instanța a concluzionat că suprafața de 120 mp identificată de experți ca excedentară, se cuvine pârâtei, motiv pentru care a schimbat în parte sentința atacată stabilind o altă linie de graniță, fără a înrăutăți situația apelanților pentru că soluția instanței de fond a fost aceeași, însă linia de graniță a fost trasată de un expert constructor care nu avea competență pentru acest obiectiv.
S-a motivat că prima instanță în mod corect nu obligat pârâții să demoleze magazia de lemn și garajul pentru că aceste construcții au fost edificate pe terenul proprietatea reclamanților de alte persoane decât pârâții, de asemenea și anexele indicate în apel. Cu aceeași motivare a fost respinsă solicitarea de debranșare a porții pentru că nu a fost făcută de pârâți și pentru că prin desființarea porții s-ar bloca exercitarea servituții de trecere. În mod corect a fost respinsă solicitarea reclamanților care viza plata despăgubirilor pentru servitute de trecere pentru că terenul a aparținut inițial unui singur proprietar care a vândut partea dinspre stradă lui și reclamanților, păstrându-și locul înfundat. Cu acea ocazie, vânzătoarea și-a rezervat fără plată dreptul de servitute de trecere asupra fondului vândut, fapt acceptat de cumpărători.
Prin decizia civilă nr. 185/18.05.2009 Tribunalul Sibiu secția civilă a respins apelul declarat de apelanții, și împotriva sentinței civile nr. 1088/2005 a Judecătoriei Mediaș, fără cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei decizii tribunalul a reținut că prin decizia civilă nr. 97/2009 a fost admis apelul declarat de apelanții și schimbată în parte sentința atacată însă, a omis să se pronunțe asupra apelului declarat de pârâții. A considerat că sunt îndeplinite art. 281 ind. 2 Cod pr. civ. șia procedat la completarea dispozitivului acestei decizii având în vedere că apelul pârâților a fost declarat în termen, s-au administrat probe pentru soluționarea acestuia iar părțile au formulat concluzii referitoare la acest apel.
Motivele invocate de pârâți au fost considerate neîntemeiate în sensul că s-a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâților și, față de faptul că dosarul are și alte capete de cerere înafară de grănițuire și servitute, apoi s-a reținut ca fiind corectă motivarea instanței de fond cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare
-//-
cumpărare încheiat între reclamanți și fostul proprietar întrucât acesta a vândut terenul peste termenul de un an prevăzut de lege, astfel că acest teren trecuse deja în proprietatea statului, afirmații care nu au putut fi reținute. Art. 47 din Legea 18/1991 a fost abrogat implicit prin art. 150 din Constituție așa cum a reținut și Curtea Constituțională încă din 1997, iar pe de altă parte pârâții nu aveau interes a solicita o asemenea constatare. În mod corect s-a reținut cu privire la servitutea de trecere că este una cu căruciorul potrivit actului prin care s-a și constituit servitutea. și magazia au fost construite de pârâți pe terenul reclamanților și în mod corect s-a dispus demolarea acestora. Instanța de fond nu a acordat plus petit întrucât reclamanții au revendicat fâșia de teren prin acțiunea principală. În fine, despăgubirile materiale au fost acordate de instanța de fond numai pentru anul 2004 și nu cum au cerut pârâții pentru anii precedenți.
Împotriva acestei decizii civile nr. 97/2009 au declarat recurs atât reclamanții cât și pârâții.
Reclamanții au solicitat modificarea deciziei atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs reclamanții invocă art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. combinat cu art. 312 Cod pr. civ. În mod greșit instanța de apel a ajuns la concluzia că suprafața de teren de 120 mp aparține lotului pârâtei intimate întrucât prin ordinul prefectului, act de dobândire a terenului, s-a dispus trecerea în proprietatea doamnei "cota de 1/1 din 212 mp teren proprietatea statului situat în intravilanul municipiului Mediaș înscris în CF 5671 nr. top 3988/20/2 în suprafață totală de 212 mp". Recurenții apreciază că nu este vorba de toată suprafața de 212 mp pentru care ar fi trebuit formulată dispoziția "cota de 1/1 de 212 mp" iar în al doilea rând, ordinul face referire la suprafața totală de 212 mp înscrisă în CF 5671 Mediaș nr. top 3988/20/2.
Față de mențiunile din extrasul de CF la care face referire ordinul prefectului reclamanții recurenți concluzionează că terenul aferent este de 82,80 din 212 mp și diferența de până la 212 mp este terenul de sub construcții, respectiv suprafața de 129,2 mp.
Recurenții susțin că instanța de apel în mod greșit a luat în considerare linia de graniță propusă de expertul deoarece acesta era un expert propus de una din părți și nu desemnat de instanța, deci nefiind imparțial nu poate oferi concluzii decât în susținerea părții pe care o reprezintă. Deși prin încheierea de ședință din 13.10.2008 tribunalul a menționat că lucrarea efectuată de expertul nu poate fi luată în considerare, a stabilit linia de graniță potrivit propunerii acestuia.
În al treilea rând, este criticată motivarea instanței de apel că li s-ar fi înrăutățit situația în propria cale de atac, afirmație nefondată atâta vreme cât au pierdut suprafața de 60 mp prin stabilirea noii linii de graniță, pârâta dobândind întreaga suprafață de 120 mp.
-//-
Se solicită obligarea pârâtei la debranșarea porții pentru că a fost de acord la interogatoriu cu acest lucru. Apoi cu privire la despăgubirile pentru servitute se arată că, potrivit art. 616 Cod civ. i s-a redus valoarea terenului cu 50%, iar împrejurarea că servitutea s-a născut fără despăgubiri este lipsită de relevanță.
S-a depus copie a foii funciare 5671 Mediaș nr. top 3988/20/2.
Pârâții au declarat recurs atât împotriva deciziei 97/196.03.2009 cât și a deciziei 185/2009 ca fiind nelegale, și au solicitat în baza art. 312 Cod pr. civ. și art. 304 pct. 5, 6 și 9 Cod pr. civ. să se dispună admiterea recursului și în principal casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare, și în subsidiar modificarea în parte a deciziei.
În expunerea motivelor de recurs pârâții susțin că instanța a încălcat normele de procedură - art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. coroborat cu art. 281 ind. 2 Cod pr. civ. pronunțând în același dosar două decizii fără a pronunța o încheiere de completare a hotărârii. Susține că nu sunt întrunite cerințele art. 282 ind. 2 Cod pr. civ. privitoare la completarea hotărârii și că instanța a făcut practic două judecăți separate asupra fondului, una prin decizia 97/2009 și una prin decizia 185/2009 fără însă a pronunța o hotărâre de completare a deciziei nr. 97/2009. Hotărârea de completare a deciziei nu putea avea decât forma unei încheieri și nu a unei decizii prin care se rejudeca practic fondul cauzei deși aceasta a fost dezbătută în ședința publică din 3.03.2009 când s-a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise. Cu toate acestea prin decizia 185/2009 s-a soluționat apelul formulat de pârâți în contradictoriu cu reclamanții intimați împotriva sentinței civile 1088/2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș. Între cele două hotărâri există o contradicție cu privire la cele întâmplate în ședința publică din 02.03.2009 și în ședința publică din 18.05.2009. Dacă apelul recurenților s-a judecat în ședința publică din 2.03.2009 și instanța nu s-a pronunțat asupra acestuia trebuia să dea o încheiere de completare a deciziei pronunțate în măsura în care ar fi fost sesizată cu o cerere. Dacă apelul nu s-a judecat în ședința publică din 2.03.2009 atunci instanța nu putea aplica procedura completării hotărârii prevăzută de art. 281 ind. 2 Cod pr. civ.
Mai mult, instanța a procedat inadmisibil prin repunerea cauzei pe rol după pronunțarea hotărârii iar în cauză nu s-a formulat cerere de completare a hotărârii din partea părților aflate în judecată. Art. 282 ind. 2 Cod pr. civ. prevede necesitatea existenței unei asemenea cereri. Instanța din oficiu nu putea completa hotărârea și nici intimații nu puteau formula o asemenea cerere.
Pe de altă parte, pronunțând prima decizie de admitere a apelului declarat de intimații și schimbând în parte hotărârea primei instanțe instanța, fără a judeca și apelul pârâților s-a antepronunțat fiind evident că nu putea decât să respingă apelul pârâților.
În mod greșit instanța a aplicat legea, a acordat mai mult decât s-a cerut, sau ceea ce nu s-a cerut, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 6 și 9 Cod pr. civ.
-//-
Recurenții susțin că în mod greșit instanțele au respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților și și că ar fi trebuit să stabilească pentru fiecare pârât calitatea procesuală, raportat la fiecare capăt de cerere. Stabilind în acest fel calitatea procesuală se pot determina corect și cheltuielile de judecată față de culpa fiecărui pârât în legătură cu fiecare capăt de cerere. Pârâții și sunt doar tolerați în locuința pârâtei, nu au nici un drept în imobilul în care locuiesc și nici nu au invocat dobândirea vreunui drept. De aceea instanța de apel trebuia să constate calitatea procesuală pasivă a pârâților și doar cu privire la unele capete de cerere și să le menționeze expres, urmând a fi avute în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată.
Sunt nelegale hotărârile instanțelor privind dreptul de proprietate al reclamanților asupra suprafeței de 241 mp, cu privire la valabilitatea contractului de vânzare cumpărare și cererea reconvențională a pârâtei pentru că terenul a trecut în proprietatea statului prin efectul legii. Interesul recurentei de a solicita constatarea nulității contractului rezultă din vocația sa legală de a dobândi proprietatea prin efectul legii de la Statul român căruia i-ar fi revenit în proprietate terenul.
Cu privire la servitutea de trecere recurenta susține că natura acesteia a fost stabilită definitiv prin actul de partaj voluntar și această înțelegere dintre antecesorii părților a fost respectată. Dacă s-a recunoscut prin acest act de partaj voluntar dreptul de proprietate al reclamanților asupra unei suprafețe de 414 mp ca efect al voinței părților aceeași voință trebuie recunoscută și schimbării denumirii servituții din servitute de trecere cu piciorul și căruciorul în servitute de trecere cu piciorul și carul pe o lățime de 2,5 către vecinul Această servitute a și fost înscrisă în cartea funciară. Hotărârea este considerată neîntemeiată și cu privire la amenajările existente pe terenul afectat de servitutea de trecere și în ceea ce privește despăgubirile acordate reclamanților pentru folosul de tras de pe terenul de 241 mp ce excede servituții de trecere.
Hotărârile atacate sunt considerate nelegale și pentru că instanța de fond s-a pronunțat în ce privește revendicarea suprafeței de 80 cm din spatele casei reclamanților până la fundația casei vechi, deși nu s-a solicitat acest lucru și nici nu s-a timbrat. Mai mult, instanța a modificat dimensiunea servituții deși reclamanții nu au avut un petit în acest sens.
Prin întâmpinarea formulată reclamanții au solicitat respingerea recursului declarat de pârâții, cu cheltuieli de judecată. În esență reclamanții susțin că procedura completării hotărârii în apel este tot cea prevăzută de art. 281 ind. 2 Cod pr. civ. însă nu este necesară o cerere a părților față de disp. art. 298 Cod pr. civ. Instanța s-a pronunțat prin hotărâre și nu prin încheiere întrucât Codul d e procedură civilă prevede expres situațiile în care se pronunță încheiere. Mai susțin că în cauză nu este vorba de o antepronunțare nefiind incidente disp. art. 24 Cod pr. civ. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților și aceasta
-//-
fost corect reținută întrucât aceștia folosesc alături de proprietara tabulară imobilul revendicat de reclamanți. S-a mai motivat că nu sunt întemeiate nici celelalte critici formulate în recursul pârâților, hotărârile judecătorești fiind corect motivate și apărate de criticile recurenților pârâți.
S-a depus copia încheierii nr. 7556/14.05.2008 a OCPI Sibiu- Biroul Mediaș, extras CF 6820 Mediaș nr. top 3993/2/2 și copie a foii funciare, copia foii funciare 5671 Mediaș nr. top 3988/20/2.
Analizând legalitatea deciziilor atacate prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 Cod pr. civ. Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 281 ind. 2 alin 1 Cod pr. civ. dacă prin hotărâre instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, sau asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate cere completarea în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri. Aliniatul 2 al articolului stabilește că cererea se soluționează de urgență cu citarea părților prin hotărâre separată.
Prin decizia civilă nr. 97/2009 Tribunalul Sibiu - secția civilă a analizat doar apelul declarat de reclamanții și - împotriva sentinței civile 1088/2005 a Judecătoriei Mediaș, considerentele acestei decizii referindu-se doar la motivele de apel invocate de acești reclamanți.
Prin decizia civilă nr. 185/2009 Tribunalul Sibiu - secția civilă a respins apelul declarat de apelanții pârâți, și, în considerentele hotărârii invocând art. 281 ind. 2 Cod pr. civ. iar apoi analizând în fond acest apel.
Se constată că niciuna dintre părți nu a formulat cerere pentru completarea dispozitivului deciziei civile nr. 97/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu concluzia fiind că instanța din oficiu a dispus repunerea cauzei pe rol, situație care nu este prevăzută de normele procedurale. Soluționarea unui apel nu poate fi considerată "omisiune" a instanței de a se pronunța asupra unei cereri conexe sau incidentale, așa cum prevăd dispozițiile art. 281 ind. 2 Cod pr. civ. Procedând în acest fel, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, chiar dacă părțile au fost citate și au formulat concluzii. S-a ajuns la situația în care cele două apeluri declarate de reclamanți și respectiv pârâți au fost soluționate la termene diferite de judecată, cu încălcarea normelor procedurale.
Chiar dacă decizia nr. 97/2009 a fost pronunțată de Tribunalul Sibiu în condiții de contradictorialitate și cu respectarea normelor care reglementează judecarea apelului, deși nu a fost analizat unul dintre apeluri pentru a nu prejudicia părțile și a asigura o judecare unitară a celor două căi de atac declarate de părți împotriva sentinței nr. 1088/2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în temeiul art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. și art. 312 Cod pr. civ. Curtea va admite ambele recursuri, va casa deciziile atacate și va trimite cauza la Tribunalul Sibiu pentru rejudecarea apelurilor.
Cu ocazia rejudecării, instanța va avea în vedere și criticile formulate de părți în recursuri.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 388/2009 dată în dosar nr-)
Cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea prezentelor recursuri vor fi avute în vedere la judecarea apelurilor.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanții și - precum și de pârâții, și împotriva deciziilor 97/16.03.2009 și 185/18.05.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr- și în consecință:
Casează deciziile atacate și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Sibiu pentru rejudecarea apelurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 1088/2005 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 7 ex/17.11.2009
-,
-
Președinte:Carla Maria CojocaruJudecători:Carla Maria Cojocaru, Anca Neamțiu, Daniela
