Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 410/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 410/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții și - împotriva deciziei civile nr. 205/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile 53/2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș, în dosar civil nr-.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise din partea recurenților pârâți și - formulate prin avocat, împreună cu înscrisuri (la 15.10.2009 orele 13.50și la 22.10.2009.).
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 15 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătorie Mediaș în 27.09.2007 reclamanții și - au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Comuna prin Primar și Consiliul local precum și pârâții și - solicitând să se stabilească linia de graniță între proprietatea reclamanților înscrisă în CF 319 - nr. cadastral 203 compusă din teren intravilan în suprafață de 3719 mp, moară comunală, situată administrativ în localitatea -- și următoarele proprietăți:
- pe o latură a proprietății reclamanților între proprietatea acestora și strada - proprietatea Statul Român reprezentat prin Comuna;
- pe altă latură a proprietății reclamanților și cea a pârâților și - înscrisă în CF 758 - nr. cadastral 202 compusă din grădină intravilan în suprafață de 3143 mp, aceștia având cota de 7/8 din imobilul amintit;
-//-
- pe aceeași latură, între proprietatea reclamanților și proprietatea Statului român reprezentat prin Comuna prin Primar, înscrisă în CF 758 - nr. cadastral 202 compusă din grădină intravilan în suprafață de 3143 mp având cota de 1/8 din imobil, fostă proprietate a numiților și, decedați, fără urmași, Statul Român devenind proprietar prin vacanță succesorală.
- pe celelalte laturi între proprietatea reclamanților și proprietatea Statului român reprezentat prin Comuna, proprietate înscrisă în CF 799 - nr. cadastral 223/1, 223/2, 224/1. Cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt proprietarii terenului și ai construcției înscrisă în CF 319 - nr. cadastral 203 compusă din teren intravilan în suprafață de 3719 mp cu moară comunală situată administrativ în -- iar pârâții sunt proprietari ai imobilelor învecinate.
Reclamanții susțin că între ei și pârâții au survenit neînțelegeri cu privire la granița existentă între proprietăți motiv pentru care au formulat prezenta acțiune.
Pârâții și - au formulat acțiune reconvențională solicitând să se stabilească faptul că foștii proprietari de la care pârâții au cumpărat cota de 7/8 părți din imobil au dobândit prin uzucapiune și cota de 1/8 părți aparținând proprietarilor tabulari și iar acest drept le-a fost transmis lor odată cu perfectarea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2012/2002. Cu cheltuieli de judecată.
Instanța a constatat că prin această cerere reconvențională au fost chemate în judecată și alte persoane motiv pentru care prin încheierea din 10.01.2008 a dispus disjungerea acțiunii și judecarea ei pe cale separată.
Prin precizare la întâmpinare pârâții au invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin prisma faptului că proprietarii tabulari și nu au fost chemați în judecată iar Statul Român nu are calitatea de reprezentant al unor persoane fizice, a faptului că acesta nu poate fi reprezentat de Comuna sau de Consiliul local, doar Ministerul Economiei și Finanțelor având calitatea de reprezentant.
Prin sentința civilă nr. 53/15.01.2009 Judecătoria Mediașa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții și a admis în parte excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român în ce privește Consiliul local. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și - împotriva pârâților și - în contradictoriu cu Statului român reprezentat prin Comuna prin Primar și în consecință s-a constatat ca fiind tardivă succesiunea după proprietarii tabulari și, cota lor de 1/8 părți din imobilul înscris în CF 758 - nr. top 202, revenind pârâtului
-//-
Statul Român în patrimoniul unității administrativ-teritoriale Comuna jud. Sibiu. A fost stabilită linia de graniță între proprietatea reclamanților constând în imobilul înscris în CF 319 - nr. top 203 și coproprietatea pârâților constând în imobilul înscris în CF 758 - top 202 pe aliniamentul A" - B" - C" - D" - E" conform schiței de la fila 245 din dosar evidențiat în zona A din planșa nr. 2 aferentă suplimentului de la fila 243 din dosar ce face parte integrantă din hotărâre, mai puțin în ceea ce privește mențiunile de dezmembrare. Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 808 lei cheltuieli de judecată parțiale fiind compensate restul cheltuielilor.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că reclamanții sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 319 - nr. top 203 teren intravilan cu moară comunală în suprafață de 3719 mp iar pârâții și - deține în proprietatea cota de 7/8 părți din imobilul înscris în CF 758 - nr. top 202 constând în grădină în suprafață de 3143 mp, prin indiviziune cu și care dețin cota de 1/8 părți.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii instanța a reținut faptul că numiții și au dobândit dreptul de proprietate în anul 1874, și de la acea dată au trecut peste 130 de ani astfel că aceștia nu mai pot fi în viață și cum nu se cunosc moștenitori ai acestora, a reținut că este o succesiune vacantă care revine statului potrivit art. 680 Cod civ. Întrucât art. 477 Cod civ. statuează că averile vacante sunt de domeniu public iar art. 25 din Legea 213/1998 definește sintagma "domeniu public" instanța a concluzionat că averea se regăsește în domeniu privat al statului sau unității administrativ-teritoriale. Fiind vorba despre un teren de interes local a fost considerat domeniu privat al unității administrativ-teritoriale potrivit art. 6, 36 din Legea 18/1991 și art. 121 din Legea 215/2001. De aceea judecătoria a considerat că Statul Român și Comuna prin Primar au calitate procesuală pasivă astfel că acțiunea așa cum a fost promovată este admisibilă. Față de prev. art. 12 alin 5 din Legea 213/1998 a fost respinsă calitatea de reprezentant a Consiliului local.
Din probatoriul testimonial administrat, a rezultat că înainte de dobândirea de către părți a corpurilor funciare pe care le deține în prezent, acestea au format un singur corp funciar din proprietatea unei singure persoane. Cele două parcele, perimetrul morii cu terenul aferent, și grădina folosită în prezent de pârâții se delimitau prin intermediul unor construcții anexe care reprezintă de fapt motivul disensiunilor dintre părți. Aceste construcții erau folosite de cei care dețineau moara. Vechea linie de graniță care exista între cele două parcele era dată de gardul despărțitor și care se configura pe un aliniament rectiliniu cu aceste construcții anexe, însă în prezent această linie a fost încălcată prin mutarea ei în detrimentul reclamanților și construcțiile anexe incluse în lotul pârâților.
-//-
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză pentru stabilirea liniei de graniță iar instanța a ales acea variantă care corespundea liniei vechi de hotar dintre cele două fonduri învecinate și căreia i-a dat eficiență potrivit art. 584 Cod civ.
Prin decizia civilă nr. 205/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - secția civilă a fost respins apelul declarat de pârâții și - împotriva sentinței civile nr. 53/2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș și au fost obligați apelanții să plătească intimaților suma de 2000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele deciziei s-a motivat că instanța de fond a acordat ceea ce s-a cerut și că prin acțiune reclamanții au solicitat să se stabilească granița și cu proprietatea Statului român, în calitate de moștenitor, ca urmare a vacanței succesorale după defuncții și. În ce privește stabilirea liniei de graniță instanța nu a făcut nicio confuzie cu acțiunea în revendicare pentru că a stabilit doar traseul liniei de graniță și doar în situația în care una dintre părți ar constata că este încălcat dreptul de proprietate să fie formulată acțiune în revendicare. Linia de graniță a fost stabilită potrivit semnelor exterioare existente pe teren și a declarațiilor de martori, pe vechiul amplasament.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții și - solicitând admiterea recursului, casarea în întregime a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept d-a invocat art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și s-a susținut că modul în care instanța a stabilit linia de graniță nu a fost corect pentru că nu s-a ținut cont de cadastrală după care au fost întabulate ambele imobile și astfel pârâții au fost lipsiți de o suprafață de 700 mp. Procedând în acest fel recurenții susțin că le-a fost încălcat dreptul de proprietate garantat de art. 74 din Constituția României. Recurenții sunt cei care au plătit impozitele pe clădiri și suprafața de teren din 202 de 3140 mp astfel că decizia Tribunalului Sibiu este netemeinică. În mod eronat instanța a ținut cont numai de cea de-a treia expertiză întocmită în cauză, deși primele două indicau soluția corectă și la dosar se află și o expertiză extrajudiciară care de asemenea reflectă situația susținută de recurenți. Mai menționează că fiind cumpărători de bună credință ai imobilului au achitat toate impozitele și taxele după suprafețele declarate și susținute în cauză.
Prin întâmpinarea depusă intimații reclamanți și - au solicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea deciziei atacate. Cu cheltuieli de judecată.
Intimații au invocat în primul rând nulitatea cererii de recurs susținând că nu cuprinde indicarea hotărârii care se atacă, lipsă sancționată potrivit art. 302 ind. 1 Cod pr. civ. cu nulitatea. Consideră că este nul recurusl și față de împrejurarea că prin cerere nu s-a indicat ca fiind atacată și sentința Judecătoriei Mediaș, ceea ce ar conduce la concluzia că aceasta a intrat în puterea lucrului judecat.
-//-
În ceea ce privesc motivele de recurs susțin că nu s-a indicat instanța la care să fie trimisă spre rejudecare cauza și nici motivele, mai ales că recurenții nu au solicitat alte probe decât cele administrate în fața instanței de fond.
În ceea ce privește linia de graniță susțin că a fost corect stabilită cu respectarea dreptului de proprietate al fiecăreia dintre părți și a vechiului hotar, a schiței cadastrale, care este în concordanță cu situația de fapt. Recurenții au intrat abuziv pe proprietatea intimaților, au distrus două anexe ale morii și au ucis animalele pe care le aveau și pentru aceste pagube este pe rol recursul declarat împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr-. Prin sentința civilă 2926/11.10.2007 pronunțată de Judecătoria Mediașa fost admisă cererea reclamanților intimați de ordonanță președințială și s-a dispus sistarea lucrărilor de demolare a celor două anexe ale morii, demolare începută de recurenți. Acestora li s-a respins acțiunea în uzucapiunea a cotei de 1/8 părți a defuncților și prin sentința civilă nr. 1593/26.06.2008 pronunțată în dosar - a Judecătoriei Mediaș.
Au fost depuse la dosar sentința civilă nr. 1146/15.05.2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar -, copia dispozitivului sentinței civile nr. 2926/11.10.2007 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar -, sentința civilă nr. 1593/26.06.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar -, sentința civilă nr. 453/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Mediaș în dosar nr-, contract de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea 1414/19.05.2004 de, chitanța nr. -/22.07.2009 privind impozitele achitate pentru clădiri, teren și mijloace de transport cu titlu de creanțe la bugetul local al Primăriei.
La termenul din 24.09.2009 recurenții și - au depus prin avocat note cu privire la recursul declarat și au invocat pe lângă motivul prev. de art. 304 pct. 9 și motivul de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod pr. civ.
S-a susținut că s-a încălcat dreptul la apărare al coproprietarului cotei de 1/8 în persoana lui (fiu) care nu a fost citat în proces. Statul Român nu are vocație succesorală pentru cota de 1/8 din imobilul înscris în CF 758 - top 202 deoarece moștenirea coproprietarilor tabulari () și nu este vacantă fiind acceptată de fiul lor (). Judecata s-a făcut în contradictoriu cu Statul Român persoană care nu are calitate procesuală pasivă în petitul privind grănițuirea. Recurenții arată că atașează înscrisuri noi care vor conduce automat la casarea hotărârii și că dacă ar fi fost cunoscute de instanță ar fi determinat pronunțarea altei soluții. Susțin că instanța de trimitere ar urma să respingă capătul de cerere privind constatarea succesiunii vacante a defuncților și, să stabilească corect cadrul procesual față de situația nouă de carte funciară și să refacă probatoriul
-//-
în raport de părțile care au calitate procesuală pasivă pentru petitul de grănițuire pronunțând hotărârea doar în contradictoriu cu aceștia. Înscrisurile noi pe care le-au depus sunt: extras din registrul de deces al comunei privind pe decedat la 9 mai 1971 cu ultimul domiciliu în -; certificatul de moștenitor nr. 457/1973 privind dezbaterea succesiunii după din care rezultă că unic moștenitor acceptant este () fiu; extras din registrul de deces al comunei privind pe născută decedată în 1975 cu ultimul domiciliu
în -; certificatul de moștenitor cu nr. 199/1977 privind dezbaterea succesiunii după născută din care rezultă că unic moștenitor acceptant este () fiu; certificatele de moștenitor suplimentare nr. 150/31.08.2009 respectiv nr. 151/2009 prin care s-au completat actele menționate în ceea ce privește masa succesorală rămasă după defuncții și cu referire la cota de 1/8 din imobilul înscris în CF 758 - nr. top 202; contractul de vânzare cumpărare prin care cota de 1/8 din imobilul înscris în CF 758 - top 202 estre transmisă recurenților pârâți și -; extrasul CF privind întabularea cotei de 1/8 din imobilul înscris în CF 758 - top 202 pe numele recurenților pârâți și -.
La aceste note s-a depus un răspuns de către intimați prin mandatar, în care se arată că recursul inițial depus în termen nu conține nici un motiv de recurs prev. de art. 304 Cod pr. civ. ci o înșiruire de afirmații de fapt, total nejustificate. Înscrisul intitulat "note" conține de fapt un motiv suplimentar de recurs care este însă depus cu depășirea totală a termenului, astfel că se solicită anularea recursului invocând în drept și o decizie a ICCJ în care este interpretat art. 303 alin 1 Cod pr civ. și art. 306 alin 1 Cod pr. civ. Chiar dacă s-ar pune în discuție peste termenul legal motivul invocat sub formă de note, acesta este nefondat întrucât recurenții au devenit proprietari pe întregul teren și sunt participanți la proces încă de la început, astfel că situația nu s-a schimbat cu nimic. Acțiunea în grănițuire a fost bine introdusă împotriva tuturor proprietarilor de cote ai celei de a doua parcele.
Recurenții au depus un înscris intitulat "concluzii scrise" prin care solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. care include în mod global toate încălcările normelor de procedură înafara de cele menționate expres în art. 304 pct. 1-4 Cod pr. civ.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 303-304 Cod pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 303 alin 1 Cod pr. civ. recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, nemotivarea în acest termen fiind sancționată potrivit art. 306 alin 1 Cod pr. civ. cu nulitatea. Motivele de ordine publică, potrivit aliniatului 2 al aceluiași articol, pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs cu condiția însă de a fi puse în dezbaterea părților.
-//-
În cauza de față pârâții au formulat recurs la data de 08.07.2009, împotriva "sentinței" civile nr. 205/29.05.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile nr. 53/2009 a Judecătoriei Mediaș, obiectul cauzei fiind grănițuire.
Chiar dacă au indicat greșit denumirea hotărârii pronunțate de Tribunalul Sibiu ca fiind "sentință" și nu "decizie" cum este în realitate, este evident care este hotărârea atacată. Din primele două alineate subsecvente "motivelor de recurs" reiese cu certitudine că este atacată decizia pronunțată de Tribunalul Sibiu nr. 205/2009, și sentința pronunțată de judecătorie astfel încât motivul de nulitate invocat de reclamanți prin întâmpinare și întemeiat pe art. 302 ind. 1 Cod pr. civ. este nefondat și va fi respins.
Va fi respins ca nefondat și motivul de nulitate invocat de intimați prin întâmpinare potrivit căreia trebuia atacată odată cu decizia pronunțată în apel și sentința judecătoriei, în condițiile în care au fost atacate ambele hotărâri.
În recursul pârâților este criticată modalitatea în care instanța a stabilit linia de graniță raportat la cadastrală și la actele care se află la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară cu privire la suprafața pentru care s-a plătit impozit de către recurenți. Chiar dacă nu este motivat în drept din expunerea nemulțumirilor recurenților reiese că este criticată starea de fapt reținută de instanță, aspect care nu mai poate fi cenzurat de instanța de recurs în urma abrogării pct. 10 al articolului 304 Cod pr. civ.
Instanța de recurs este datoare să verifice doar legalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, iar critica expusă de pârâți nu cuprinde nici un motiv de nemulțumire față de interpretarea și aplicarea legii.
Suplimentul de motive invocat pentru pârâți de mandatarul acestuia prin înscrisul intitulat "note" este depus cu încălcarea prevederilor art. 303 alin 1 Cod pr. civ. astfel că instanța nu este ținută, potrivit art. 306 Cod pr. civ. a se pronunța asupra unor motive invocate tardiv, sancțiunea fiind neluarea în considerare a motivelor depuse peste termenul stipulat de lege.
În cauză, aspectul invocat nu se încadrează în prev. art. 304 pct. 5 Cod pr. civ. întrucât instanța nu a încălcat nicio formă de procedură prevăzută sub sancțiunea nulității de art. 105 alin 2 Cod pr. civ. Astfel, instanța de fond și cea de apel au judecat cauza prin prisma acțiunii cu care a fost investită raportat la obiectul cauzei și la probele care au fost aduse de părți și administrate în condiții de legalitate.
Afirmația recurenților că instanța poate constata și din oficiu nulitatea absolută a hotărârii față de lipsa calității procesual pasive a Statului Român față de o situație nouă, creată chiar de recurenți, este nefondată și va fi respinsă: excepția invocată a lipsei calității procesuale pasive, nu este una de ordine publică, potrivit art. 159 cod procedură civilă.
Față de aspectele de fapt și de drept reținute, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. se va respinge recursul declarat de pârâții și - împotriva deciziei civile 205/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 410/2009 dată în dosar -)
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. vor fi obligați recurenții să plătească intimaților cheltuieli de judecată de 2000 lei reprezentând onorar de avocați.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâții și - împotriva deciziei civile 205/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu și a sentinței civile 53/2009 pronunțată de Judecătoria Mediaș.
Obligă recurenții să plătească intimaților cheltuieli de judecată de 2000 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 8 ex/04.12.2009
-,
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Daniela
