Anulare act. Decizia 407/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1615/1998)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 407/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanții, - decedat pe parcursul procesului, prin moștenitori, prin curator, și, împotriva deciziei civile nr. 278/1998 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr. 4954/1997.
Se constată că în termenul de pronunțare acordat în cauză s-au depus concluzii scrise din partea intimatului pârât, formulate prin avocat.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 15 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată la udecătoria Sibiu sub dosar nr. 10422/1996 reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții și Consiliul Local Mari să se constate nulitatea absolută a actului de schimb încheiat între Primăria Mari și pârâta având ca obiect o suprafață de tren de 1400 mp.
În motivarea cererii se arată în esență că actul de schimb vizează un teren ce a aparținut antecesoarelor reclamanților și -. Urmare a apariției Legii 18/1991, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu ce constituie curtea casei naționalizate. Primăria, fără a face dovada calității de proprietar, a încheiat un act de schimb cu fraudând dispozițiile legale imperative în materie. Actul de schimb nu îndeplinește nici condițiile de formă prevăzute expres de lege pentru validitatea contractului respectiv.
Prin sentința civilă nr. 5943/1.09.1997 Judecătoria Sibiua admis acțiunea formulată de reclamanții,
-//-
, prin mandatar, prin curator împotriva pârâților și Consiliul Local Mari și în consecință a constatat nulitatea absolută a actului de schimb nr. 24/1835 încheiat la data de 9.07.1992 între Primăria Orașului Mari și pârâta privind terenurile de 1400 mp situat în punctul " Lungă" și de 1400 mp situat pe str. - - de pe raza orașului Mari. A fost obligată pârâta să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 201.600 lei.
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea numitei fiind o parte din grădina imobilului situat în Mari- împrejurare care rezultă din răspunsul la interogatoriu dat de Primăria Orașului Mari. s-a căsătorit cu și au adoptat împreună pe -. În 1918 a decedat iar în anul 1961 decedat și unica succesoare a acestora fiind fiica adoptivă -.
Potrivit certificatului de moștenitor aflat la dosar moștenitor al defunctei - a fost decedat la 29.10.1991 iar după acesta au rămas ca succesori și.
Prin hotărârea nr. 190/7.05.1997 s-a admis cererea petiționarilor, și și s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în orașul Mari-.
La baza contractului de schimb nu a stat o expertiză care să fie însușită de Consiliul Local al Orașului Mari astfel că au fot încălcate disp. art. 76 din Legea administrației publice locale nr. 69/199, fiind încălcată o dispoziție legală cu caracter imperativ, actul de schimb fiind astfel lovit de nulitate absolută.
A fost considerată neîntemeiată susținerea pârâtei cu privire la lipsa calității procesuale active a reclamanților deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată iar reclamanții sunt moștenitori aparenți ai proprietarei terenului. Interesul acestora rezidă din posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenului, vocația succesorală a reclamanților fiind stabilită doar în acel moment și având în vedere că adopția numitei - a avut loc anterior intrării în vigoare a Decretului 182/1951 și că există certificate de moștenitor după pretinșii autori ai reclamanților.
Față de Consiliul Local Mari s-a făcut aplicarea art. 275 Cod pr. civ. și nu au fost obligați la cheltuieli de judecată fiind de acord cu admiterea acțiunii.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de pârâta a fost admis prin decizia civilă nr. 278/16.02.1998 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 4954/1997, și schimbată în tot sentința atacată în sensul că a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanți.
-//-
În motivarea deciziei tribunalul a reținut că prin decizia nr. 494/3.05.1996 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a-III-a civilă a fost soluționată definitiv și irevocabil problema dedusă judecății. S-a constatat astfel că prin cererea adresată Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 5.08.1992 reclamanții, și au chemat în judecată pârâtele și Primăria Orașului Mari solicitând anularea actului de schimb încheiat între cei doi pârâți pentru suprafața de 1400 mp situată în orașul Mari, ca fiind nelegal încheiat, pe considerentul că există vicii de formă și lipsesc aprobările cerute de lege. Hotărârea pronunțată în acel dosar a devenit irevocabilă prin decizia 494/1996 a Curții de Apel București - secția a-III-a civilă. Reținând tripla identitate în cele două cauze și autoritatea de lucru judecat în temeiul art. 1200 și 1201 Cod civ. s-a constatat că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza, incidente fiind prev. art. 166 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, și minorul, toți reprezentanți prin procurator și curator pentru minor de.
Recurenta a susținut că dosarul Judecătoriei Vâlcea și al Tribunalului Vâlcea unde s-a dispus și strămutarea cauzei au fost sustrase și nu se putea soluționa cauza. De aceea în principal a solicitat casarea cu trimitere a cauzei la ribunalul Sibiu și doar după ce vor fi atașate toate dosarele să fie făcută aprceierea întregului probatoriu în cauză. În subsidiar, a solicitat casarea deciziei atacate și respingerea apelului înaintat de pârâta menținând dispozițiile hotărârii de fond. Cu cheltuieli de judecată în apel și recurs. În drept s-au invocat prev. art. 304 pct. 7, 8, 9, 11 Cod pr. civ. și art. 274 Cod pr. civ.
În motivarea recursului reclamanta susține că tribunalul a reținut în mod greșit că există autoritate de lucru judecat în cauză și aceasta numai prin faptul că s-a pierdut dosarul instanței de fond de la udecătoria Râmnicu Vâlcea.
Acolo era o altă hotărâre judecată care infirma acest fapt, lucru arătat de reclamanți în întâmpinarea la apelul formulat de. Prin pronunțarea unei hotărâri prin care se constată lipsa calității procesuale nu se poate reține ca autoritate de lucru judecat, când prin alte acte, hotărâri judecătorești și certificate de moștenitor se constată că această calitate există.
Reclamanții, și minorul, toți reprezentanți prin procurator și curator pentru minor de au solicitat ca prin recurs să se constate ca nelegală decizia pronunțată de tribunal față de prev. art. 304 pct. 9 și 11 Cod pr. civ.
În expunerea motivelor, reclamanții susțin că hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii pentru că acțiunea pe care au promovat-o la 5.08.1992 având ca obiect
-//-
anularea actului de schimb, soluționată prin decizia 494/3.05.1996 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a-III-a civilă avea ca obiect nulitatea relativă a actului de schimb, deci între acea acțiune și acțiunea de față nu se poate pune semnul egalității, neexistând identitate de obiect. Chiar dacă ar exista o presupusă identitate între cele două cauze, solicită a se constata că decizia 494/1996 pronunțată de Curtea de Apel Bucureștia soluționat cauza pe excepție reținând lipsa calității procesuale active a reclamanților care nu au fost părți în actul a cărui anulare s-a solicitat.
În al doilea rând este criticat faptul că instanța de apel a procedat la judecarea apelului fără a avea dosarul 4102 al Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, respectiv fără a avea cererea reclamanților. Mai susțin că și din dosarul soluționat prin decizia 494/1996 a Curții de Apel București au dispărut anumite acte considerate esențiale pentru soluționarea cererii de chemare în judecată. Apreciază ca fiind important faptul că pârâtei i s-au atribuit două terenuri pe raza localității Mari într-o singură zi prin proces verbale de punere în posesie diferite, semnificativ fiind răspunsul la cele două interogatorii ale Primăriei Mari privind suprafața de teren avută în proprietate de această pârâtă în anul 1992. De asemenea susține că pârâta nu era îndreptățită să primească nicio suprafață de teren în schimb, câtă vreme nu a avut în proprietate la încheierea actului de schimb suprafața de teren menționată în actul de schimb.
Prin întâmpinarea depusă, Primăria orașului Mari, Consiliul Local V au arătat că sunt de acord cu admiterea recursului declarat de, și, susținând că se impune constatarea nulității absolute a contractului de schimb încheiat la 9.07.1992 sub nr. 24/1835, menționând că sunt în posesia sentinței definitive și irevocabile pronunțată de Judecătoria Rm. V la data de 2.02.1998 privind punerea în posesie a recurenților, a suprafeței totale de 5075 mp, situată în Mari, str. - nr. 10, teren agricol intravilan ce include și suprafața de 1400 mp menționată în actul de schimb.
Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 Cod pr. civ. Curtea reține următoarele:
Din 9.09.1998 cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 cod procedură civilă pentru soluționarea mai multor plângeri penale. Apoi, repusă pe rol și din nou suspendată până la soluționarea irevocabilă a mai multor procese pe care le-au avut pe rol părțile din prezenta cauză.
Prin decizia civilă nr. 4712/4.12.2007 pronunțată de ICCJ- Secția de contencios administrativ și fiscal au fost admise recursurile declarate de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 1477/15.06.2004 a Curții de Apel București - Secția de contencios administrativ, și a încheierii din 7 septembrie 2004 pronunțată de aceeași instanță și în consecință a fost casată sentința și încheierea atacată și pe fond a fost anulat Ordinul nr. 97/1992 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației. Din considerentele deciziei rezultă că,
-//-
prin acel ordin a fost aprobată efectuarea schimbului de terenuri prin care a predat Primăriei orașului ocnele mari suprafața de 2400 mp teren arabil situat în extravilanul orașului Mari și a primit suprafața de 1400 mp teren în intravilanul acelui oraș. S-a constatat nulitatea ordinului față de lipsa documentației necesare în momentul acordării avizului și asupra unui teren care nu aparținea orașului Mari, făcând obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991a fondului funciar.
În anul 2001, au avut loc vânzări de terenuri între părțile din proces, actele autentice fiind depuse în copie la dosar.
Față de lipsa dosarului Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, Curtea de Apel a dispus Tribunalului Sibiu căutarea actelor și prin încheierea civilă nr. 1373/27.02.2009 s-a dispus refacerea înscrisurilor dispărute din dosarul civil nr. 4102/1996 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și a sentinței civile nr. 7093/4.10.1996 a aceleiași instanțe prin care a fost cauza scoasă de pe rol și trimis dosarul 4102/1996 spre soluționare Judecătoriei Sibiu, astfel că actele care se susține că au dispărut au fost depuse în copie. De aceea, motivul din recursul reclamanților referitor la lipsa dosarului a fost înlăturat prin reconstituirea dosarului.
La data de 12.10.2009 Primăria orașului Mari a depus un înscris în care arată că terenul în suprafață de 1400 mp situat în str. - ca re a făcut obiectul contractului de schimb nr. 94/1992 este inclus în suprafața de 4694 mp care face obiectul Ordinului nr. 81/19.05.2000 emis de Prefectura Județului V pe numele moștenitorilor., și și se regăsește în suprafața de 4455 mp întabulată.
Odată cu adresa, Primăria a trimis copia Ordinului nr. 81/2000 emis de Prefectura județului V de modificare a Ordinului nr. 135/1999, și a încheierii nr. 34027/29.08.2008 a OCPI V prin care s-a dispus admiterea cererii cu privire la imobilul teren curți și construcții, arabil și fânețe în suprafață de 4455 mp și construcția situată pe acest teren înscris în CF 177 Mari cu nr. cad. 231 proprietatea lui, și. La baza acestei încheieri a stat documentația cadastrală avizată de OCPI și ordinul nr. 138/2004 emis de Prefectul jud. fost trimisă și copia Ordinului nr. 509/2006 emis de Prefectura Județului V de modificare a Ordinului nr. 81/2000 în sensul schimbării amplasamentului și a suprafeței de teren acordate.
Prin decizia civilă nr. 494/1996 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul formulată de reclamanții, și împotriva decizie civile nr. 643/A/14.03.1995 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a, cu motivarea că reclamanții nu au calitate procesuală activă de a cereanulareaactului de schimb pentru suprafața de 1400 mp situată în orașul Mari, punctul
-//-
" " încheiat între pârâții și Primăria orașului Mari.
Din analiza acestei decizii și din obiectul acțiunii pendinte reiese că nu există autoritate de lucru judecat, nefiind întrunite condițiile art. 1200, 1201 cod civil. Astfel, în timp ce în prima acțiune (soluționată prin decizia civilă nr. 494/1996 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a III-a civilă ) s-a solicitatanulareaactului de schimb din 1992 încheiat între pârâți, în prezenta acțiune se solicită constatareanulitățiiactului de schimb încheiat între pârâți. Chiar dacă sunt aceleași părți și aceleași motive, obiectul celor două acțiuni este diferit, știut fiind că atât condițiile de exercitare, cât și efectele, finalitatea celor două nulități, - absolută și relativă - sunt diferite.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 4712/4.12.2007 pronunțată de ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr-: se constată că acțiunea a fost formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor, apelor și Mediului, Primăria orașului mari jud. V, și, prin care solicitau să se constate nulitatea Ordinului nr. 97/1992 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, pe motiv că actul respectiv încalcă dreptul de proprietate al reclamanților asupra unei suprafețe de teren de 1400 mp.
Instanța din oficiu a invocat excepția puterii de lucru judecat în cauza de față raportat la decizia civilă nr. 4712/4.12.2007 pronunțată de ICCJ - Secția de contencios administrativ și fiscal. Se constată că părțile din prezentul litigiu(sau antecesorii lor) au participat și la soluționarea dosarului nr-, obiectul cauzelor este diferit, însă a fost supusă cenzurii instanței de judecată îndeplinirea condițiilor de formă pentru realizarea schimbului de terenuri între pârâți. Prin decizia civilă nr. 4712/2007 instanța supremă, a reținut că ministerul nu putea aviza schimbul de terenuri de 1400 mp între primărie și o persoană fizică în lipsa documentației necesare pentru ca în conformitate cu art. 51-52 din Legea 18/1991 să avizeze schimbul de terenuri în condițiile în care terenul în suprafață de 2400 mp extravilan a fost solicitat de foștii proprietari, iar nu avea acte de proprietate. De aceea, (s-a reținut în continuarea deciziei), prin sentința civilă nr. 10372/1999 a Judecătoriei Vâlcea și prin decizia civilă nr. 986/20000 a Tribunalului Vâlcea, irevocabile, s-au emis ordinele nr. 135/1999 și 81/2000 prin care s-a recunoscut reclamanților dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren pe care au deținut-o inclusiv cea din intravilan, str. - nr. 10 din Mari. Reclamanții au făcut dovada dreptului recunoscut de lege, fiind moștenitorii autoarei ce a avut în proprietate terenul de 9300 mp anterior trecerii în proprietatea statului pentru care au formulat cerere de reconstituire conform Legii 18/1991 anterior emiterii actului administrativ, respectiv la 12.03.1990, iar ordinul s-a emis la 21.05.1992.
Așadar, prin această decizie s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că primăria nu putea face schimb de terenuri cu pârâta, care nu
-//-
(continuarea deciziei civile 407/2009 dată în dosar -)
avea un teren pe care să-l dea la schimb și nici nu au existat actele necesare aprobării schimbului de terenuri. Puterea lucrului judecat semnifică faptul că nu se poate pronunța o decizie în care să se constate o împrejurare contrară aspectelor reținute într-o decizie irevocabilă.
Având în vedere cele expuse, Curtea constată că în mod greșit a reținut tribunalul excepția autorității de lucru judecat în prezenta cauză față de decizia nr. 494/3.05.1996 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a-III-a civilă, întrucât acea cauză este diferită de prezenta sub aspectul obiectului și în condițiile în care acea cauză a fost soluționată prin reținerea excepției lipsei calității procesuale pasive. Așadar, acea decizie nu are față de prezenta cauză nici putere de lucru judecat. De aceea, se vor admite, în temeiul art.304 pct. 9 și art. 312 cod procedură civilă recursurile reclamanților, și minorul, toți reprezentanți prin procurator și curator pentru minor de și se va modifica în tot decizia în sensul respingerii apelului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 5943/1997 a Judecătoriei Sibiu, acesta fiind singurul motiv de apel invocat (autoritatea de lucru judecat). Se va menține sentința atacată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 278/16.02.1998 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 4954/1997.
Modifică decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 5943/1.09.1997 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosar nr. 10422/1996, pe care o păstrează.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 13 ex/07.12.2009
-,
-,
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Daniela
