Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 421/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 421/2008
Ședința publică de la 13 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ioan Truță
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, împotriva deciziei civile nr. 283/9 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil ne-, având ca obiect
grănițuire.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 6 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin decizia civilă nr. 342/2008, pronunțată de Secția civilă a Curții de APEL ALBA IULIA, a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatorii și -, împotriva deciziei civile nr. 54/2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-, în contradictoriu cu intimații, și și a fost desființată decizia atacată, dispunându-se rejudecarea recursului. S-a reținut în motivarea deciziei că instanța de recurs a încălcat dreptul la apărare al recurenților, reținând excepția tardivității motivării fără aop une în discuția părților.
In rejudecarea recursului, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Sibiu în 22.11.2005, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și -, stabilirea liniei de graniță între imobilele proprietatea părților și obligarea pârâților la strămutarea semnelor de hotar, conform liniei de graniță ce se va stabili iar în caz de refuz, să se încuviințeze ca reclamanta să efectueze acest lucru pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a stabilit linia de graniță pe proprietatea reclamantei.
Acțiunea a fost precizată în sensul că, a fost chemat în judecată în calitate de pârât și numitul.
Prin sentința civilă nr. 2093/24.04.2007 Judecătoria Sibiua admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și - și în consecință a stabilit linia de graniță între imobilul proprietatea reclamantei înscris în TP 25/9 nr. cad. 2399/1/8 și imobilele proprietatea pârâților cu nr. cad. 2399/1/7 ( întabulate în CF 2162 și CF 2164, sub nr. 3138/20 și 3138/21) și 2399/1/9, pe aliniamentul potrivit suplimentului de expertiză tehnică efectuată de expert, care face parte integrantă din hotărâre. Au fost obligați pârâții la strămutarea semnelor de hotar, conform liniei de graniță stabilită, iar în caz de refuz, s-a încuviințat reclamantei să efectueze această lucrare pe cheltuiala pârâților. Au fost compensate cheltuielile de judecată și obligați pârâții la cheltuieli de judecată către reclamantă de 13,45 lei.
In motivarea sentinței, judecătoria a reținut că reclamanta este proprietara imobilului livadă, în suprafață de 0,20 ha, înscris în TP -, cu nr. cad. 2399/1/8 iar pârâții sunt proprietarii imobilelor învecinate, după cum urmează: și pe 0,20 ha livadă, cu nr. cad. 2399/1/7, dezmembrat și înscris în CF 2162 și 2154, sub nr. top. 3138/20 - și nr. top. 3138/21 -, și pârâtul - pe 0,42 ha cu nr. cad. 2399/1/9. Imobilele au făcut obiectul Legii nr. 18/1991, și potrivit schițelor de punere în posesie, lățimea este de 13, pentru imobilele cu nr. cad. 2399/1/7 și 2399/1/8 și de 28 pentru nr. cad. 2399/1/9.
Față de prevederile art. 584 cod civil și expertiza efectuată în cauză, instanța a stabilit granița pe aliniamentul conform suplimentului la expertiza tehnică, pentru a asigura suprafețele de teren care au făcut obiectul Legii nr. 18/1991 pe frontul stradal indicat de schițele de punere în posesie și care a avut o însemnătate deosebită pentru utilitatea parcelelor de teren. Intrucât pârâții au ridicat un gard care încalcă linia de graniță stabilită, instanța i-a obligat să strămute semnele de hotar pe aliniamentul stabilit. La stabilirea cheltuielilor de judecată s-a avut de asemenea în vedere prevederile art. 584 cod civil.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe de și a fost respins prin decizia civilă nr. 283/9.10.2007 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Sibiu. Tribunalul a reținut că prima instanță a stabilit corect linia de graniță și nu se putea reține o altă variantă din raportul de expertiză pentru că nu există un punct de la care să pornească granița recunoscut de ambele părți. Inainte de stabilirea liniei de graniță, apelanții aveau o suprafață de teren cu 223 mp mai mare decât cea inițială, ceea ce este nefiresc. A fost considerat nefondat motivul de apel referitor la faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea de introducere în cauză a numitului, pentru că nu există o asemenea cerere.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în baza raportului de expertiză efectuat în cauză.
In motivarea recursului, pârâtul susține că acțiunea inițială a fost admisă de instanța de fond în baza suplimentului la raportul de expertiză efectuat în cauză, în ciuda faptului că expertul a menționat că este constrâns a face măsurătorile de la limita de graniță a numitului, care nu este parte în proces, deși s-ar impune, și având în vedere că limita de graniță a acestuia este greșită. In raport de aceasta s-a stabilit un punct comun, recunoscut de părți la efectuarea expertizei. De aceea, consideră că expertiza efectuată în cauză este singura corectă, stabilind limite între proprietăți recunoscute de toate părțile din proces. Pârâtul susține că deși a solicitat introducerea în cauză a numitului, instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri. Față de faptul că pârâtul a recunoscut linia de graniță dintre terenurile respective, cu toate că latura nu are 28, și suprafața este mai mare decât în schițele de punere în posesie, se solicită modificarea hotărârii în sensul stabilirii liniei de graniță potrivit expertizei efectuate în cauză.
In drept se invocă art. 304 pct. 9 cod procedură civilă.
La data de 22.01.2008 pârâtul a depus o completare a motivelor de recurs, cu dispozițiile art. 304 pct. 5 cod procedură civilă, iar în temeiul art. 312 alin. 5 cod procedură civilă, se solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 283/2007 a Tribunalului Sibiu și a sentinței civile nr. 2093/2007 a Judecătoriei Sibiu, ca fiind nelegale și lovite de nulitate, și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, Judecătoria Sibiu. In subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și respingerea acțiunii reclamantei.
In motivarea recursului, susține că hotărârile judecătorești și actele procedurale din dosar sunt lovite de nulitate, fiind date cu încălcarea prevederilor procedurale privind lipsa calității procesuale pasive a pârâtului -, și necitarea în cauză a proprietarului tabular al terenului, în suprafață de 4200 mp, a numitului - teren cu nr. top. 3137/3/2/1( fost nr. cad. 2399/1/9) înscris în CF 2316.
In al doilea rând se susține că pârâtul - citat în dosar nu mai este proprietarul terenului în litigiu din anul 2001, terenul fiind vândut prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 834/30.04.2001, deci nu are calitate procesuală pasivă. De asemenea, nici pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, acesta nemaifiind proprietarul terenului în litigiu. Deci hotărârile instanțelor și toate actele procedurale nu le sunt opozabile adevăraților proprietari tabulari, terenul cu nr. cad. 2399/1/9 fiind întabulat în CF 2316 pe numele lui care nu a fost citat, iar pârâtuL nu mai este proprietarul terenului în litigiu. Aceste aspecte trebuiau să fie sesizate de expertul.
Recurentul susține că toate terenurile învecinate cu terenul reclamantei sunt întabulate și există schițe la Oficiul de Cadastru, schițe pe care expertul trebuia să le aibă în vedere la măsurători, și să constate că vecinii din dreapta lui, numitul care nu este parte în proces, deține o suprafață mai mare decât cea din schița de punere în posesie. Pârâtul susține că faptul că deține mai mult teren decât suprafața precizată în procesul verbal de punere în posesie nu îndreptățea expertul să modifice linia de graniță și să solicite a se constata că toți proprietarii au o suprafață în plus de teren.
Recurentul invocă nelegalitatea deciziei și sub aspectul obligării pârâtului de a muta semnele de hotar ale unui teren asupra căruia nu mai este proprietar din anul 2001.
S-a depus în copie contractul de vânzare - cumpărare a terenului livadă înscris în CF 2316, top. 3137/3/2/1, încheiat între - și, încheierea de întabulare a contractului, un certificat de expertiză medicală a pârâtului, din care rezultă că se încadrează în gradul I de invaliditate cu handicap grav, extras CF 2162, extras CF 2154, contract de donație încheiat între și, copia planului cadastral al imobilului în litigiu.
In rejudecarea recursului, motivele de recurs au fost precizate, în sensul grupării lor, respectiv: lipsa calității procesuale pasive a pârâților și, lipsa de procedură și necitarea în cauză a persoanelor care au calitate procesuală pasivă, proprietarul terenului în litigiu - numitul, argumentele invocate vizând în principal cele care au fost deja expuse.
Se invocă art. 305 cod procedură civilă, art. 306 alin. 2 cod procedură civilă.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Oral, mandatara recurentului a susținut doar excepțiile de ordine publică, respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâților și, și lipsa de procedură și necitarea în cauză a persoanei care are calitate procesuală pasivă.
Chiar dacă excepția lipsei calității procesuale pasive este o excepție de ordine publică, poate fi invocată de oricine are interes. Pârâtul recurent nu are interes în invocarea acestei excepții întrucât obligația sa în ceea ce privește stabilirea liniei de graniță și strămutarea semnelor de hotar pe aliniamentul stabilit în suplimentul la raportul de expertiză, subzistă. Pârâții - și nu au formulat recurs, ceea ce înseamnă că au acceptat concluziile instanței și linia de graniță stabilită de aceasta pe baza suplimentului la raportul de expertiză, efectuat în cauză de expert.
Afirmația recurentului că nu a fost introdus în cauză adevăratul proprietar al imobilului învecinat, numitul, este adevărată însă, instanța nu este în măsură să dispună asupra părților care să fie chemate în judecată. Reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual în care se va judeca pricina sa, respectiv părțile cu care dorește să se judece, obiectul cauzei și motivele pe care își întemeiază cererea. Aceasta este esența principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil. In situația în care reclamantul cheamă în judecată persoanele în contradictoriu cu care trebuie să fie stabilite drepturile sale, sancțiunea constă în inopozabilitatea hotărârii față de acele persoane.
Pe de altă parte, asupra imobilului cu nr. top. 3138/20 și 3138/21 înscrise în CF 2154 respectiv CF 2162 este proprietar recurentul, astfel încât hotărârile atacate sunt opozabile.
Față de toate aceste aspecte reținute, Curtea apreciază că sunt legale hotărârile atacate, iar recursul pârâtului urmează să fie respins în temeiul art. 312 cod procedură civilă.
Nu s-au cerut cheltuieli de judecată, în rejudecarea recursului.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile 283/9.10.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/18.11.2008
-
-. /
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Ioan Truță
