Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 439/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 26.03.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.439
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții recurenți și împotriva deciziei civile nr.252/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal, se prezintă avocat în substituirea avocatului a pentru pârâții recurenți și și avocat pentru reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat, în reprezentarea pârâților recurenți și, depune la dosar împuternicire avocațială și împuternicire avocațială de substituire.
Avocat, în reprezentarea reclamantului intimat, depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea pârâților recurenți și, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat în sumă de 500 lei.
Avocat, în reprezentarea reclamantului intimat, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei Tribunalului C-S ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise și chitanță reprezentând onorariu avocat în sumă de 400 lei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată:
Prin decizia civilă nr.252/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S - Secția civilă în dosarul nr- a fost respins ca tardiv apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.1372/17.05.2007 pronunțat de Judecătoria Reșița în dosarul cu același număr și i-a obligat pe aceștia să-i plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art.284 pr.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit dispozițiilor art.19 din Decretul Lege nr.167/1958, instanța de judecată, în cazul în care constată că fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripție a fost depășit, poată să dispună repunerea în termen.
Din actele aflate la dosar rezultă că sentința instanței de fond a fost comunicată apelanților pârâți la data de 03.08.2007, iar ultima zi în care se putea formula apel era data de 20.08.2007.
Apelanții pârâți au fost prezenți la soluționarea cauzei pe fond, respectiv pe data de 17.05.2007.
Din declarația martorului audiat și apelul formulat rezultă că apelanții au fost plecați din țară în străinătate la muncă pe perioada 19.07.2007-19.08.2007.
Conform acestor probe, apelanții pârâți au fost prezenți în țară începând cu data de 19.08.2007, având astfel posibilitatea legală de a formula apel până la data de 20.08.2007 inclusiv, ceea ce nu au făcut, formulând apel pe data de 30.08.2007, tardiv, peste termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art.284 pr.civ.
În cauză nu poate opera repunerea în termen, deoarece nu există motive temeinice care să justifice acest lucru, apelanții pârâți având posibilitatea de a formula apel până la data de 20.08.2007, dată la care aceștia se aflau în țară, fără însă a-și exercita drepturile prevăzute de art.284 pr.civ. lipsa lor anterioară din țară nefiind un motiv temeinic justificat pentru repunerea în termen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal ambii pârâți solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Recursul nu a fost motivat, punctual, în drept însă din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă că s-au vizat dispozițiile art.312 al.5 pr.civ. pentru aceea că, în mod greșit, nu a fost analizat fondul cauzei.
În concret, s-a susținut că, potrivit probelor din dosar, rezultă că pârâții au fost în imposibilitate de a formula apelul în 15 zile de la comunicarea prin afișare a sentinței, fiind plecați în străinătate în acea perioadă și întorcându-se abia cu o zi înainte de expirarea acestui termen, ceea ce a fost insuficient pentru promovarea acestei căi de atac.
S-a mai criticat decizia tribunalului și pentru aceea că în mod greșit au fost invocate dispozițiile art.19 din nr.167/1958 pentru că termenul de apel e un termen de decădere și nu de prescripție.
Prin concluziile scrise formulate în cauză intimatul reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a recursului pârâților și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursul declarat în cauză este nefondat.
Astfel, deși recurenții au dreptate atunci când critică decizia tribunalului sub aspectul greșitei considerări a termenului de apel ca fiind un termen de prescripție iar nu de decădere, soluția de principiu - aceea de respingere a apelului lor ca tardiv - este legală fiind o interpretare corectă a dispozițiilor legale care consacră această instituție de drept procesual.
Rezultă astfel că deși citarea pârâților s-a făcut prin afișare la domiciliul lor (procedură permisă de dispozițiile art.92 al.4 pr.civ.) și deși ei au fost plecați de la acel domiciliu aproape întregul interval de timp în care puteau declara apel, cu excepția ultimei zile, aceste împrejurări nu sunt de natură a califica citarea lor ca nulă sau a constitui împrejurări obiective de natură a-i împiedica să exercite în termen dreptul de a ataca cu apel sentința judecătoriei.
Așa cum ei înșiși recunosc, au fost în țară și la domiciliu în ultima zi din intervalul celor 15 zile prevăzute de lege, astfel încât chiar și prin poștă ar fi putut expedia acea declarație de apel în 20.08.2007 (fiind o zi lucrătoare) într-o formă simplificată, deoarece, spre deosebire de recurs, motivarea apelului ulterior acestui termen nu este sancționată cu nulitatea.
Totodată, plecarea lor de la domiciliu nu se datorează unui fapt obiectiv, mai presus de voința lor în sensul dispozițiilor art.103 al.1 pr.civ. ci este rezultatul propriei lor intenții de a proceda în acest fel.
Pentru toate aceste considerente Curtea apreciază ca fiind temeinică și legală decizia civilă nr.2521/07.11.2007 a Tribunalului C-S, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți împotriva acesteia.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274C.pr.civ. recurenții vor fi obligați să-i plătească intimatului reclamant suma de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanța de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr.252/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.04.2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.DC/24.04.2008
Tehnored.MM/2 ex/30.04.2008
Instanță fond: Judecătoria Reșița - jud.
Inst.apel: Tribunalul C-S - jud.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
