Anulare act. Decizia 442/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
Înregistrat la data de 26.02.2008
DECIZIA CIVILĂ nr.442
Ședința publică din 24 aprilie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea U împotriva deciziei civile nr.1152/05.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, G, - și CONSILIUL JUDEȚEAN T - COMISIA DE FOND FUNCIAR.
La apelul nominal, se prezintă avocat pentru contestatoarea u și personal intimatul, lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, avocat, în reprezentarea contestatoarei u, depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Intimatul, prezent personal, de asemenea arată că nu are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat, în reprezentarea contestatoarei u, solicită admiterea contestației în anulare în temeiul art.318 Teza pr.civ. A arătat că decizia atacată a Curții de APEL TIMIȘOARAa fost rezultatul unei erori materiale, iar în consecință, solicită să se ia act de argumentele invocate în cuprinsul contestației, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul, prezent personal, solicită respingerea contestației, arătând că nu se poate ca aceeași persoană să aibă trei identități, astfel cum susține contestatoarea.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față constată:
Prin contestația înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA la data de 26.02.2008 contestatoarea uas olicitat anularea deciziei civile nr.1152/R/05.11.2007 pronunțată în recurs de această instanță în dosarul nr.-, respingerea recursului declarat de și menținerea în totalitate, ca legală și temeinică a deciziei Tribunalului Timiș.
În motivarea în drept a contestatoarei au fost invocate dispozițiile art.318 teza I pr.civ. considerându-se că decizia pronunțată este rezultatul unei erori materiale.
În concret, s-a susținut că mama contestatoarei, s-a născut la 26 martie 1926 și a fost înregistrată în registrul de stare civilă pentru născuți sub numele " ". Întrucât însă părinții ei mai aveau o fiică, născută la 8 februarie 1924, pe nume tot "", iar înregistrarea celui de-al doilea copil sub același prenume fusese o greșeală evidentă, mama sa a fost botezată la din localitate cu numele de "". Este adevărat că proba stării civile se face cu certificate de stare civilă, dar în orice caz concret, instanța trebuie să aibă în vedere și alte înscrisuri doveditoare pentru a analiza o stare de fapt anume. În speță, identitatea dintre purtătoarea numelui de (prenumele dobândit prin și utilizat de-a lungul vieții în declarații și chiar acte oficiale) - căsătorită ( fiind titulara titlului de proprietate emis în baza reformei agrare din 1945), cu (nume dobândit printr-o căsătorie ulterioară) (prenumele din certificatul de naștere, căsătorie și deces) - fiind numele înscris în titlul emis în baza Legii 18/1991- este dovedită în mod indubitabil prin documente a căror autenticitate nu poate fi (și nici nu a fost) contestată.
Toată construcția edificată de Curtea de Apel are un fundament total greșit. Astfel, dintr-o evidentă eroare materială menținută de Curtea de apel d eși fusese avertizată asupra ei, se consideră că nu există identitate între persoana lui și aceea a lui.
Mai mult, se aduc argumente care au fost deja demontate de contestatoare în ciclurile procesuale anterioare, și anume:
- se pune la îndoială faptul că mama sa s-a căsătorit cu, aflat pe front în momentul căsătoriei și care de altfel a și murit acolo, căsătoria fiind încheiată prin mandat special; astfel, Curtea reține că "o persoană cu numele de se căsătorește cu ", deși din probele dosarului rezultă fără nicio putință de tăgadă faptul că în mod real această căsătorie a avut loc în condițiile descrise;
- se reține că cea împroprietărită prin reforma agrară din 1945 cu suprafața de 5 ha de teren a fost mama defunctului și nu mama mea, respectiv soția celui căzut pe front; este o reținere total eronată și chiar abuzivă, în condițiile în care din nicio probă nu rezultă că mama lui ar fi fost împroprietărită; de altfel, însăși textul reformei agrare prevedea împroprietărirea văduvelor de război, nicidecum a mamelor celor căzuți pe front, care nu aveau nicio vocație la moștenirea după fiii lor, dacă aceștia erau căsătoriți și aveau copii la data decesului (cazul mamei sale, care fusese căsătorită cu și a dat naștere unui copil rezultat din această căsătorie - contestatoarea);
- Curtea reține greșit că "reclamanta nu a dovedit că mama sa născută este una și aceeași persoană cu ".
În motivarea hotărârii atacate, Curtea de Apel pornește de la premisa greșită (de fapt o evidentă eroare materială) ca și sunt persoane diferite, comițând o gravă inexactitate și când susține că cea împroprietărită prin reforma agrară a fost mama defunctului, concluzie fără niciun temei faptic sau juridic.
Examinând decizia atacată prin prisma motivului expres invocat precum și dispozițiile legale care configurează cadrul special al contestației în anulare, se constată că ea este neîntemeiată.
Rezultă astfel că prin decizia civilă nr.1152/R/05.11.2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.157/A/2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care a modificat-o în sensul că a respins apelul declarat de reclamanta u, împotriva sentinței civile nr.944/30.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.10565/2005, pe care a menținut-o în vigoare.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut faptul că prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Timișoara sub nr. dosar 6536/06.04.1998, reclamanta a chemat în judecata pe pârâții, și, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în T, înscris în CF nr. 3769 și obligarea pârâților la plata daunelor reprezentând beneficiul nerealizat în ultimii trei ani agricoli, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată că reclamanta este proprietara terenului înscris în CF nr. 3679, teren atribuit în temeiul Legii nr. 18/1991, după cum reiese din titlul de proprietate eliberat de Comisia de Aplicare a Legii Fondului
Funciar, arătând că pârâții ocupă și folosesc terenul în mod abuziv, încă înainte de 1989, când terenul se afla în proprietatea Statului.
În drept, s-au invocat disp. art. 480, 485, 486 Cod Civil.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 1761/20.10.1998 a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și, constatând lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, s-a declarat apel d e către, iar prin decizia civilă nr. 1426/A/1999 a Tribunalului Timișa fost admis apelul, desființată sentința atacată cu trimitere spre rejudecare primei instanțe, reținându-se că adevăratul nume al pârâtei este, iar acesta a decedat pe parcursul procesului, fiind introduși în cauză moștenitorii, respectiv, G și.
Cauza a fost reînregistrată sub nr. 11280/25.06.1999, iar la termenul de judecată din 16.01.2001 a fost admisă cererea de conexare a dosarului nr. 1137/2000, prin care s-a înregistrat acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei, în calitate de moștenitoare a numitei, decedată pe parcursul procesului, acțiune ce constituie o cerere reconvențională prin care s-a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 28492/69 din 03.06.1994 și rectificarea cărții funciare nr. 1420 în sensul radierii mențiunilor înscrise sub B 7, 8, 9.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că, în baza titlului de proprietate nr. 28492/69/03.06.1994, numita și-a intabulat dreptul de proprietate în CF nr. 3769 sub nr. top 374/b-375/a/1, a/2/2/b/2/2, dar suprafața de teren de 398 mp înscrisă sub nr. top. 375/a/2/2 a fost dezlipită din top 375/a/2, proprietatea tabulara a părinților pârâtului, a cărei mod de transmitere a fost vânzarea-cumpărarea succesivă din 1935 și transcrisă în CF nr. 3769, astfel încât s-a reconstituit dreptul de proprietate pe o suprafața de teren care la data emiterii titlului era proprietatea tabulară a altor persoane.
Prin sentința civilă nr. 19796/06.11.2001, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea reclamantei, în calitate de moștenitoare a reclamantei decedate, ca fiind formulată de o persoană fără calitate, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 12.021.550 lei cu titlu de daune, a fost admisă acțiunea formulată în dosarul nr. 1137/2000 conexat la dosarul nr. 11280/1999 de reclamantul împotriva pârâtei, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 28492/69/03.06.1996 emis de Prefectura județului T, Comisia Județeană de Fond Funciar și a dispus rectificarea CF nr. 3769 și CF nr. 1420.
Împotriva sentinței civile nr. 19796/06.11.2001, reclamanta a declarat apel, iar Tribunalul Timiș, prin decizia civila nr. 529/A/12.04.2002, a admis apelul și, anulând sentința apelată, a rejudecat cauza și a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă și a luat act de renunțarea acesteia cu privire la judecarea capătului de cerere privind pretențiile bănești.
Prin aceeași decizie, a fost admisă acțiunea din dosarul conexat nr. 1137/2000 al Judecătoriei Timișoara formulată de reclamantul împotriva pârâtei și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 28492/69 din 03.06.1996, dispunându-se rectificarea CF nr. 1420 în sensul radierii înscrierilor de sub B 7, 8 și 9 și revenirea la situația anterioară de CF de la 5 și 6.
Împotriva deciziei civile nr. 529/A/12.04.2002 pronunțată de Tribunalul Timiș, reclamanta a declarat recurs, iar, prin decizia civilă nr. 2497/15.10.2002, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul, a modificat în tot decizia recurată și, rejudecând, a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 19796/06.11.2001 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 11280/C/1999, pe care a schimbat-o în tot, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus evacuarea pârâților, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la petitul privind daunele și a fost respinsă acțiunea formulată de pârâtul-reclamant reconvențional în dosarul nr. 1137/C/2000 conexat la dosar nr. 11280/C/1999 pentru constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 28492/69/03.06.1996 și rectificare CF.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în anulare Procurorul General al României, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și a casat decizia civilă nr. 2497/15.10.2002 a Curții de APEL TIMIȘOARA, decizia nr. 529/12.04.2002 a Tribunalului Timiș și sentința civilă nr. 19896/06.11.2001 a Judecătoriei Timișoara, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Judecătoria Timișoara, reținându-se necesitatea introducerii în cauză a Comisiei Județene de aplicare a Legii fondului funciar, precum și a moștenitorilor defunctului.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. dosar 10565/22.07.2005, fiind introdusă în cauză Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar și, în calitate de moștenitoare legală a defunctului, decedat la 14.04.2000.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 944/30.01.2006 a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins acțiunea formulata de reclamantă împotriva pârâților, a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâților la despăgubiri, a fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâtul în contradictoriu cu reclamanta și Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura T și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 28492/69/03.06.1996 emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura Județului T, s-a dispus rectificarea CF nr. 1420 prin radierea înscrierilor de sub B 7, 8 și 9 și revenirea la situația de carte funciara de la 5, 6; a fost obligată reclamanta la 4.000.000 lei ROL, cheltuieli de judecată către pârâții, G, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că numita a fost soacra numitei, iar aceasta din urmă nu are calitatea de moștenitoare a soacrei sale, iar din actele de stare civilă depuse în copie la dosar rezultă data căsătoriei încheiată între, fiul lui și, ulterior, aceasta dată, de 03.06.1942, fiind ulterioară datei decesului lui, care a decedat pe front la data de 20.05.1942. Deși inițial atât, cât și după decesul acesteia, reclamanta, au susținut că a purtat numele de, fiind botezată cu acest nume și purtând chiar și în timpul școlii numele de, prima instanță a reținut că nu se poate considera că titlu de proprietate emis în anul 1945, fost eliberat numitei, reprezentând un act oficial care nu putea să fie completat decât pe baza actelor de stare civilă oficiale, iar titlul de proprietate care a stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitei, nu cuprinde nici o mențiune din care să rezulte că împroprietărirea s-a făcut în considerarea decesului pe front a lui, iar L 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare a avut ca scop mărirea suprafețelor arabile ale gospodăririlor țărănești existente și crearea de noi gospodării țărănești individuale fără a face referire la compensarea rudelor celor decedați pe front.
Față de excepția invocată de pârâtul privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, excepție unită cu fondul, instanța a constatat-o ca fiind neîntemeiată, în condițiile în care atât titlul de proprietate eliberat de Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar, cât și din conținutul procesului-verbal de punere în posesie figurează numita, antecesoarea reclamantei, excepție ce a fost respinsă.
Prima instanță a mai reținut faptul că acțiunea este neîntemeiată și având în vedere că în mod greșit s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în favoarea numitei, atâta timp cât aceasta nu a dovedit că este persoana împroprietărită în anul 1945, iar dreptul său de proprietate nu a fost întabulat în cartea funciara, iar, în ceea ce privește sentința civilă nr. 16098/23.09.2002 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, prin care s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 28492/03.06.1996 emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele corect al titularilor, de observat că această hotărâre s-a întemeiat pe aspectele de ordin formal ale eliberării titlului de proprietate, astfel că, văzând că numita și-a înscris dreptul de proprietate în CF 3769 în baza unui titlu de proprietate eliberat nelegal, instanța de fond respins acțiunea și a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor, reprezentând beneficiul nerealizat pe ultimii 3 ani agricoli, în baza art. 146 CPC.
Instanța de fond a apreciat ca fiind întemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtul în dosarul conexat nr. 1137/2000, astfel că, în baza art. 948 Cod Civil, a fost admisă și s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. 28492/69/03.06.1996 emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar de pe lângă Prefectura T și, pe cale de consecință, s-a dispus rectificarea CF nr. 1420 prin radierea înscrierilor de sub B 7, 8 și 9 și revenirea la situația de carte funciară de la 5, 6, fiind obligată reclamanta la 4.000.000 lei ROL, cheltuieli de judecată către pârâții, G, și.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, reclamanta, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar 6984/24.05.2006, număr nou -.
S-a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii principale, având ca obiect evacuarea pârâților din imobilul în litigiu corelativ cu respingerea cererii reconvenționale a pârâtului, ca rămasă fără obiect, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că, în mod eronat, în cuprinsul sentinței atacate este indicată calea de atac a recursului, față de obiectul acțiunii principale. Cererea reconvențională având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 28492/69 din 03.06.1996 emis de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura jud. Taf ost admisă, deși nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 948 Cod civil, fără nici o motivare, făcându-se numai trimitere la textul de lege enunțat.
Prima instanță nu a analizat probatoriul administrat, neobservând că este sesizată cu anularea unui titlu de proprietate ce a fost deja anulat de către instituția emitentă și că s-a emis un nou titlu de proprietate în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, lucru reținut, de altfel, în conținutul hotărârii atacate. Deci, se observă faptul că și-a precizat acțiunea în funcție de noul titlu de proprietate depus la dosar, dar, paradoxal, se apreciază ca fiind irelevantă aceasta situație și se respinge acțiunea, ca nefondată, făcându-se trimitere la un titlu de proprietate anulat. Totodată, se constată nulitatea absolută a aceluiași titlu de proprietate anulat în cursul anului 2002, tot printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Se mai arată că titlul său de proprietate este legal, emis în conformitate cu o hotărâre judecătorească definitivă, astfel că, în raport cu prev. art. 480 și urm. Cod Civil, corelat cu faptul că pârâții nu dețin nici un titlu pentru terenul în litigiu și că îi încălcă dreptul de proprietate, solicită admiterea acțiunii sale.
În cauză, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului reclamantei, ca netemeinic și nelegal, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că, antecesoarea reclamantei, este una și aceeași persoană împroprietărită în anul 1945, dreptul său de proprietate nefiind niciodată intabulat în cartea funciară. Actele depuse la dosar sunt contradictorii, greșit fiind raționamentul care dus la concluzia că există identitate între titulara dreptului de împroprietărire din 1945 și cea a titlului de proprietate nr. 28492/69/03.06.1996, dându-se o interpretare și aplicare greșită a Legii nr. 20/1928 privitoare la actele de stare civilă.
De asemenea, se arată că este irelevantă identificarea topografică a terenurilor înscrise în titlul de proprietate al numitei cu cele înscrise în titlul de proprietate al antecesoarei reclamantei, față de disp. art. 35 din HG. nr. 131/1991 cu privire la emiterea titlurilor de proprietate. Exceptând suprafața de teren de 398 mp, cu număr top 375/a/2/2, este adevărat că pentru restul parcelelor înscrise în titlul de proprietate atacat, celelalte părți litigante nu pot invoca existența vreunui titlu, însă în aceeași măsură, nici reclamanta nu a făcut dovada că vreuna dintre suprafețele de teren înscrise în CF nr. 3769 în urma intabulării titlului de proprietate, au fost proprietatea tabulară a mamei sale.
În consecință, la emiterea titlului de proprietate în litigiu, au fost încălcate disp. art.8, 9, 15 și 16 din Legea nr. 18/1991, întrucât nu a făcut dovada că a fost deținătoarea vreunui fond funciar, nefiind astfel îndreptățită a i se reconstitui dreptul de proprietate, precum și disp. art. 13 din HG. nr. 131/1991 deoarece, cel puțin unele din suprafețele de teren asupra cărora s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, nu puteau face obiectul Legii nr. 18/1991, fiind proprietatea tabulară a unor terți.
În plus, chiar în ipoteza identității de persoană dintre și, titlul în cauză a fost întocmit cu nerespectarea formei cerute ad validitatem, ceea ce atrage nulitatea absolută a titlului, ca și pe cea a noului titlu, a cărui anulare o cere. Se arată că acest nou titlu de proprietate a fost emis cu încălcarea normelor legale, el nefiind citat în cauză, cu toate că terenul său în suprafață de 398 mp a fost sustras ilegal.
Se invocă încălcarea art. 6 și 13 din CEDO, precum și art. 1 din Primul Protocol Aditional la CEDO, față de faptul că fost lipsit de proprietatea sa, iar instanța nu a clarificat toate problemele referitoare la erorile de CF, respectiv la suprafața de 398 mp. dezlipită în mod fraudulos.
În drept, se invocă disp. art. 480, 948, 949, 950, 966, 968 Cod Civil, art. 34 alin. 1 și 3 și art. 35 din Legea nr. 115/1938, art. 8, 9, 15 și 16 din Legea nr. 18/1991 și art. 35 din HG. Nr. 131/1991.
La termenul de judecată din 06.03.2007, instanța, față de obiectul acțiunii principale, evacuare, și de disp. art. 282 ind.1 proc.civ. a procedat la calificarea prezentei căi de atac, ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr.157/13.03.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.944/30.01.2006 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr. 10565/2005, în contradictoriu cu intimații, G, - și Comisia Județeană de Fond Funciar
A fost schimbată sentința apelată în sensul că s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta.
S-a dispus evacuarea pârâților, G, și - din imobilul înscris în CF nr. 3769.
S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului având ca obiect obligarea pârâților la despăgubiri.
A fost respins cererea reconvențională formulată de pârâtul împotriva reclamantei și Comisiei Județene de Fond Funciar
Instanța de apel constată că prezentul apel este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 1698/23.09.2002 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 16316/2002, s-a dispus anularea titlului de proprietate nr. 28492/69/3.06.1996 emis de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 T și s-a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele corect al titularei (fila 49 dosar 10565/2005), hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac.
În baza acestei hotărâri, s-a procedat la emiterea titlului de proprietate nr. 1/1 din data de 25.06.2003 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren situată pe teritoriul satului, reconstituire făcută în favoarea numitei.
În ceea ce privește identificarea parcelelor atribuite, au fost respectate amplasamentele stabilite prin titlul de proprietate anulat (f 50 dosar sus-menționat).
În aceste condiții, reclamanta a invocat excepția lipsei de obiect a petitului din cererea reconventională, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 28492/69/3.06.1996 emis de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 T, excepție ce urmează a fi analizată cu prioritate, față de disp. art. 137 alin. 1.proc.civ.
Astfel, în condițiile în care, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, s-a dispus anularea titlului de proprietate a cărui nulitate absolută se solicită a se constata în prezenta cauză, dispunându-se emiterea unui titlu nou, tribunalul constată că, sub acest aspect, cererea reconvențională a rămas fără obiect. Este irelevant motivul constatării nulității absolute a titlului arătat, față de consecințele acestei măsuri, faptul că au fost avute în vedere doar aspecte de ordin formal ale eliberării titlului de proprietate sus-menționat, neverificându-se legalitatea și temeinicia acestui act nu este de natură să înlăture incidența disp. art. 112..proc.civ, privind lipsa de obiect a acestui petit din cererea reconvențională, în condițiile în care cerința existenței unui obiect al acțiunii trebuie să se mențină pe parcursul întregului proces civil.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că excepția rămânerii fără obiect a petitului privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 28492/69/3.06.1996 emis de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 T, este întemeiată, urmând ca, în baza disp. art. 137 alin. 1 coroborat cu prev. art. 112.proc.civ, să o admită și să respingă acest capăt de cerere, ca rămas fără obiect.
Nu se poate dispune anularea titlului de proprietate nou emis în condițiile în care această cerere a fost formulată pentru prima oară în cadrul întâmpinării depuse de reclamantul reconvențional în prezenta cale de atac și aflată la fila 39 din prezentul dosar, deoarece s-ar încălca disp. art. 294.proc.civ, lucru ce nu poate fi primit. Aspectele privind legalitatea și temeinicia titlului de proprietate nou emis vor putea fi invocate de către acesta în cadrul unui proces separat, cu acest obiect.
În ceea ce privește petitul privind rectificarea cărții funciare, având în vedere temeiul acestei solicitări, respectiv faptul că s-a cerut rectificarea CF ca o consecință a anulării titlului de proprietate nr. 28492/69/3.06.1996 emis de Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 T, față de disp. art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, tribunalul constată că această cerere nu este întemeiată, față de soluția pronunțată asupra petitului principal al cererii reconvenționale, precum și de faptul că a fost emis un nou titlu de proprietate prin care se reconstituie dreptul antecesoarei reclamantei asupra acelorași parcele, titlu ce nu a fost anulat, astfel că va fi respinsă cererea reconvențională în întregime.
În ceea ce privește acțiunea principală, având în vedere faptul că, pe numele antecesoarei reclamantei s-a emis un nou titlu de proprietate, titlu ce nu a fost anulat, față de conținutul cărții funciare, în care reclamanta figurează ca titular al dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, iar pârâții nu justifică un titlu legitim pentru a ocupa acest teren, față de disp. art. 30 din Legea nr. 7/1996 coroborat cu art. 480 Cod Civil, tribunalul va admite acțiunea principală și va dispune evacuarea pârâților, G, - din imobilul înscris în CF 3769.
În ceea ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâților la plata de despăgubiri, reprezentând beneficiul nerealizat pe ultimii 3 ani agricoli, având în vedere faptul că, la termenul de judecată din 16.10.2001, reclamanta a arătat că renunță la judecarea acestui capăt de cerere, în baza disp. art. 246.proc.civ. instanța va lua act de aceasta poziție.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei pronunțate de Tribunalul Timiș și respingerea apelului pârâtei și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit tribunalul a interpretat acțiunea sa reconvențională, reținând că titlul de proprietate a cărui anulare a solicitat-o, a fost desființat prin sentința civilă nr.1698/23.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.16316/2002, care se referă la anularea titlului de proprietate num ai în privința numelui titularului și a reținut că cel de-al doilea capăt de cerere este dependent de primul capăt de cerere și a respins acțiunea reconvențională privitoare la rectificarea CF, din conținutul dezmembrării topografice operate în urma înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate au fost efectuate următoarele: s-a rectificat CF nr.3769 prin dezmembrarea parcelelor cu numerele top.374/b, 375/a/1, 375/a/2/2 și 375/b/2/2 în patru parcele renumerotate cu:
- parcela nr.top.374/b în suprafață de 3597 mp;
- parcela nr.top.375/a/2/1 în suprafață de 5168 mp;
- parcela nr.top.375/a/2/2 în suprafață de 398 mp și
- parcela nr.top.378/b/2/2 în suprafață de 4837 mp.
Cele patru parcele renumerotate s-au unificat în cartea funciară nr.3769 nr.top.375 în suprafață de 13602 mp.
Cartea funciară nr.1420 a fost rectificat în sensul reunificării parcelei cu n top.375/a/2/2 cu vechiul nr.top.375/a/2/1 și s-a restabilit situația cărții funciare prin reunificare sub un singur nr.top.375/a/2.
In cursul judecății s-a dispus efectuarea unei expertize topografice și expertul topograf a arătat că dezmembrarea operată în cartea funciară este defectuoasă întrucât nr.top.375/a/2 înscris în cartea funciară nr.1420 a fost dezmembrat în două numere topografice și, prin aceasta, suprafața reclamantului reconvențional s-a diminuat cu 398 mp. Această situație constatată de expertul topograf care s-a deplasat la fața locului și a efectuat măsurători, propunând revenirea la situația reală și corectă de carte funciară, în sensul anulării numărului top 375/a/2 (398 mp) ca inexistent și greșit dezmembrat și reunificarea corectă a topului nr.375/a/2, conform vechilor mențiuni în cartea funciară.
Deși s-a constatat această neregulă prin care a fost frustrat de o suprafață de 398 mp care în mod greșit s-a alipit în vederea întregirii suprafeței reclamantei principale și a solicitat rectificarea cărții funciare prin revenirea la situația anterioară, instanța de apel care a modificat în tot hotărârea primei instanțe, s-a pronunțat în mod greșit, respingând și acest capăt de cerere.
Prin hotărârea pronunțată apreciază că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale care ocrotesc dreptul de proprietate și a consfințit o ilegalitate ocazionată de intabularea în cartea funciară a titlului de proprietate prin dezmembrarea defectuoasă efectuată.
De asemenea, instanța de apel în mod greșit a reținut că () antecesoarea reclamantei este una și aceeași persoană cu, care a fost împroprietărită prin legea pentru înfăptuirea reformei agrare nr.187/1945.
Recurentul reclamant reconvențional susține că între cele două persoane nu există identitate, nu a purtat niciodată prenumele de.
Instanța de apel a mai greșit și prin faptul că a reținut că prin titlul de proprietate emis în baza Legii reformei agrare din 1945, ar fi fost împroprietărită sub numele de, ca soție a defunctului, deși între cele două persoane nu există identitate, fiind mama defunctului, decedat pe front în anul 1942.
In drept, recursul reclamantului se întemeiază pe prevederile art.304 pct.8 și 9.pr.civ.
Intimata, moștenitoare a defunctei, a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei tribunalului.
Se susține că recurentul dovedește inconsecvență și se contrazice pe sine, cerând pe de o parte, doar o modificare parțială a hotărârii atacate și pe de altă parte, solicită modificarea integrală a deciziei recurate. Intimata mai susține că a fost de acord cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, pentru orice motiv de casare, Curtea a constatat că recursul pârâtului este întemeiat și l-a admis ca atare.
În mod greșit a procedat tribunalul reținând că a rămas fără obiect petitul privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.28492/69/3.06.1996 emisă de Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr.18/1991 T, deoarece în baza sentinței civile nr.1698/23.09.2002, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr.16316/2002, s-a dispus anularea acestui titlu de proprietate și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele corect al titularei.
Verificând această sentință, aflată la fila 49 din dosarul nr.10565/2005 al Judecătoriei Timișoara se constată că prin această hotărâre s-a dispus doar rectificarea numelui persoanei în favoarea căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5 ha și anume să se înscrie, în loc de așa cum s-a înscris inițial, reclamanta susținând că cele două persoane sunt una și aceeași, dar cu două nume diferite.
În baza acestei sentințe, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 a procedat la eliberarea unui nou titlu, pentru același teren, respectiv cel aflat în litigiu, pe numele de, așa cum a solicitat însăși reclamanta, moștenitoarea titularei titlului de proprietate, care a susținut că antecesoarea sa, a purtat și numele de, nume ce figurează în titlul de proprietate cu n 28492/69/3.06.1996 și pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute în prezentul litigiu.
Prin urmare, eliberarea unui nou titlu de proprietate cu nr.1/1/25.06.2003 de către Comisia Județeană de Aplicare a Fondului Funciar, nu a fost schimbată substanța acestuia, ci doar a fost înscrisă ca titulară a acestui drept aceeași persoană, însă sub alt nume și acela de, care în titlul inițial figurează ca moștenitoarei a titularei.
Ca atare, în mod greșit a considerat că a rămas fără obiect petitul acțiunii formulate de referitor la constatarea nulității absolute a acestui titlu, deoarece prin sus-menționata sentință civilă nr.1698/2002 al Judecătoriei Timișoaras -a dispus doar îndreptarea unei erori materiale strecurate în conținutul acelui titlu și astfel, soluția primei instanțe prin care s-a dispus constatarea nulității absolute a titlului de proprietate cu nr- apare ca fiind temeinică și legală.
Pentru a întări soluția primei instanțe, Curtea constată din actele de stare civilă aflate la dosar că a fost născută la data de 8.02.1924 cu numele de, ca fiica lui și și a fost botezată la data de 10.02.1924. La data de 3.06.1942 - o persoană cu numele de având ca părinți pe și, se căsătorește cu, după decesul acestuia - mirele decedând anterior căsătoriei, mai precis la data de 20.05.1942 - pe front.
Pe mama acestui defunct a chemat-o și aceasta în baza reformei agrare din 1945 fost împroprietărită cu o suprafață de 5 ha teren, în considerarea fiului său căzut pe front și nu reclamanta, a cărei persoană este continuată de fiica sa.
Cum reclamanta nu a dovedit că mama sa născută este una și aceeași persoană cu, persoană împroprietărită prin Reforma Agrară din 1945 - nu poate beneficia de dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren prevăzute în acel titlu.
Mai mult de atât, susținerea reclamantei că mama sa a purtat și prenumele de, și că este născută la data de 26.03.1926 în T și înregistrată cu acest prenumele la naștere - este infirmată și de adresa cu nr.96680/26.10.1999 a Serviciului de Stare Civilă din cadrul Primăriei T, din care rezultă că din evidențele de stare civilă nu rezultă că ar exista o persoană cu numele de (), născută la 26.03.1926.
Nici susținerea reclamantei că în timpul școlii, mama sa a fost înregistrată cu numele de nu este reală, din fișa matricolă reieșind că această persoană este născută la o altă dată decât mama reclamantei. Conform certificatului de naștere eliberat de Serviciul de Stare Civilă, rezultă că mama reclamantei s-a născut la data de 26.03.1926 în
Prin urmare, susținerile reclamantei că mama sa a purtat în timpul vieții și numele de și că ea este cea împroprietărită prin Reforma Agrară din 1945, ca văduvă de război a defunctului nu sunt dovedite la dosar, motiv pentru care, decizia Tribunalului Timiș prin care a fost modificată sentința Judecătoriei Timișoara apare ca nelegală, tribunalul interpretând greșit probele dosarului cu atât mai mult, cu cât sentința civilă nr.16316/2002 a Judecătoriei Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare și nerecurare, nu este opozabilă reclamanților din acest dosar, care nu au fost părți în acel proces.
Ca urmare a admiterii apelului pârâtului sub aspectul anulării titlului de proprietate cu nr.28492/69/3.06.1996 Curtea a înlăturat și celelalte dispoziții ale deciziei recurate cu privire la respingerea acțiunii formulate, pentru rectificarea cărții funciare nr.1420 prin radierea înscrierilor din CF sub B 7,8 și 9 și revenirea la situația de CF de la 5 și 6.
Prin urmare, din observarea acestei decizii rezultă că soluția pronunțată în recurs de Curtea de APEL TIMIȘOARA este rezultatul coroborării și interpretării actelor din dosar pe baza cărora instanța a concluzionat în sensul că mama contestatoarei, (născută ) nu este una și aceeași persoană cu pentru a-și putea valorifica drepturile succesorale după aceasta.
Pretinsele greșeli de interpretare a datelor conținute de aceste acte, nu pot fi considerate erori materiale în sensul dispozițiilor art.318 teza I pr.civ. pentru a servi ca temei juridic al contestației în anulare de față, întrucât această procedură, fiind o cale extraordinară de atac în retractare și nesuspensivă de executare - iar nu o procedură de cenzură judiciară - vizează doar erori materiale evidente pretinse a fi fost săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
O interpretare contrară, respectiv o extindere a noțiunii de eroare materială și la alte aspecte care țin de modul de interpretare a legii și a probelor ar deschide calea unui recurs la recurs, posibilitatea pe care legea o persoanelor interesate.
Deoarece în cauza de față nu se confirmă acele erori materiale evidente care permit fundamentarea legală a contestației în anulare, pretinsele erori de interpretare a datelor de stare civilă referitoare la mama contestatoarei - astfel cum ele reies din înscrisurile depuse ca probe în dosar - potrivit considerentelor expuse anterior, nu pot servi ca temei juridic pentru admiterea prezentei contestații.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestatoarea u împotriva deciziei civile nr.1152/R/05.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr.-.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestație în anulare formulată de contestatoarea u împotriva deciziei civile nr.1152/05.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 24 Aprilie 2008.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
G - - - - -
Grefier,
- -
Red.DC/24.04.2008
Tehnored.MM/2 ex/16.05.2008
Instanță fond: Judecătoria Timișoara - jud.
Inst.apel: Tribunalul Timiș -.,
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai, Florin Șuiu
