Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 696/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 696
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș
JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
Grefier: - -
*************************************************
La ordine au venit spre soluționare recursurile promovate de, împotriva deciziei civile nr.2 din 8.10.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-. -
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat G pentru recurent, intimata și avocat, pentru ambii intimați, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.-
S-a făcut referatul cauzei după care:
Avocat G depune la dosar taxa de timbru aferentă și solicită în principal amânare cauzei și în subsidiar suspendarea motivat de faptul că pe rolul instanței mai există un dosar care a fost trimis spre rejudecare instanței de apel cu nr- și de a cărei soluționare depinde dosarul de față.-
Avocat solicită respingerea ambelor cereri întrucât acel dosar care a fost trimis spre rejudecare nu are legătură cu cauza de față.
Instanța respinge ambele cereri formulate, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat G pentru recurent având cuvântul a susținut motivele de recurs scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond a se admite acțiunea așa cum a fost formulată în sensul de a se constata că recurentul este proprietarul terenului de 1650.- Nu solicită cheltuieli de judecată.-
Avocat solicită respingerea recursului ca fiind nefundat, susținând că decizia instanței de apel este legală și temeinică în raport de probele dosarului, cu cheltuieli de judecată. -
S-au declarat dezbaterile închise. -
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin decizia civilă nr.2 din 08.01.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de pârâții G și împotriva sentinței civile nr.157/2007 a Judecătoriei Tg.N, a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I.-
Prin decizia civilă nr.78 din 1.02.2008 pronunțată în completarea deciziei de mai sus a fost respins ca nefundat apelul formulat de reclamant. -
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:
*Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgu -N sub nr.2389/2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții G și, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se stabilească linia de hotar între proprietăți.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat următoarele: că este proprietarul suprafeței de 1650. teren situat în V satului, comuna, dobândit prin testamentul autentificat sub nr.4819/18.02.1985 și contractul de vânzare cumpărare nr.4818/1985 și care se învecinează la răsărit cu proprietatea, la apus cu proprietatea G, pârâtul din prezenta cerere, la miazăzi cu teren fânaț aflat în devălmășie și la miazănoapte cu proprietatea.
Dintre toți megieșii nu poate stabili cu exactitate hotarul dintre terenul acestuia și terenul pârâților, existând neînțelegeri cu privire la linia de hotar. În această situație a fost nevoit să formuleze prezenta acțiune pentru a se stabili pe cale judecătorească hotarul dintre proprietăți.
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar în copie testamentul nr.4819/1985, contractul nr.4818/1985, decizia nr.57/1979, sentința civilă nr.5096/1984 și un raport de expertiză tehnică.
Prin întâmpinare, pârâții G și au arătat că sunt proprietarii suprafeței de 3997. teren construcții, arabil și fânaț, situat în intravilanul satului, comuna, conform sentinței civile nr.5056/1984, teren care se învecinează în partea de est cu terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 1400. și nu de 1650. teren, așa cum susține acesta, conform contractului nr.4818/18.09.1985 și testamentului nr.4819/1985.
Linia de hotar dintre proprietățile lor este bine delimitată prin raportul de expertiză întocmit în dosarul de partaj nr.6653/1983.
Din actele și lucrările, dosarului instanța a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 1400 mp teren situat în intravilan, comuna, județul N, conform testamentului autentificat sub nr.4819/1985 și a sentinței civile nr.5096/26.10.1984.
Acest teren se învecinează în partea de vest cu terenul proprietatea pârâților G și în suprafață de 3897. teren, conform sentinței civile nr.5096/26.10.1984 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
Potrivit prevederilor art.584 cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Din concluziile expertizei tehnice topometrice efectuate în cauză prima instanță a reținut că limita de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâților G și este pe aliniamentul D,C,F, 123,140,143,144,145,146,152, indicat în schița anexă la raportul de expertiză și, în consecință, față de situația de fapt reținută în baza art.584 Cod civil, a admis în parte acțiunea civilă pentru grănițuire formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții G și și a stabilit limita de hotar între terenul proprietatea reclamantului și terenul proprietatea pârâților pe aliniamentul D, C, F, 123, 140, 143, 144, 145, 146, 152, pronunțând în acest sens sentința civilă nr.157/01.02.2007.
Față de completarea la acțiune depusă de același reclamant la data de 24.01.2007 prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată pentru grănițuire și pe, domiciliată în comuna, satul, județul N, prima instanță a reținut că această operațiune nu a fost făcută în condițiile prevăzute de art.132 Cod procedură civilă, în baza art.135 Cod procedură civilă fiind în consecință disjunsă pentru a se judeca pe cale separată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel atât reclamantul cât și pârâții și fiecare dintre părțile în litigiu criticând-o ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Reclamantul a invocat greșita delimitare a celor două proprietăți învecinate prin stabilirea liniei de hotar conform primei variante din raportul tehnic de lotizare, în condițiile în care, în urma obiecțiunilor ridicate, s-a procedat la măsurarea integrală a proprietății sale astfel cum reieșea din înscrisurile doveditoare anexate, rezultând o altă graniță între terenurile învecinate (reflectată în varianta a II-a a aceluiași raport de expertiză), ce corespunde realității și pe care în mod nejustificat prima instanță nu a avut-o în vedere.
Pârâții au susținut prin apelul declarat că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea în grănițuire formulată împotriva acestora de reclamantul, dispunând stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăți învecinate, în condițiile în care aceasta fusese delimitată anterior cu prilejul soluționării acțiunii de partaj succesoral ce a făcut obiectul dosarului nr.6653/1983 al Judecătoriei Piatra -N, în care a figurat ca parte soacra reclamantului, respectiv numita. Astfel, în cadrul acestei acțiuni, s-a procedat la efectuarea unei expertize topometrice, prilej cu care s-a determinat și linia de hotar dintre cele două proprietăți în litigiu și care era materializată printr-un gard de lemn vechi de peste 50 de ani lângă care se află plantați mai mulți pomi fructiferi și care în prezent nu a suferit nici o modificare, considerente pentru care s-ar fi impus ca prezenta cerere în grănițuire să fie respinsă ca neîntemeiată.
Cum în timp cele două terenuri învecinate - ambele având ieșire separată la calea publică - nu au suferit modificări sub aspectul întinderii sau al amplasamentului, proprietatea reclamantul dobândită de soția sa pe calea succesiunii testamentare măsurând 1400. iar cea a pârâților având o suprafață 1650. nu se mai impunea în cauză să se facă o nouă identificare a acestora pentru a se verifica corectitudinea modului în care sunt delimitate.
Ignorându-se toate aceste aspecte în cauză, prima instanță a dispus efectuarea unei noi expertize topometrice prin care însă nu s-a procedat la o delimitare corectă a terenului reclamantului în raport cu actul doveditor al proprietății deținut de acesta din urmă, consemnându-se totodată în mod nereal că accesul la cele două terenuri s-ar face pe un teren în cu înclinație periculoasă.
Au mai invocat apelanții-pârâți că, prin stabilirea liniei de hotar conform variantei Iae xpertizei tehnice mai sus arătate, aceștia au fost grav prejudiciați întrucât au fost practic deposedați în mod abuziv de o porțiune din terenul ce constituie proprietatea lor.
În susținerea apelului, ce a fost legal timbrat cu suma de 9 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, pârâții au solicitat refacerea probei cu expertiza topometrică pentru a se determina linia de hotar dintre cele două terenuri învecinate, precum și efectuarea unei cercetări locale.
Tribunalul a încuviințat în cauză administrarea unei noi expertize topo, concluziile lucrării întocmite de ing. fiind anexate la filele 41-43 față de ale cărei concluzii pârâții nu au înțeles să mai stăruie în administrarea probei cu cercetarea locală.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate, precum și din oficiu, a constatat că apelul pârâților este întemeiat, fiind admis prin decizia civilă nr. 2/AC/08.01.2008, prin care s-a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii în grănițuire formulată de reclamantul împotriva celor doi pârâți, cu obligarea celui dintâi la plata cheltuielilor de judecată suportate în calea de atac de apelanți și care se ridică la suma de 1161,35 lei, reținând că:
Cele două terenuri învecinate ce se solicită a fi delimitate pe linia comună de hotar prin cererea de față au format inițial un singur trup măsurând 5370 mp (real 5115 mp rezultat din măsurători raportat la schița anexă existentă în dosarul de partaj și depusă la fila 43 dosar apel) ce se află situat în comuna, sat și au făcut obiectul acțiunii de partaj finalizată prin pronunțarea sentinței civile nr.5096 din 296.10.1984 a Judecătoriei Piatra - prin care mamei reclamantului, numitei i-a revenit în proprietate suprafața de 1473 mp iar pârâților le-a revenit o suprafață de 3897 mp.
Conform concluziilor expertizei topometrice efectuate în apel a rezultat că ambele părți dețin în fapt mai puțin teren decât ceea ce li s-a atribuit prin partaj, plecând de la faptul că în realitate fosta proprietate măsura real doar 5115 mp așa după cum am arătat anterior, în vreme ce partajul s-a raportat la o suprafață totală de 5370 mp. În aceste condiții a rezultat că reclamantul deține cu 58 mp mai puțin față de suprafață atribuită autoarei sale și transmisă ulterior acestuia, în calitate de moștenitor testamentar, în vreme ce pârâții dețin în realitate cu 197 mp teren mai puțin decât ceea ce s-a prevăzut în actul de partaj, litigiul de față fiind generat în realitate nu de modul în care în prezent este delimitată linia de hotar dintre cele două proprietăți ci de faptul că reclamantul nu este mulțumit de modul în care se realizează accesul la ternul său pe calea publică comună, urmărind practic ca pe această cale să obțină acces direct din drumul comunal prin afectarea proprietății pârâților, respectiv prin ocuparea unei porțiuni din trupul de teren al acestora ce se învecinează cu drumul comunal. Acest aspect a rezultat neîndoielnic atât din modul în care reclamantul a solicitat în fața primei instanțe să se întocmească una din variantele de lotizare, mai exact varianta II anexată la fila 69, precum și din susținerile făcute în apel unde acesta a arătat că "variata de grănițuire ce i-ar conveni ar fi aceea prin care s-ar stabili cale de acces mai mare pe linia K-L la șoseaua națională", pentru lărgirea acestei căi de acces fiind dispus "să acorde teren în schimb sau bani".
Prin urmare tribunalul constată că reclamantul a urmărit prin acțiunea de față obținerea unei căi de acces mai largi la terenul său iar nu stabilirea liniei de hotar în raport cu pârâții cu al căror teren acestora se învecinează pe latura vestică pe aliniamentul D-U-S-R-PO- aliniament cu privire la care însă nu există diferende între cei doi proprietari, linia de hotar între aceste repere nefiind contestată de nici unul dintre aceștia.
În consecință în mod temeinic pârâții au susținut că în cauză nu se impunea a se stabili o nouă linie de hotar, nefiind incidente dispozițiile art.584 Cod Civil.
Tribunalul a omis însă să se pronunțe în cauză și să analizeze apelul declarat de reclamantul, în atare condiții apreciindu-se că se justifică utilizarea procedurii instituită prin dispozițiile art.2812Cod Procedură Civilă, respectiv să se completeze decizia civilă anterior menționată în sensul soluționării cererii de apel formulată de acesta.
Examinând apelul declarat, tribunalul constată că acesta este însă neîntemeiat, impunându-se a fi respins, întrucât așa după cum s-a dezvoltat pe larg și cu prilejul soluționării apelului pârâților, prin decizia civilă nr.2 din 08.01.2008, în cauză nu se justifică stabilirea liniei de hotar în varianta solicitată de reclamant, cele două proprietăți învecinate fiind deja delimitate și neexistând neînțelegeri între părți în legătură cu stabilirea graniței pe toată lungimea pe care cele două terenuri ale părților în litigiu se învecinează efectiv, reclamantul urmărind în realitate să-și lărgească ieșirea la calea publică, prin afectarea directă a proprietății pârâților, care ar trebui să cedeze o porțiune din terenul lor.
Ori acest lucru nu se poate realiza prin intermediul unei acțiuni în grănițuire al cărei unic scop este acela de a delimita terenuri învecinate, conform limitelor proprietății fiecăreia dintre ele, astfel cum reies din actele doveditoare ale proprietății.
Fără a se învecina cu porțiunea de teren pe care se află amplasată construcția notată cu C 1 pe schița anexă a raportului de expertiză topometrică întocmit în apel d e expert, reclamantul pretinde ca linia de hotar, al cărei ultim punct comun cu terenul pârâților este marcat cu litera L pe aceeași schiță anexă a raportului tehnic anterior menționat, să pătrundă efectiv pe proprietatea celor din urmă, astfel încât reclamantul să aibă asigurată ieșirea la calea publică în mod direct, iar nu în varianta în care se realizează aceasta în prezent, respectiv pe aliniamentul din schiță, și cu privire la care se susține că ar fi una anevoioasă ori impracticabilă.
Chiar în situația în care susținerile reclamantului referitoare la imposibilitatea de a avea acces la proprietatea sa din cauza mai sus arătată ar fi reale, acestea trebuiau valorificate eventual prin intermediul unei acțiuni confesorii în stabilire servitute de trecere, iar nu prin intermediul cererii în grănițuire reglementată de dispozițiile art.584 Cod Civil, prin care, după cum s-a arătat, se tinde la acapararea abuzivă a unei părți din terenul ce constituie proprietatea pârâților.
Tribunalul constată în aceste condiții că în mod corect pârâții au susținut că în cauză nu se impunea a se stabili o nouă linie de hotar, nefiind incidente dispozițiile art.584 Cod Civil, consecința directă fiind aceea a reținerii caracterului nefondat al apelului declarat de reclamantul, ce urmează a fi respins în conformitate cu dispozițiile art.296 raportat la art.2822Cod Procedură Civilă.
Prezenta decizie va face corp comun cu decizia civilă nr.2 din 08.01.2008 pronunțată de tribunal în prezentul dosar.
Ambele hotărâri au fost recurate de apelantul reclamant și în motivare se arată că instanța de apel a omis a se pronunța asupra cererii sale de apel. Mai mult, susține recurentul, probele au fost apreciate greșit instanța reținând peste expertiza tehnică că suprafața deținută este mai mare decât în titlul său.-
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea urmează a respinge cererile de recurs pentru următoarele considerente:
1. Asupra cererii de apel tribunalul s-a pronunțat prin decizia civilă nr.78 din 1 aprilie 2008 care a completat hotărârea de soluționare a apelului împotriva sentinței civile nr.157 din 1 februarie 2007 Judecătoriei Tg.-
2. Soluția dată apelului este temeinică. -
Din probele cauzei rezultă că părțile nu dețin suprafețele trecute în titlurile lor de proprietate, astfel că se impune stabilirea cu exactitate a acestor suprafețe.(De altfel, chiar recurentul susține prin prezenta cerere că deține o suprafață mai mică decât cea din titlu). -
În atare situație, reclamantul nu poate cere îndatorarea pârâților la grănițuire întrucât dispozițiile art.584 Cod civil permite acest lucru numai atunci când se solicită să se determine, prin semne exterioare, linia despărțitoare dintre cele două fonduri vecine, astfel spus, când se reconstituie hotarul real dintre fonduri.-
În speță, însă reclamantul a solicitat redobândirea posesiei imobilului prin contestarea liniei de hotar dintre cele două fonduri, situație care excede aplicării art.584 Cod Civil. -
Așa fiind, recursurile se găsesc a fi nefondate și în baza art.312 Cod procedură civilă se va menține soluția dată în apel.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură Civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ambele recursuri ca nefondate, promovate de împotriva deciziei civile nr.2 din 8 ianuarie 2008 și a deciziei civile nr.78 din 1 aprilie 2008, pronunțate de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 250 lei cheltuieli de judecată.-
Irevocabilă. -
Pronunțată în ședință publică azi 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
- -
Red.dec.,
Red.dec.recurs.JG/5.11.2008
Tehn.red.EG/7.11.2008. ex.2
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu, Camelia Drăghin
