Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 733/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 733
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 227 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât G, având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru recurentul reclamant și avocat pentru intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, a învederat instanței, că motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art. 304, pct. 5 și 9 Cod proc. civ. cât și art. 306 alin. 3 Cod proc. civ. A susținut că instanța de apel s-a pronunțat numai cu privire la acțiunea în revendicare, omițând a se pronunța pe cel de-al doilea capăt al cererii, respectiv acțiunea în grănițuire. Față de cele învederate a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii.
Avocat, pentru intimatul pârât, a susținut că instanța de fond s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind grănițuirea, instanța a avut în vedere raportul de expertiză și memoriul tehnic de la fila 39, prin care s-a stabilit, că cele două proprietăți sunt delimitate prin gard de lemn și întrucât nu s-a dovedit ocuparea de către pârât a nici unei suprafețe din proprietatea reclamantului, a considerat că nu se justifică modificarea hotarului existent. solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 22.06.2004 reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună stabilirea liniei de hotar între proprietatea sa și a pârâtului și obligarea acestuia din urmă să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 10 mp. teren, pe care acesta a ocupat-o în mod abuziv.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că deține în proprietate o suprafață de teren de aproximativ 400 mp. care se învecinează cu proprietatea pârâtului. e o latură pârâtul a desființat gardul despărțitor și a ocupat 0,70 iar la cealaltă latură a edificat o construcție nouă, depășind linia de hotar cu 0,45. acesta ocupând în total suprafața de 10 mp.
Pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată. În motivare a arătat că este neadevărată susținerea reclamantului că a desființat gardul despărțitor și că a ocupat o suprafață de 0,70. din proprietatea acestuia, întrucât acest gard există și la ora actuală, dar este într- stare avansată de deteriorare, datorită materialului folosit și vechimii sale. În privința construcției, a învederat că aceasta este edificată numai pe proprietatea sa, ocupând o suprafață de 17,85 mp. așa cum rezultă din autorizația de construire nr. 30/28.05.1990, eliberată de Primăria Mun. A mai arătat că reclamantul este proprietarul unei suprafețe de 305 mp. restul până la 400 mp. fiind ocupată abuziv de către acesta.
Prin sentința civilă nr. 9427 din 15.11.2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță, din raportul de expertiză întocmit în cauză, a reținut că pârâtul nu ocupă nici o suprafață din terenul proprietatea reclamantului, terenul deținut de reclamant având aceleași dimensiuni și vecinătăți ca în documentația de cadastru întocmită cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 401/2002.
În privința cererii având ca obiect grănițuirea proprietăților părților, prima instanță a reținut că terenurile părților au hotar stabilit, fiind delimitate prin gard de lemn, și întrucât nu s-a dovedit ocuparea de către pârât a vreunei suprafețe proprietate a reclamantului, nu se justifică modificarea hotarului existent.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul. În motivare, a arătat că raportul de expertiză întocmit de exp. - nu a respectat măsurătorile efectuate la fața locului, unde apelantul a semnat și procesul-verbal; nu a prezentat măsurătorile cu terenul în suprafață de 182,80 mp. și terenul vecinului G, cu care este vecin pe două laturi, pe una din laturi numitul G intrând cu construcția la un capăt cu 0,45, iar pe cealaltă latură, demolând gardul pe o lungime de 7 - 8 și intrând pe terenul său cu 0,70.
În ședința publică din 17.05.2007, instanța a calificat drept apel calea de atac, dat fiind că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă grănițuirea, cerere neevaluabilă și care nu face incidente dispozițiile art. 282 ind. 1 pr.civ.
Apelantul a solicitat proba cu expertiza tehnică, probă încuviințată de instanță. Din oficiu a fost pusă în discuție administrarea probei testimoniale.
Prin decizia nr. 227 din 24 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul reclamant. S-a reținut că reclamantul a investit instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat grănițuirea proprietăților, motivat de faptul că pârâtul cu ocazia edificării gardului și a ridicării unei construcții a ocupat o suprafață de teren.
Prin acțiunea, astfel cum a fost formulată, reclamantul a contestat dreptul de proprietate al pârâtului, urmare a amplasării gardului despărțitor între cele două proprietăți, de către acesta. În speța de față, interesul reclamantului se circumscrie strict numai reconstituirii liniei comune de hotar și așezarea unor semne care să o facă vizibilă, în condițiile în care se contestă amplasamentul gardului edificat de pârât, inclusiv al construcției edificată de pârât. În principal, în motivele de apel s-au adus critici asupra expertizei administrată de prima instanță, însă nici prin probele administrate în apel nu s-a făcut dovada celor susținute.
Expertul desemnat, cu ocazia expertizei a constatat că apelantul-reclamant deține în fapt suprafața de 384 mp, mai mult decât suprafața existentă în înscrisurile translative și declarative de drepturi la care s-a făcut referire. Prin urmare, pentru diferența de suprafață de teren reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate. Cu ocazia audierii expertului, acesta a oferit lămuriri edificatoare asupra aliniamentului proprietăților pe laturile contestate și a arătat că abaterea de 0,06. între pct. B și C - pe una din laturi, față de lucrarea cadastrală a reclamantului, este o eroare admisibilă în raport de suprafața totală și mai mult este dată și de instrumentele de măsurătoare. Expertul a mai stabilit că pârâtul în raport de actul său de proprietate deține în plus 1 mp, dar acest lucru nu presupune faptul ocupațiunii abuzive.
Proba testimonială administrată nu a dovedit faptul deposedării abuzive a reclamantului de către pârât și nici modificarea aliniamentului hotarului despărțitor, iar în ce privește construcția-extindere s-a constatat că este edificată în baza autorizației de construire nr. 30/1990.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul. În motivarea recursului a susținut că în apel expertul a fost chemat pentru lămuriri și nu s-a prezentat și nici nu a depus o schiță cu măsurătorile pe care le-a făcut pe latura cu lungimea de 23. De asemenea a precizat că în raportul de expertiză nu a fost evidențiat faptul că pe distanța de 7-8. a laturii de 11 nu este nici un gard deoarece gardul care a existat a fost demolat de G, care a amplasat o construcție cu depășirea liniei de hotar.
Recursul este nefondat.
Observându-se lucrările întocmite în apel se constată că expertul a fost prezent în fața instanței de apel în ședința publică din 3 aprilie 2008, termen la care au fost luate lămuriri expertului, consemnate în scris. Recurentul a fost prezent la acel termen, în momentul interpelării expertului, prin apărător.
Restul aspectelor invocate în motivarea recursului nu se încadrează în cerințele art.304 Cod pr. civilă, ci vizează aspecte de fapt care au fost lămurite în apel și care nu pot fi reluate în recurs.
Cât privește critica nouă formulată cu ocazia dezbaterilor asupra recursului, respectiv aceea că instanța de apel s-a pronunțat numai cu privire la acțiunea în revendicare, omițând a se pronunța și pe cel de-al doilea capăt al cererii, cel în grănițuire, Curtea constată că această critică este nefondată. Instanțele de fond și apel, pe baza probatoriului administrat, au reținut în considerentele hotărârilor că linia de hotar este situată pe amplasamentul actual al gardului despărțitor. Această concluzie a instanțelor nu s-a reflectat și în dispozitivul celor două hotărâri, însă acest aspect nu poate fi criticat pe calea recursului în afara termenului de motivare reglementat de art.303 Cod pr. civilă, nefiind un motiv de ordine publică.
În raport de cele expuse recursul declarat de reclamant se impune a fi respins.
Instanța urmează să respingă și cererea intimatului pentru cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost depuse la dosar acte privind cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 227 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată, a intimatului.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn.2 ex
10.09.2008
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
