Actiune in granituire fara revendicare. Decizia 827/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 827
Ședința publică din data de 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Mioara Iolanda Grecu Elena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamantul, cu domiciliul ales în B,-,. 8, sector 1, Cod poștal -, la Cabinetul de Avocatură G, de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și de intervenienta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.357 pronunțată la 16 iunie 2008 de Tribunalul Prahova.
Recursul formulat de reclamant este timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 7 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. -, care au fost anulate la dosar
Recursul formulat de pârât și de intervenientă este timbrat cu 0,65 lei timbru judiciar și cu 14 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanțelor nr. - și nr. -, care au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant asistat de avocat din Baroul București, recurentul-pârât asistat de avocat din Baroul Prahova și recurenta-intervenientă reprezentată de avocat din Baroul Prahova.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurentul-reclamant a depus întâmpinare la recursul formulat de pârât și intervenientă.
Avocat, având cuvântul, solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât s-a început măsurarea terenurilor din comună pentru a se emite o anexă la ordinul prefectului.
Avocat, având cuvântul, arată că nu este de acord cu amânarea cauzei, întrucât reclamantul nu are un titlu de proprietate pentru teren.
Curtea, respinge cererea de amânare formulată de apărătorul recurentului-reclamant, având în vedere termenul îndelungat de când se judecă părțile, respectiv din anul 2000.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul, arată că cele două hotărâri sunt nelegale întrucât nu sunt motivate în fapt și în drept.
În mod greșit instanța de fond a soluționat cererea de grănițuire prin omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză, întrucât în această variantă pârâtul și intervenienta sunt prejudiciați prin diminuarea suprafeței de 4300 mp pe care au moștenit-
Mai arată că reclamantul a obținut până în prezent numai un ordin al prefectului pentru restituirea suprafeței de teren de 2600 mp, fără a fi însoțit de o schiță de plan sau de un proces-verbal de punere efectivă în posesie, astfel că nu se poate aprecia asupra amplasamentului liniei reale de hotar.
Învederează că potrivit Deciziei de Îndrumare nr. 1/1997 a Curții Supreme de Justiție, pentru a promova o acțiune având ca obiect revendicarea, ieșirea din indiviziune sau stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăți, este nevoie de eliberarea titlului de proprietate pentru teren.
Reclamantul nu posedă până în prezent un titlu de proprietate pentru teren, astfel că, nu putea promova o acțiune de grănițuire.
Precizează că și autoarea pârâților au stabilit prin convenție linia de hotar dintre cele două proprietăți.
Mai arată că în mod greșit instanța a stabilit cuantumul cheltuielilor de judecată datorate de pârâți, reclamantului.Potrivit art.584 Cod Civil, în cazul grănițuirii, cheltuielile de judecată se suportă în cotă de de părți.
De asemenea, bonurile depuse de reclamant nu sunt lizibile, astfel că, nu s-a făcut dovada că reprezintă contravaloarea transportului la instanță.
Solicită admiterea recursului formulat de pârât și intervenientă, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond, să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului formulat de pârât și intervenientă și modificarea celor două hotărâri în sensul de a se omologa varianta a III-a din raportul de expertiză, urmând să se respingă capătul de cerere referitor la astuparea ferestrelor și desființarea puțului absorbant, cu înlăturarea obligării pârâților la plata sumei de 2160 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de recurentul-reclamant și modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței civile nr. 548 pronunțată la 10 martie 2008 de Judecătoria Vălenii d Munte urmând a se omologa varianta I din raportul de expertiză.
Arată că, din expertiza întocmită la instanța de fond, rezultă că pârâtul a mutat hotarul cu 1,45 m în curtea din spatele casei, astfel că, reclamantul este deposedat de cca 98 mp.
Pârâtul a susținut că a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul de 4300 mp, cu testamentul nr. 896/567 din 10.11.1956, dar prin decesul lui înaintea testatoarei, acest testament a devenit caduc, astfel că, nu mai poate produce nici un efect juridic.
Mai arată că pârâtul și intervenienta nu dețin nici un act de moștenire de pe urma defunctei, în timp ce reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate pentru suprafața de 2600 mp cu certificatul de moștenitor nr. 22 din 26 februarie 1996.
Învederează că, prin menținerea variantei a II-a omologată de instanța de fond, se aduce o gravă atingere dreptului de proprietate al reclamantului, acesta fiind deposedat de suprafața de 98 mp, care intră în posesia pârâților, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 480 și 481 Cod Civil.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul stabilirii hotarului pe linia dreaptă evidențiată în raporturile întocmite de către experții și.
Cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârât și intervenientă, solicită să fie respins ca nefondat, întrucât linia de hotar ce desparte cele două proprietăți trebuie să fie în linie dreaptă, iar cuantumul cheltuielilor de judecată au fost corect stabilite de instanță, potrivit art. 274 pr.civilă.
Avocat, având cuvântul cu privire la recursul formulat de reclamant, solicită să fie respins întrucât varianta I din expertiza nu respectă actele de proprietate ale părților.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată la data de 22.06.1999 pe rolul Judecătoriei Vălenii d e M, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce o va poronunța să dispună grănițuirea proprietăților părților, să astupe fereastra practicată în peretele dinspre proprietatea lui și să desființeze puțul absorbant construit pe terenul său, iar în caz de refuz, să fie abilitat să facă aceste lucrări pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea acțiunii, reclamantul susținut că este proprietarul unui teren în suprafață de 2600 mp, situat în comuna, sat și construcțiile situate pe acesta, dobândit prin moștenire de la sa, iar în partea de est terenul se învecinează cu proprietatea pârâtului și intre ei există neînțelegeri privind linia de hotar.
Dupa administrarea probelor, prin sentința civilă nr. 429/24.02.2000, s-a admis acțiunea și s-a dispus grănițuirea dintre proprietățile părților conform expertizei tehnice-completare întocmită de exp., fiind obligat pârâtul să astupe fereastra din peretele dinspre proprietatea reclamantului și să deființeze puțul absorbant construit pe terenul proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz, reclamantul a fost abilitat să astupe fereastra și să desființeze puțul absorbant pe cheltuiala pârâtului.
Pârâtul a declarat apel împotriva acestei sentințe, iar prin decizia nr.1307/2000 a Tribunalului Prahova, s- admis apelul, s-a desființat sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, reținându-se în considerente că pârâtul nu este proprietarul exclusiv al terenului limitrof, fiind stăpânit în indiviziune cu numita, ambii moștenitori legali acceptanți ai defunctului.
Recursul declarat împotriva deciziei Tribunalului Prahova de către reclamant, a fost respins de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia nr. 3261/2000, reținându-se în considerente că, atât timp cât s-a dovedit că alături de pârât mai există un coproprietar, introducerea lui în cauză era obligatorie și prin aceasta nu s-a adus încălcare principiului disponibilității.
Cauza s-a reînregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de M sub nr. 2627/2000, iar prin încheierea din 11.04.2001 s-a dispus suspendarea judecății cauzei în baza art. 244 alin.1 pr.civilă, iar la data de 10.01.2002 s-a repus pe rol cauza.
Prin sentința civilă nr. 548/10.03.2008 Judecătoria Vălenii d Muntea admis acțiunea, a dispus grănițuirea proprietăților părților conform variantei a II-a din expertiza tehnică întocmită de ing., pe aliniamentul D-G-H-I, fost obligat pârâtul să astupe fereastra practicată în peretele dinspre proprietatea reclamantului și să desființeze puțul absorbant construit pe terenul proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz, a fost abilitat reclmantul să efectueze cele două lucrări pe cheltuiala pârâtului.
La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut că, potrivit adresei nr. 143/2002 a Primariei comunei, reclamantul este proprietarul unui teren în suprafață de 2600 mp, situat în comuna, sat, iar pârâtul, așa cum rezultă din testamenul autentificat sub nr. 896/1956 de fostul notariat al Regiunii P, este proprietarul unui teren în suprafață de 4300 mp.
Instanța de fond a mai reținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat de ing., ambele părți dețin, în realitate, mai puțin teren decât în actele de proprietate, situație pe care expertul a avut-o în vedere la întocmirea celei de-a doua variante, prin care a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, diminuându-le proporțional.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece expertul a întocmit două variante de lotizare pentru stabilirea traseului real dintre hotare și, deși nu a solicitat ca expertul să stabilească linia despărțitoare în mai multe varinate (singura obiecțiune fiind făcută cu inoportunitatea stabilirii liniei de hotar, a neclarității raportului de expertiză), în sedința din data de 19.11.2007 s-a pus în discuție solicitarea pârâtului de a se efectua și oat reia propunere de lotizare a terenurilor limitrofe, întocmindu-se varianta a III-a de lotizare, care a transformat acțiunea în granițuire într-o acțiune de ieșire din indiviziune.
Criticând sentința, reclamantul a mai sustinut că se impune stabilirea liniei de hotar conform expertizei efectuate de exp. și, prin omologarea aliniamentului AHB și singurei propuneri a expertului în varianta este identică cu cea în care linia de hotar este propusă de primii doi experți.
Dezvoltând motivele de apel, reclamantul a susținut că pentru a-și dovedi dreptul de proprietate asupra terenului pe care pârâtul îl posedă, a depus mai multe înscrisuri cu o valoare juridică în ceea ce privește transferul dreptului de proprietate între care certificatul de moștenitor nr. 984/1996 eliberat în urma decesului lui, la cererea pârâtului și a soției supraviețuitoare, în acest certificat nefiind inclus în masa bunurilor succesorale terenul de 4300 mp.
În cadrul motivelor de apel, reclamantul mai susținut că certificatul nr. 98/2002 a fost eliberat pro-cauza, după ce în sentința civilă nr. 429/2000 Judecătoria Vălenii d Muntea admis acțiunea în granițuire, s- stabilit corect traseul real al hotarului, obligându-l pe pârât să astupe fereastra practicată spre proprietatea reclamantului, iar certificatul suplimentar a fost eliberat în baza adeverinței nr. 2214/2000 și a constatării personale a notarului care atesta că autorul pârâtului a dobândit prin cumpărare, fără act scris, cu peste 40 de ani în urmă, de la, suprafața de 2636 mp, teren situat în comuna, pct.Acasă.
În ceea ce privește valoarea probantă certificatului de moștenitor, se susține de către apelant că este unanim recunoscut că acesta nu constituie un titlu de proprietate cu privire la bunurile din componența masei succesorale, astfel că, certificatul de moștenitor suplimentar nu face dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4300 mp, teren pe care pârâtul pretinde că o deține în proprietate cu intervenienta.
S-a mai susținut de către apelant că, în ceea ce privește adeverința nr. 2214/2000, după consultarea registrelor agricole din perioada 1964-2000, menționează că această situație nu corespunde adevărului, cuprinzând o serie de inadvertențe, în totală contradicție cu masa succesorală rămasă de pe urma lui, iar potrivit practicii și legislației în materie, registrul agricol reprezintă documentul de evidență primară unitară în care se înscriu date cu privire la gospodăriile populației, însă nu are valoarea probantă a titlului de proprietate care să ateste dobândirea suprafeței de 4300 mp.
În ceea ce privește testamentul autentificat sub nr. 896/1956, se susține că prin acesta s-a dispus ca la încetarea sa din viață, strănepotul de soră, să primească în deplină proprietate și folosință mai multe terenuri printre care și cel de 4300 mp, învecinat la răsărit cu șoseaua, la apus cu, la miază-noapte cu moștenitorii lui, iar la miază-zi cu .
Împotriva aceleiași sentințe au declarat apel și pârâții și susținând că este nelegală și netemeinică întrucât, deși martorul a arătat că gardul despărțitor a fost construit în urmă cu 30 ani, martorul afirmat că există gard despărțitor numai între terenurile din spatele caselor, iar în fața caselor, linia despărțitoare este marcată cu piatră și teavă. De asemenea, martorul a relatat despre înțelegerea cu, proprietarul inițial, care a transmis dreptul său autoarei reclamantei.
S-a mai arătat că s- dispus grănițuirea potrivit variantei a II-a din raportul de expertiză care le crează grave prejudicii întrucât le diminuează mult suprafața de 4300 mp, pe care au moștenit-
Criticând sentința, pârâții au susținut, totodată, că reclamantul are calitatea de moștenitor testamentar la succesiunea numitei, iar conform certificatului de moștenitor rezultă că reclamantul a dobândit de la aceasta un teren de 2600 mp, dobândit de autoarea sa prin împroprietărire, conform Legii nr.18/1991 și procesului-verbal de punere în posesie, reclamantul depunând, inițial, un Ordin al Prefectului prin care s-au atribuit 1200 mp, apoi după anularea acestui înscris fost depus un alt ordin pentru suprafața de 2600 mp, neînsoțită de o schiță topografică sau de punere efectivă în posesie.
Apelanții au susținut, de asemenea, că în mod greșit prima instanță a dispus obligrea pârâtului la 2160 lei cheltuieli de judecată către reclamant, dispozițiile art.584 cod civil prevăzând că se fac pe cheltuielile de grănițuire, iar pe de altă parte, bonurile de benzină sunt ilizibile și nu sunt pe numele reclamantului.
Prin decizia nr. 357 pronunțată la 16 iunie 2008, Tribunalul Prahova a respins ambele apeluri reținând următoarele:
Cu privire la apelul declarat de reclamantul s-a arătat că nu poate fi reținută susținerea acestuia în sensul că prin varianta a III- de lotizare s-a transformat acțiunea în granituire într-o acțiune de ieșire din indiviziune, deoarece prima instanță a dispus grănițuirea proprietăților părților potrivit unei alte variante - varianta a II-a, în care se ține seama de faptul că atât reclamantul, cât și pârâtul, dețin mai puțin teren decât cel din actele de proprietate, diminuându-se, proporțional, ambele suprafețe.
Neîntemeiată s-a apreciat și critica prin care se susține că stabilirea liniei de hotar urmează a se efectua conform expertizelor și, în aliniamentul A, H, și singurei propuneri a expertului - varinata I, întrucât atât reclamantul, cât și pârâtul, au formulat obiecțiuni, iar în ceea ce privește varianta din raportul de expertiză cu privire la care apelanții susțin că urma a fi omologată, fiind identică cu de hotar propusă de primii doi experți, s-a constat că nu poate fi reținută deoarece în această variantă linia de hotar între cele două proprietăți este trasată pe alineamentul D,E,F, tangentă cu cei doi stâlpi notați cu L,E,
Referitor la critica prin care se susține de către reclamant că înscrisurile depuse de către pârât nu au valoare probatorie, s-a reținut că este neîntemeiată întrucât pârâtul este proprietarul terenului de 4300 mp, cum în mod corect a apreciat și instanța, potrivit testamentului nr.896/10.11.1956.
Susținerea apelantului în sensul că certificatul de moștenitor din 16.03.1996, ca și certificatul suplimentar nr.98/2000, nu au valoare probatorie, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată deoarece aceste înscrisuri nu au fost anulate, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 183/2003 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. 10504/2002, care se coroborează cu testamentul nr.896/10.11.1956.
Cu privire la apelul declarat de pârâții și, s-a reținut că este neîntemeiată susținerea acestora conform căreia prima instanță a omologat în mod greșit varianta a II-a din raportul de expertiză tehnică, care îi prejudiciază, diminuându-le suprafața de 4300 mp moștenită, deoarece în această varinată se diminuează, proporțional, ambele suprafețe de teren.
De asemenea, s-a arătat că, față de concluzia că atât reclamantul, cât și pârâtul dețin mai puțin teren decât cel din actele de proprietate, nu poate fi reținută nici critica prin care se susține de către apelanți că în rezolvarea capătului de cerere privind grănițuirea, reclamantul trebuia să fie proprietar în baza unui titlu de proprietate, deoarece, după cum a rezultat din probele administrate, acesta este proprietarul terenului de 2600 mp potrivit adresei nr.143/04.02.2002 a Primariei comunei.
Referitor la critica prin care se suține că în mod nelegal pârâtul a fost obligat la plata sumei de 2160 lei cheltuieli de judecată către reclamant, s-a reținut că este neîntemeiată deoarece în mod corect instanta de fond a stabilit că, în raport de art.584 Cod Civil și art.274 pr.civilă, pârâtul datorează cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 2160 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul, pârâtul și intervenienta.
Recurenții și au criticat hotărârile anterioare, pentru următoarele motive:
Un prim motiv este că în mod greșit prima instanță a soluționat cererea de grănițuire omologând varianta a II-a din raportul de expertiză, însă, această variantă le aduce grave prejudicii deoarece le diminuează suprafața de teren de 4300 mp pe care au moștenit- și care este înscrisă în cele două certificate de moștenitor pe care le-au depus la dosar.
Susțin recurenții că este inexplicabil motivul pentru care instanța de fond a admis cererea lor și de efectuare a variantei a III-a de stabilire a liniei reale de hotar, însă, când s-a pronunțat, înlăturat în mod nejustificat această variantă și nici nu a analizat-
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenții analizează depozițiile martorilor propus de reclamant și propus de, concluzionând că instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală de respingere a apelului declarat de ei, neargumentând soluția menținerii hotărârii primei instanțe.
O altă critică este că ambele instanțe au procedat nelegal, luând în considerare adresa nr. 143/2002 a Primăriei comunei, ca act doveditor al proprietății reclamantului asupra suprafeței de 2600 mp, reclamantul deținând doar un ordin al prefectului pentru restituirea suprafeței de 2600 mp, ce nu a fost însoțit de nicio schiță topografică sau proces-verbal de punere efectivă în posesie.
Recurenții arată că reclamantul nu posedă până în prezent titlu de proprietate, mai ales că, procesul-verbal inițial de punere în posesie pentru suprafața de 2600 mp a fost anulat conform sentinței civile nr.2282/2001 a Judecătoriei, aflată la fila 69 din dosarul de rejudecare.
Se critică hotărârile pentru că ambele instanțe au pronunțat sentințe nelegale și nemotivate, fiind obligat să plătească reclamantului 2160 lei cheltuieli de judecată, nerespectându-se dispozițiile art. 584 alin. ultim Cod civil, potrivit căruia cheltuielile grănițuirii se fac pe
Arată recurenții că instanțele erau obligate să verifice nota de cheltuieli depusă de reclamant la fila 223 și actele însoțitoare, iar singura cheltuială care putea fi luată în considerare era cota de din onorariul de avocat, reclamantul neputând să solicite obligarea lor la cheltuieli de judecată în apel și recurs, înainte de rejudecare.
Se solicită admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii pentru astuparea ferestrei de vedere și desființarea puțului absorbant, iar stabilirea liniei de hotar să se facă potrivit variantei a III-a din raportul de expertiză, precum și înlăturarea obligației lor la plata sumei de 2160 lei cheltuieli de judecată.
Recurentul a formulat recurs criticând decizia Tribunalului Prahova pentru următoarele motive:
Un prim motiv este că instanța de apel, menținând considerentele sentinței de fond cu privire la dovada dreptului de proprietate al pârâților, nu a făcut decât să încalce dispozițiile imperative ale actelor normative în vigoare, respectiv ale Decretului nr.144/1958, împrejurare ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 pr.civilă.
Apreciază recurentul că, prin formarea de loturi și variante, instanțele anterioare au procedat conform regulilor din cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune, iar în această situație devin incidente dispozițiile art. 304 pct.7 pr.civilă, procedându-se în mod nelegal la lotizare.
Susține recurentul că în mod greșit instanța de apel a respins criticile sale cu privire la amplasarea hotarului pe aliniamentul D,G,H,I potrivit anexei 2 la raportul de expertiză topo întocmit de expert, astfel că, linia despărțitoare a celor două proprietăți trebuia să intersecteze baza stâlpilor, pornind spre est către colțul gardului, respectiv punctul E al variantei întocmită de același expert.
Consideră recurentul că, prin menținerea soluției pronunțată de către instanța de fond, se aduce o gravă atingere dreptului său de proprietate prin deposedarea de 98 mp, ce ar intra în lotul pârâților, fiind încălcate dispozițiile art. 480-481 Cod civil și cele mai întemeiate propuneri de grănițuire aparțin experților, care trasează hotarul în linie dreaptă, respectând semnele existente.
O altă critică este că instanța de apel a ignorat dispozițiile art. 295 alin. 1 pr.civilă, prin respingerea solicitărilor prin care a solicitat, pentru egalitate de tratament și pentru a dovedi însemnele de hotar, un al treilea martor, care este vecin cu el și care poate să confirme cele arătate de el prin cererea de apel.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului, schimbarea în parte a sentinței Judecătoriei Vălenii d e în sensul stabilirii liniei hotarului pe linia dreaptă evidențiată de raportul de expertiză și, iar în subsidiar, casarea și trimiterea spre rejudecare pentru administrarea probelor solicitate de el.
La data de 22 septembrie 2008, a formulat întâmpinare la recursul formulat de pârâți, solicitând respingerea acestuia întrucât recurenții-pârâți, în lipsa sa, au săpat pe terenul său haznaua și au construit un gard despărțitor în continuarea curții sale, intrând în suprafața proprietății sale cu o adâncime de cca. 1,45
Apreciază intimatul-recurent că a făcut dovada dreptului de proprietate deținut atât de el cât și de predecesorii săi începând din anul 1913, iar linia de hotar ce desparte proprietățile lor trebuie să fie în linie dreaptă de la gardul de la stradă și până în spatele curții la gardul cu proprietatea lui.
Cu privire la critica pârâților că au fost obligați în mod nelegal la plata cheltuielilor de judecată, acesta arată că recurenții-pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată și nu la plata cheltuielilor privitoare la grănițuire.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursurilor, Curtea va reține că ambele sunt nefondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursul formulat de și:
Este nefondată prima critică referitoare la faptul că instanța a omologat varianta a II-a din raportul de expertiză întocmit de ing., mai ales că, recurenții nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar în varianta a II-a omologată de instanța de fond, gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe aliniamentul H-I este identic cu aliniamentul E-F din varianta I, iar și fosa septică marchează limita dintre cele două proprietăți.
Chiar dacă instanța a dispus și efectuarea variantei a III-a de grănițuire, nu este obligată să omologheze această variantă, din moment ce, în varianta omologată de instanță limita dintre proprietăți este și fosa septică.
Critica, că instanțele au luat în considerare adresa nr. 143/2002 a Primăriei comunei ca act doveditor al proprietății, este nefondată întrucât prin Ordinul nr. 426/2003, autoarei reclamantului i s-a restituit în proprietate terenul în suprafață de 2600 mp, conform art.36 din Legea nr.18/1991.
Susținerea recurenților că, în realitate, reclamantul nu posedă titlu de proprietate, urmează a fi respinsă din moment ce ordinul sus-menționat reprezintă titlu de proprietate.
Se va respinge critica recurenților că instanțele au pronunțat hotărâri nelegale și nemotivate întrucât instanțele au răspuns la cererile cu care au fost investite și la motivele de apel formulate.
Recurenții solicită înlăturarea obligației lor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2160 lei pe motiv că ar datora doar din onorariul de avocat, cerere care este nefondată întrucât de la fila 224 până la fila 247 dosar fond după rejudecare, se găsesc depuse chitanțe reprezentând cheltuieli de transport, onorariu de avocat, cheltuieli ce trebuie să fie suportate de recurenții-pârâți potrivit art. 274 pr.civilă, cheltuieli efectuate de recurentul-reclamant până la judecarea în fond după casare.
Numai cheltuielile prevăzute de art. 584 Cod civil se suportă proporțional de părți, nu și cheltuielile de judecată prevăzute de art. 274 pr.civilă.
În baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, se va respinge recursul formulat, ca nefondat.
Cu privire la recursul formulat de.
Este nefondată prima critică, respectuiv că instanța de apel a menținut considerentele sentinței cu privire la dovada dreptului de proprietate al pârâților, întrucât, pe de o parte, în cauza de față, nu se discută despre actele de proprietate ale părților, ci despre gărnițuirea dintre proprietăți, iar pe de altă parte, Decretul nr. 144/1958 nu are incidență în cauza de față.
Este nefondată și critica, că instanțele anterioare au procedat conform regulilor din cadrul acțiunii de ieșire din indiviziune prin formare de loturi și variante, mai ales că, în varianta a II-a, gardul despărțitor dintre cele două proprietăți pe aliniamentul H-I este identic cu aliniamentul E-F din varianta I, iar și fosa septică marchează limita dintre cele două proprietăți.
Așa cum s-a mai arătat, atât în varianta I, cât și în varianta a II-a, gardul despărțitor are tangență cu cei doi stâlpi, iar și fosa septică marchează limita dintre cele două proprietăți.
Se va respinge și critica, că prin menținerea soluției pronunțată de instanța de fond se aduce atingere dreptului său de proprietate prin deposedare, întrucât expertul topo a arătat că ambele părți au mai puțin teren decât în actele de proprietate, situație pe care expertul a avut-o în vedere la întocmirea celei de-a doua variante.
Se va respinge și ultima critică pe motiv că nu au fost respectate dispozițiile art. 295 pr.civilă, în sensul că nu i- fost încuviințat cel de-al treilea martor, care ar fi putut confirma cele arătate în cererea de apel, din moment ce expertul topo a arătat că atât în varianta I cât și în varianta a II-a linia de hotar este tangentă cu cei doi stâlpi, iar fosa septică și delimitează, de fapt, cele două proprietăți.
Nerespectarea dispozițiilor art. 295 pr.civilă, nu atrage nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă, motiv pentru care, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul, cu domiciliul ales în B,-,. 8, sector 1, Cod poștal -, la Cabinetul de Avocatură G, de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P și de intervenienta, domiciliată în comuna, sat, Cod poștal -, Județ P împotriva deciziei civile nr.357 pronunțată la 16 iunie 2008 de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Mioara Iolanda Grecu Elena
- - - - - -
Grefier,
Red.ES
Tehnored.PJ
2 ex/ 1.10.2008
2627/2000 Judecatoria Vălenii d
a- Tribunalul Prahova
, -
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Mioara Iolanda Grecu Elena
