Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 830/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.830
Ședința publică din data de 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Aurelia Popa Iolanda Mioara
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.- -, sector 2, nr.5,.4,.B,.6,.51, cod poștal -, împotriva deciziei civile nr.167 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în B,-, -.40,.D,.4,.59, sector 6, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului reclamant să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, dând următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte sub nr.1385/18.07.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia să îi permită trecerea pe terenul său, la calea publică, prin crearea unui drum de acces cu o lățime de 5. cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arătat că este proprietarul unui teren în suprafata totală de 1337 și 1354 mp. care este înfundat din cauze independente de voința sa, iar singura cale de ieșire la drumul public se poate crea numai prin terenul vecin aflat în posesia pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținând în motivare că, deși din actele de proprietate reiese fără putință de tăgadă că proprietatea pârâtei nu se învecinează cu proprietatea reclamantului în niciun punct cardinal, acesta cu rea credință și cu dorința de a induce instanța în eroare afirmă contrariul. Se mai susține că între cele două proprietăți ce sunt despărțite pe latura de vest de râul, nu există pod de acces sau o altă posibilitate de transversare a apei. Totodată, la o distanță de 16. și 75.de proprietăți există două poduri și un drum ce fac legătura la.1
Mai mult, reclamantul este proprietarul unui hotel ce se află situat de cealaltă parte a râului, și care are drum de acces către DN 1.
După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr. 1508/20.09.2007 Judecătoria Vălenii d M a admis acțiunea reclamantului, dispus crearea unei servituți de trecere, în favoarea reclamantului pe terenul pârâtei, în limita suprafeței delimitată prin punctele: 17-19-18-4-A, în raportul de expertiză tehnică judiciară topografică, fiind obligată pârâta la plata sumei de 819 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru pronunta această hotărâre, instanța de fond reținut că, din constatările expertului în specialitatea topografie, în concordanță cu schița de plan întocmită și susținerile reclamantului, rezultă că terenul acestuia nu are ieșire la calea publică.
Împrejurarea că terenul reclamantului este loc înfundat nu este contestată de pârâtă și a fost confirmată de expert, SRL prevalându-se de o interpretare restrictivă a textului, susținând că nu este îndeplinită condiția esențială a vecinătății celor două fonduri.
Instanța a reținut că această apărare este neîntemeiată, textul de lege având în vedere noțiunea de vecinătate într-un sens mai larg, deci și în situațiile în care între terenuri se interpune un obstacol.
Având în vedere rațiunea legii, de a permite proprietarului locului înfundat de a obține acces la drumul public, ar fi excesivă interpretarea textulului citat restrictiv, în sensul reglementării numai a situațiilor în care terenurile se învecinează nemijlocit. În acest caz, proprietarul terenului ce are între el și următorul teren cu acces la drumul public, un obstacol, ar rămâne perpetuu deținătorul unui loc înfundat.
Instanța a mai reținut, pe de altă parte, că la momentul cumpărării imobilului de către reclamant, așa cum se menționează expres în conținutul contractelor autentice, accesul la teren se făcea prin partea de Vest, prin și prin urmare, pe terenul dobândit ulterior de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta, arătând că în mod greșit instanța de fond a interpretat textul de lege ce reglementează servitutea și noțiunea de loc înfundat, prin care se înțelege un fond înconjurat din toate părțile de alte fonduri fără a avea vreo ieșire directă la calea publică.
Practic, cele două suprafețe de teren aflate în proprietatea părților nu se învecinează în niciun punct cardinal, iar în plus, are o serie de proprietăți aflate pe partea cealaltă a râului cu posibilitatea de a avea acces la DN 1A.
Apelanta pârâtă a mai precizat că cele două fonduri sunt desparțite pe latura de vest de râul care are un mal abrupt, existând o diferență de nivel de 2 fără pod de acces sau altă posibilitate de traversare.
Totodată, apelanta a menționat și faptul că instanța, interpretând greșit probele administrate în cauză, a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, în condițiile în care fondurile nu s-au învecinat niciodată, iar depozițiile martorilor și nu pot fi luate în considerare, întrucât rezultatul expertizei conduce la concluzia că traversarea râului nu este posibilă decât prin crearea unui pod.
În plus, la o distanță de 16, respectiv de 75 de m există 2 poduri și un drum ce fac legatura cu DN 1A, fiind nejustificată susținerea instanței de fond în sensul că prin constituirea unei servituți prin care să se tindă la folosirea podului existent ar fi afectate 4 fonduri aparținând unor proprietari diferiți care, în realitate, se numesc.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- iar intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței și a solicitat respingerea căii de atac exercitate, ca fiind nefondată.
La termenul din 5 martie 2008, în baza art.295 coroborat cu art.167 alin 1 Cod.pr.civ. tribunalul a încuviințat apelantei pârâte proba cu interogatoriul intimatului reclamant, fiind prorogată discutarea probei cu o nouă expertiză în specialitatea topografie.
După examinarea sentinței atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de pârâtă, dar și a dispozițiilor legale incidente, Tribunalul Prahova prin decizia civilă nr.167 din 19 martie 2008 respins cererea de suplimentare probatoriilor cu o nouă expertiză în specialitatea topografie, ca neîntemeiată, a admis apelul declarat de apelanta pârâtă SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 1508/20.09.2007, pronunțată de Judecătoria Vălenii d e M, în contradictoriu cu intimatul, a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a respins acțiunea formualtă de reclamant, ca neîntemeiată, luându-se act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, reținând următoarele considerente:
În primul rând, raportul de expertiză în specialitatea topografie întocmit și întregit în primul ciclu procesual este susceptibil să lămurească în tot aspectele litigiului, nefiind necesară efectuarea unei noi expertize, astfel încât a respins cererea apelantei de efectuarea unei noi expertize, potrivit art 295 cu aplicarea art 167 alin 1.Civ.
Potrivit dispoz. art. 616.Civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, fără a avea vreo ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului cu obligația de a-l despăgubi proporțional cu pagubele pe care le-ar putea suporta.
Din interpretarea literală și sistematică a acestui text legal rezultă că stabilirea dreptului de trecere pe terenul aparținând unei alte persoane, are ca situație premisă existența a doua imobile care trebuie să se învecineze pe cel puțin o latură, fondul dominant constituind un imobil fără ieșire la calea publică.
Conform raportului de expertiză în specialitatea topografie întocmit și întregit în cauză de expertul (filele 62-64, 85-87 dosar fond) terenul proprietatea apelantei reclamante nu are linie de hotar cu acela aparținând intimatului pârât, cele 2 imobile fiind despărțite de râul care în acea zonă are un mal abrupt cu o diferentâță de nivel de 2m, așa cum rezultă din depozițiile martorilor și (filele 72, 74 dosar fond).
În plus, potrivit aceluiași mijloc științific de probă nu există vreun pod peste râul în dreptul proprietății apelantei reclamante care să permită accesul intimatului pârât către terenul pretins a fi fond aservit.
Instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a realizat o interpretare extensivă a prevederilor art. 616 Cod.Civ. cărora le-a dat eficiență chiar și în ipoteza expusă mai sus, în care cele două fonduri nu se învecinează nemijlocit.
De altfel, susținerea instanței de fond conform căreia intimatul pârât ar rămâne perpetuu deținătorul unui loc înfundat, nu poate fi luată în considerare în condițiile în care prin întregirea expertizei în specialitatea topografie se constată că mai există o altă posibilitate de acces pentru care traversează cele patru proprietați, care se învecinează într-adevăr cu aceea pe care a dobândit-o prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr.1477 și 1478/2005, cale de acces care în cele din urmă străbate și un alt teren care aparține intimatului pârât, situat pe aceeași parte a râului, care are acces la un podul ce are ieșire la DN 1A.
În aceste conditii, tribunalul a apreciat că este nefondată pretenția reclamantului de a i se constitui un drept de trecere pe terenul proprietatea pârâtei doar pentru că o astfel de ieșire la calea publică îi este mai comodă sub aspectul distanței pe care ar trebui să o parcurgă și numărului de proprietari în contradictoriu cu care este necesar să se judece.
Împotriva deciziei sus menționate a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, arătând în esență că instanța de fond, admițând apelul pârâtei a avut în vedere numai susținerile acesteia, apreciind că reclamantul poate să ajungă la proprietatea sa, traversând alte patru proprietăți cu care se învecinează.
Mai susține recurentul, că în motivarea deciziei atacate cu apel nu se face nicio trimitere la probele existente în dosar și la situația de fapt, din care rezultă că această cale de acces pentru care s-a promovat acțiunea și care este indispensabilă reclamantului a existat întotdeauna, foștii proprietari, martori audiați în prezenta cauză, arătând că atât terenul reclamantului cât și terenul pârâtei le-au aparținut și că pentru a se ajunge la parcela de teren de sus deținută de recurent, foloseau un drum de acces aflat pe parcela de teren din partea de jos, deținută de pârâtă, iar acest drum era un drum pietruit pe care se trecea și cu căruța.
Față de motivele de recurs invocate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
Intimata SC SRL prin reprezentanții săi legali a formulat întâmpinare conform disp.art.115 cod pr.civilă prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a deciziei pronunțată de Tribunalul Prahova.
La dosar, s-au mai depus de către recurentul și concluzii scrise prin care reiterează motivele de recurs formulate, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei tribunalului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate, prin prisma deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova apreciază că aceasta este legală și temeinică, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Astfel, toate criticile formulate de către recurent sunt neîntemeiate, având în vedere că instanța de apel a stabilit în mod corect raporturile juridice existente între părți, situația de fapt dedusă judecății, precum și dispozițiile legale ce au incidență, respectiv art.616 cod civil ce reglementează instituția servituții de trecere, care de altfel și format obiectul cauzei deduse judecății.
Potrivit dispozițiilor legale sus mentionate, proprietarul al cărui loc este înfundat, fără a avea vreo ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru expluatarea fondului, cu obligația de a despăgubi proportional cu pagubele pe care le-ar putea suporta.
Raportând dispozițiile legale sus mentionate, la cauza dedusă judecătii, se poate observa că recurentul nu a făcut dovada cererii sale, dat fiind faptul că raportul de expertiză de specialitate topografie întocmit la cererea părților(filele 62-64, 85-87 dos.fond.) lămurește sub toate aspectele litigiul și anume că terenul proprietatea intimatei pârâte nu are linie de hotar cu acela ce aparține recurentului reclamant, cele două imobile fiind despărțite de râul, care în acea zonă are un mal abrupt cu o diferență de nivel de 2.
De asemenea, expertul concluzionează că nu există vreun pod peste râul în dreptul proprietății intimatei pârâte, care să permită accesul recurentului reclamant către terenul pretins a fi fond aservit.
Expertiza efectuată în cauză se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați, și de la file 72-74 dosar fond, cât și cu recunoașterea recurentului reclamant la interogatoriu (întrebarea nr.2 și nr.10), în sensul că cele patru proprietăți îi aparțin, astfel că în mod corect, a reținut instanța de apel din întregirea expertizei efectuate în cauză, că mai există o altă posibilitate de acces pentru acesta, ce traversează cele patru proprietăți, care se învecinează într-adevăr cu aceea pe care a dobândit-o prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1477 și 1478/2005, cale de acces care în cele din urmă străbate și un alt teren ce aparține recurentului, situat pe aceeași parte a râului, cu acces la un pod ce are ieșire la DN 1A.
Dat fiind situația reținută mai sus, în mod corect s-a apreciat că este nefondată pretenția recurentului de a i se constitui un drum de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, doar pentru că o astfel de ieșire la calea publică, îi este mai comodă sub aspectul distanței pe care ar trebui să o parcurgă și numărul proprietarilor în contradictoriu cu care este necesar să se judece.
În aceste condiții, Curtea apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivarea hotărârii s-a făcut în raport de toate probele administrate în cauză și mai mult decât atât, pe lângă toate acestea, a considerat necesar administrarea în cauză a interogatoriului recurentului reclamant, așa cum s-a precizat mai sus, considerente pentru care, coroborând toate probatoriile, s-a concluzionat în mod corect, că pentru a avea acces la proprietatea sa, recurentul are la o distranță de 16 și de 75 m față de proprietățile sale, două poduri și un drum ce face legătura la DN 1A.
Deci, în concluzie, peste râul există două poduri care permit recurentului accesul de la suprafețele sale de teren către DN 1A. Legea stabilește servitutea de trecere din cauza necesității pentru fondul înfundat de a comunica cu calea publică, iar în speța de față, curtea apreciază că nu ne aflăm în situația unui fond înfundat, ci dimpotrivă recurentul, datorită numeroaselor proprietăți pe care le deține în comuna Măneciu, sat Cheia, are posibilitatea accesului către DN 1A.
În consecință, Curtea apreciază că recursul declarat este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, în conformitate cu disp.art.312 cod pr.civ. nefiind incidente dispozițiile.art.304 pct.9 cod pr.civilă, temei de drept ce a fost invocat în concluziile orale formulate de către recurent, de natură a afecta legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de Tribunalul Prahova.
Urmează a se lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B, str.- -, sector 2, nr.5,.4,.B,.6,.51, cod poștal -, împotriva deciziei civile nr.167 din 19 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în B,-, -.40,.D,.4,.59, sector 6, cod poștal -.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Aurelia Popa Iolanda Mioara
- - - - - -
Grefier,
Red.dact.AP/CC
2.ex. 09.10.2008
apel- Tr.
apel.
-
fond.1385/2006 Jud.V de
fond.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Aurelia Popa Iolanda Mioara
