Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1059/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1059/2008-R
Ședința publică din 19 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de pârâții domiciliat în M,strada -, nr.3..14, județul B, și -ambii domiciliați în sat, nr.41, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în de,-, județul B și intimații pârâți SA B,-, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,strada -, nr.17, sector 5, -toți, cu domiciliu necunoscut, prin afișare la ușa instanței, împotriva deciziei civile nr.87/A din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 509 din 5 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr. 298/2006, având ca obiect: prestație tabulară.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurenții pârâți, și - toți lipsă, reprezentantul lor, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.29 din 8.04.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual și pentru intimatul reclamant -personal, reprezentanții săi, avocat -în baza împuternicirii avocațiale nr.58 din 17.06.2008 eliberată de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat și avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.50 din 19.06.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, lipsă fiind intimații pârâți SC SA B, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 104 lei, achitată prin chitanța nr.398 din 19.06.2008 și timbru judiciar în valoare de 2 RON, upă care:
Reprezentantul recurenților pârâți învederează instanței că este lipsă de procedură cu intimații pârâți de rând 7-11, citați prin afișare la ușa instanței, nefiind citați și prin publicitate.
INSTANȚA, constată că este îndeplinită procedura de citare cu intimații pârâți de rând 7-11, deoarece au fost citați prin afișare la ușa instanței, nedispunându-se citarea lor și prin publicitate.
Reprezentantul recurenților pârâți menționează că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurenților pârâți susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului și implicit respingerea acțiunii introductive a reclamantului ca fiind neântemeiată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial, justificate cu delegația de la dosar. În concluzie solicită a se constata că, soluția dată în apel este lipsită de fundament legal, deoarece pornește greșit de la premisa că, recurentul ar fi acceptat moștenirea după defuncta, astfel, art.76 din Legea nr.36/1995 nu prevede în mod imperativ că notarul public trebuie să administreze probe pentru dovada acceptării moștenirii, existând posibilitatea alternativă a stabilirii calității de acceptant, pe bază de declarații sau probe. Totodată arată că, certificatul de moștenitor nr.68/2006 a fost legal întocmit, inclusiv în ceea ce privește situația juridică a recurentului, care este străin de moștenire, ca efect al împlinirii termenului de prescripție; acțiunea în prestație tabulară formulată de reclamant este inadmisibilă, pentru că, recurentul nu are în proprietate terenul în cauză, convenția nu face referire la cuantumul prețului, care trebuie să fie determinat sau determinabil, aceasta nefiind valabilă din punct de vedere juridic, prețul reprezentând o condiție esențială a actului juridic.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În esență menționează că, nu poate fi primită susținerea recurentului, cum că ar fi străin de moștenire, câtă vreme acesta a înstrăinat o parte din masa succesorală către partea reclamantă.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. În concluzie precizează că, în mod corect și legal, luând în considerare toate probele administrate în cauză, respectiv și declarațiile de martori, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile formulate în cauză, evidentă fiind înțelegerea frauduloasă dintre recurenții și recurentul, în încercarea lor de a-l deposeda pe reclamant de teren, având în vedere că avea cunoștință că fratele ei i-a vândut terenul, sens în care, s-a făcut dovada cu probe testimoniale, în sensul că aceasta a verificat dacă suma pe care i-a comunicat-o fratelui ei, cu privire la vânzarea terenului este corectă, pentru că, inclusiv ea a beneficiat de o parte din această sumă. Mai mult decât atât arată că, intimatul reclamant a folosit acest teren încontinuu din 1995, iar în măsura în care recurenții nu ar fi avut cunoștință despre această vânzare, l-ar fi împiedicat pe reclamantul intimat să-și folosească terenul, teren care a devenit valoros cu ocazia exproprierii.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.509 din 5 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, în dosar nr.298/2006, a fost admisă acțiunea formulată și completată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și Statul Român prin Ministerul Finanțelor B și în consecință, s-a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.68/2006 în ce privește calitatea de moștenitor a pârâtului, întrucât s-a constatat că este străin de succesiune, precum și în ce privește cota parte care îi revine în calitate de moștenitor; s-a constatat că în urma defunctei, decedată la 23.08.2003 au rămas moștenitori, născută, și, descendenți gr.I, și că masa succesorală se compune din suprafața de 5773 mp, nr.top.1374/5 Popești și 7027 mp, nr.top 3080/3 de; s-a dispus predarea moștenirii în cotă de câte pentru și - descendenți gr.I după defuncta ; s- constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.1111/21.02.2006 la Biroul Notarului Public, în ce privește suprafața de 5773 mp, nr. top. 1374/5 Popești; s-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilelor în suprafață de 7027 mp. identificată cu nr.top.3080/3 de și suprafeței de 5755 mp, identificată pe nr.top.1374/5 Popești, CF.571 prin formare de loturi în natură în sensul că s-a atribuit pârâtului suprafața de 5755 mp. identificată cu nr.top.1374/5-a Popești, iar suprafața de 7027 mp. nr.top.3080/3-a de a fost atribuită lui cu echivalarea prin sultă în cuantum de 636 euro (2080 RON); s-a constatat că între reclamantul și a intervenit un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect suprafața de 5755 mp, respectiv nr.top.1374/5-a Popești situate în locul numit "" - CF.571 Popești; prezenta hotărâre urmând a ține loc de act autentic de vânzare-cumpărare; s-a dispus întabularea în CF 571 Popești, pe numele reclamantului a top.1374/5, în suprafață de 5755 mp și au fost obligați în solidar pe pârâții, și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 800 ron, reprezentând onorariu avocațial și 1250 ron onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 08.12.1995 în localitatea de, pârâtul a vândut reclamantului, un teren în suprafață de 0,57 ha situat în de, locul numit, contract în care s-a menționat că pârâtul a primit la data de 08.12.1995 contravaloarea terenului, astfel că între cumpărător și vânzător nu mai sunt alte pretenții, la încheierea contractului fiind prezenții martorii și și că de la data semnării contractului suprafața de pământ vândută a intrat în posesia cumpărătorului, liber de orice sarcini, acesta comportându-se ca un adevărat proprietar.
S-a mai reținut că prin cererea înregistrată la Primăria com. de sub nr. 388/14.03.1991, mama pârâtului, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra 0,58 arabil în, precum și pentru alte suprafețe de teren, iar prin Titlul de proprietate nr. 1603/16.04.2004, cod 50071, i s-a reconstituit acesteia dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,2800 ha, în care este inclus și terenul de sub nr. top. 1374/5 Popești, având o suprafață de 5773/11510, titlu care a fost ulterior întabulat în cartea funciară.
Din examinarea dosarului succesoral nr. 109/2006 al BNP, prima instanță a reținut că la data de 21.02.2006 s-a deschis procedura succesiunii după defuncta (), decedată la data de 23.08.1994 în M, rămânând ca moștenitori () -fiică descendent de gr. I și -fiu descendent de gr. I masa succesorală fiind formată în întregime din parcelele de teren, având nr. top. 1374/5, 3080/3, situate în extravilanul com. de, dobândite cu titlu de reconstituire în baza 18/1991, conform Titlului de proprietate nr. 1603/16.04.2004 și s-a mai reținut că terenul primit cu titlu de reconstituire face parte din suprafețele de teren ce urmează a fi expropriate ca urmare a construirii autostrăzii "Transilvania", motiv pentru care antecontractul încheiat cu reclamantul să nu producă efecte, cu ocazia deschiderii succesiunii după defuncta (), decedată la data de 23.08.1994, pârâtul a rămas străin de moștenire,(menționând că a renunțat în mod tacit la partea lui din moștenire), astfel că întreaga masă succesorală a fost acceptată de () -fiică descendent de gr. prin certificatul de moștenitor întocmit la data de 21.02.2006, având nr. 68/2006-dosar 109/2006, care, la aceeași dată a încheiat la BNP un contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1111, cu fiul ei și i-a înstrăinat acestuia întreaga avere moștenită conform certificatului de moștenitor nr. 68/2006, respectiv parcelele de teren, având nr. top. 1374/5,în suprafață de 5773 mp/ 11510 mp. și top. 3080/3, în suprafață de7027mp/66804 mp. consimțind la întabulare.
Din probațiunea administrată în cauză, instanța de fond a reținut că reclamantul folosește acest teren, de la data întocmirii antecontractului de vânzare cumpărare, în mod continuu, netulburat de nimeni, comportându-se ca un adevărat proprietar, că pârâtul i-a vândut reclamantului imobilul din, în natură arabil în suprafață de 0,57 mp. pentru prețul de 250.000 lei cu intenția ca acesta să- lucreze, deoarece el nu se deplasa la teren, iar reclamantul avea în proprietate teren în imediata vecinătate, că pârâta a știut despre vânzare, iar din interogatoriul luat pârâtului, rezultă că acesta este prieten din copilărie cu reclamantul, de la data vânzării terenului prin contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată redactat de el, reclamantul a folosit terenul în mod continuu, a primit prețul solicitat în întregime, însă nu știe cuantumul 100.000 -150.000 lei.
Prima instanță a reținut din dosarul notarial 109/2006 a BNP, acvirat la dosarul prezentei cauze că nu s-a administrat nici o probă, din care să rezulte că pârâtul este străin de moștenire, astfel că s-au ignorat dispozițiile imperative care reglementează procedura dezbaterii succesorale, respectiv art.76 al.1 din 36/1995, motiv pentru care a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 68/2006 în ceea ce privește calitatea de moștenitor și că prin încheierea înscrisului sub semnătură privată din data de 8.12.1995 prin care a înstrăinat suprafața de 5755 mp cu nr. topo 1374/5 Popești către reclamant, pârâtul, a făcut un act de acceptare a moștenirii, reclamantul folosind continuu și netulburat această suprafață de teren din anul 1995, fără a exista nici un element de opunere din partea lui, sora pârâtului, care, în ziua în care s-a eliberat certificatul de moștenitor la data de 21.02.2006, aceasta a vândut fiului ei, suprafața de 5755 mp din nr. topo 1374/5 Popești precum și suprafața de 7027 mp. din top. 3080/3 de, operațiuni juridice care au fost încheiate imediat după obținerea Titlului de proprietate 1603/2004, pe numele defunctei și cu scopul evitării de către pârâtul de a perfecta contractul de vânzare cumpărare cu reclamantul, datorită valorii substanțiale de care ar putea beneficia proprietarii terenurilor care vor fi expropriați datorită construcției autostrăzii Transilvania și reținând că prin emiterea certificatului de moștenitor și încheierea contractului de vânzare cumpărare arătate mai sus, este evidentă complicitatea existentă între pârâtul și sora acestuia, care au încheiat acestea în frauda drepturilor reclamantului, aceasta din urmă fiind de rea-credință, deoarece a avut cunoștință din anul 1995 că fratele ei i-a înstrăinat suprafața de teren mai sus arătată și a fost de acord cu această vânzare a terenului încasând și o parte din prețul primit de la fratele său, a fost admisă acțiunea formulată.
Având în vedere faptul că a înstrăinat un bun determinat, deși putea dispune de o cotă parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunurilor pe care le dobândise cu titlu de moștenire, prima instanță a reținut că în speță se aplică regulile proprii stării de indiviziune, soarta contractului de vânzare cumpărare depinzând de rezultatul partajului - dacă bunul este atribuit la partaj coindivizarului înstrăinător, contractul rămâne valabil, dreptul cumpărătorului consolidându-se retroactiv și având în vedere că reclamantul a folosit terenul în mod continuu și netulburat suprafața de teren ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare, neopunerea pârâtei la vânzarea terenului, deși avea cunoștință, precum și faptul că nu a intrat niciodată în posesia suprafeței de teren pe care pretinde că a cumpărat-o de la mama sa, a considerat justificată partajarea imobilelor, astfel că a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilelor în suprafață de 7027 mp. identificată cu nr.top.3080/3 de și suprafeței de 5755 mp, identificată pe nr.top.1374/5 Popești, CF.571 prin formare de loturi în natură conform dispozitivului hotărârii.
De asemenea, s-a reținut de prima instanță că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic și reținând că potrivit art. 29 din Legea nr. 7/1996, cel care s-a obligat să strămute sau să constituie în folosul altuia un drept real asupra unui imobil, este dator să-i predea toate înscrisurile necesare pentru înscrierea acelui drept, iar in situația în care cel obligat nu predă înscrisurile, persoana interesată va putea solicita instanței să dispună înscrierea în cartea funciară, hotărârea instanței de judecată va suplini consimțământul la înscriere al părții care are obligația, de a preda înscrisurile necesare înscrierii, considerente pentru care a admis și capătul de cerere privind prestația tabulară și cererea de înscriere în CF 571 Popești, pe numele reclamantului a top.1374/5, în suprafață de 5755 mp, iar în baza art. 274 Cod Procedură Civilă, a obligat în solidar pe pârâții, și să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 800 ron, reprezentând onorariu avocațial și 1250 ron onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și timbrat cu 104 lei taxă timbru și 2 lei timbru judiciar, au declarat apel pârâții, și, solicitând prin motivele de apel admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.87/A din 4 februarie 2008, Tribunalul Bihora respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanții,.în loc.M, str. - nr.2B,.14, jud. B, și, ambii.în loc. nr.41, jud. B, în contradictoriu cu intimații,.în loc. de,-, jud. B, SA, cu sediul în B, sector 1, - - nr.239, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5, și, toți cu domiciliul necunoscut, împotriva sentinței civile nr.509 din 5 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Marghita, pe care a păstrat-o în totalitate.
Au fost obligați apelanții la cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, în favoarea intimatului .
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că, criticile apelanților aduse sentinței apelate sub aspectul referitor la certificatul de moștenitor sunt, așa cum rezultă din dosarul notarial nr.109/2006 al Biroului Notarului Public, acvirat la dosarul cauzei, în cazul procedurii succesoral după defuncta, decedată la data de 23.08.1994, notarul public nu a administrat nici o probă în lipsa declarațiilor apelanților, pentru a stabili dacă aceștia au acceptat succesiunea în termenul legal și întinderea drepturilor succesorilor, așa cum cere în mod imperativ art.76 din 36/1995 modificată și actualizată și, prin urmare, nu există nici o probă în dosarul notarial în care a fost emis certificatul de moștenitor nr.68/2006 din care să rezulte că apelantul este străin de succesiune.
În ceea ce privește cel din urmă aspect, că apelantul este străin de moștenire nu a fost reținut de instanța de apel, câtă vreme s-a făcut dovada că acesta a înstrăinat o parte din masa succesorală a defunctei.
Cu privire la antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8.12.1995 între intimați și apelantul și din perspectiva teoriei moștenitorului aparent, admisă de doctrină și practica judiciară, conform căreia actul încheiat cu moștenitorul aparent se menține dacă este cu titlu particular, cu titlu oneros, o eroare comună și invincibilă asupra calității de moștenitor, s-a reținut de instanța de apel că în speță, apelantul, care susține că este străin de moștenirea defunctei și care, prin eliberarea certificatului de moștenitor nr.68/2006 a fost înlăturat de la succesiunea defunctei, cu probele administrate în cauză s-a făcut dovada că actul încheiat de intimat și apelantul a fost cu titlu oneros, inclusiv acest apelant, la interogatoriul luat în fața instanței de fond, a declarat că a primit prețul solicitat în întregime de la intimatul, buna credință a intimatului reclamant la data încheierii actului sub semnătură privată a existat, acesta fiind convins de calitatea de moștenitor al apelantului, cu atât mai mult cu cât și apelantul a recunoscut la același interogatoriu că este prieten din copilărie cu reclamantul intimat, iar acesta din urmă a intrat în folosința imobilului de la data vânzării pe care l-a folosit continuu.
Totodată, din probele administrate în cauză, mai rezultă că apelanta a avut cunoștință încă din anul 1995 de faptul că apelantul a înstrăinat reclamantului intimat terenul din litigiu, încasând și ea o parte din prețul primit de la apelantul, fiind de rea credință la data la care a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor și înscrierea în acesta a faptului că apelantul este străin de succesiune inclusiv și prin modul în care a procedat ulterior, la încheierea în aceeași zi, 21.02.2006, a contractului de vânzare-cumpărare a terenului în litigiu cu fiul acestuia, apelantul.
Cât privește susținerile apelantului, de inadmisibilitate a acțiunii în prestație tabulară formulată de reclamantul intimat, întrucât terenul în litigiu nu se află în patrimoniul său, instanța de apel le-a apreciat ca nefondate, deoarece acesta a înstrăinat terenul în litigiu, un bun determinat, deși putea să dispună doar de o cotă parte ideală din dreptul de proprietate asupra bunurilor dobândite cu titlu de moștenire, fiind aplicabile în speță regulile proprii sistării de indiviziune, respectiv soarta antecontractului depinzând de rezultatul partajului, aspecte față de care,tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță, ținând seama de folosința continuă și netulburată a terenului de către reclamantul intimat, de neopunerea apelantei la vânzarea terenului, de care a avut cunoștință, și de faptul că apelantul nu a intrat în posesia terenului cumpărat de la mama sa, a dispus, în urma sistării indiviziunii, atribuirea terenului cu nr.top.1374/5, înscris în CF 571 Popești, în lotul apelantului, apreciindu-se în mod corect de instanța de fond, față de probațiunea administrată, că în cauză sunt îndeplinite și condițiile acțiunii în prestație tabulară.
În ceea ce privește lipsa mențiunii cuantumului prețului în antecontractul încheiat la data de 8.12.2005, câtă vreme inclusiv apelantul, la interogatoriu, a recunoscut că a primit prețul de la reclamantul intimat și cât din probele administrate rezultă că acest preț a fost de 250.000 lei, achitat la data încheierii antecontractului, instanța de apel a apreciat că aceste critici ca nefondate.
În contextul tuturor considerentelor mai sus expuse, instanța de apel a respins ca nefondate apelurile și păstrat sentința primei instanțe în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a apelanților, aceștia au fost obligați în favoarea intimatului, la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu suma de 104 lei, achitată prin chitanța nr.398 din 19.06.2008 și timbru judiciar în valoare de 2 RON, au declarat recurs apelanții, și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, anterior introducerii acțiunii, la 21.02.2006 s-a dezbătut succesiunea după def., masa succesorală fiind culeasă de, singurul moștenitor acceptant, fiind străin prin neacceptare.
Decizia din apel este lipsită de fundament legal, s-a plecat de la premisa greșită că ar fi acceptat succesiunea. Art.76 din Legea nr.36/1995 nu prevede imperativ că notarul trebuie să administreze probe pentru acceptarea succesiunii. Certificatul de moștenitor nr.68/2006 a fost legal întocmit, inclusiv referitor la calitatea lui -moștenitor neacceptant, el nu a exercitat acte de acceptare în intervalul de 6 luni de la deces. Chiar dacă s-ar accepta ideea că încheierea antecontractului ar reprezenta un act de acceptare, față de data acestuia -8.12.1995 - a intervenit prescripția dreptului de opțiune succesorală, iar reclamantul trebuia să facă dovada prin fapte pozitive a pretinsei acceptări, în termenul legal de opțiune.
Nu își găsește aplicarea teoria moștenitorului aparent, era necesar ca eroare în care a căzut cumpărătorul să fie una comună, invincibilă, imposibil ca terțul dobânditor să fi putut cunoaște adevărații moștenitori, ori, această imposibilitate nu a existat, intimatul cunoscând existența celorlalți, mai mult, nu a fost o înstrăinare ci o obligația de a face.
Împrejurarea că terenul nu se află în patrimoniul vânzătorului, fiind străin de moștenire după mama sa,ce a fost predată la, nu poate fi ignorată, argumentul referitor la sistarea indiviziunii este eronat, partajul judiciar presupunând existența dreptului de proprietate în patrimoniul vânzătorului, ori, acesta nu a existat, nu exista în acest sens.
Convenția nu a făcut referire la prețul ce trebuia să fie determinat sau determinabil, ea nu este valabilă juridic, prețul fiind o condiție esențială a actului juridic, fără precizarea acestuia nu se poate reține caracterul sinalagmatic al convenției, lipsind cauza actului juridic. Era imposibilă exercitarea acțiunii oblice, reclamantul a devenit creditor după ce dreptul de opțiune succesorală a lui a fost prescris.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant, prin reprezentanții săi, a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Ceilalți intimați pârâți deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu și-au comunicat poziția față de recursul declarat în cauză.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.388 din 14.03.1991 la Comisia locală de aplicare a Legii nr.18/1991 a comunei de -fila 78 dosar fond, numita a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 1,42 ha teren în localitatea, titlul de proprietate fiind eliberat la data de 16.04.2004 sub nr.1630 -fila 5 dosar fond, pentru o suprafață de 1,28 ha teren în localitatea de, din care 5773. în parcela nr.1374/5. Anterior eliberării acestui titlu de proprietate, titulara cererii de reconstituire, a decedat la data de 23.08.1994.
La data de 8.12.1995, între în calitate de vânzător și intimatul reclamant, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată -fila 4 dosar fond, prin care acesta a declarat că i-a vândut terenul de 0,57 ha aflat la din, consemnându-se și mențiunea că a primit contravaloarea acestuia, de față fiind și martorii,.
Din răspunsurile date la interogatoriul -filele 144-145 dosar fond, se reține faptul că recurentul a recunoscut că se cunoaște cu reclamantul cumpărător din copilărie, că acesta folosește terenul chiar înainte de încheierea convenției, că s-a stabilit un preț, nu-și amintește exact -100.000 -150.000 lei pe care l-a primit în întregime. Martorul, ce a și semnat convenția în această calitate - fila 149 dosar fond, a declarat că s-a plătit un preț de 250.000 lei, același aspect fiind confirmat și de martorul -fila 150 dosar fond, ce a mai arătat și că actul a fost scris de către vânzător.
Martorul -fila 182 dosar fond, a declarat că în primăvara anului 1996 se afla în locuința reclamantului unde a venit vânzătorul și sora sa pentru ca aceasta să verifice dacă fratele său i-a spus corect prețul cu care s-a vândut terenul, iar după 10 ani l-au căutat din nou pentru a-i solicita o diferență de preț de 2500 EURO.
Din coroborarea acestor probe, inclusiv recunoașterea recurentului, se reține faptul că prețul convenit, chiar neînscris în convenție, a fost de 250.000 lei, achitat integral, iar sora recurentului, a cunoscut faptul că fratele său a vândut terenul în litigiu.
Sigur că, mama recurentului vânzător a decedat la data de 23.08.1994, iar termenul de acceptare al succesiunii de 6 luni prevăzut de art.700 cod civil a expirat la 24.02.1995, antecontractul de vânzare-cumpărare fiind încheiat după această dată la 8.12.1995, însă, chiar recurentul ce acum invocă că nu ar fi acceptat în termen succesiunea, prin răspunsurile date la interogatoriu, arătat mai sus, a declarat faptul că reclamantul folosea terenul chiar anterior încheierii convenției scrise, aspect din care (întrebarea 3) se reține fără dubiu faptul că au avut loc acte de acceptare anterior expirării termenului de 6 luni prevăzut de art.700 Cod civil, criticile fiind nefondate.
Tocmai prin încheierea convenției, recurentul și-a consolidat poziția sa de moștenitor acceptant, astfel că, orice discuție referitor la inexistența dreptului în patrimoniul vânzătorului sunt neavenite, la fel și excepția de inadmisibilitate a prestației tabulare apare ca nefondată.
Prețul, într-adevăr nu s-a consemnat în cuprinsul convenției sub semnătură privată, însă, atât recurentul vânzător cât și martorii prezenți au confirmat plata acestuia, cuantumul fiind 250.000 lei, mai mult, chiar recurenta a fost anunțată de câtimea lui și s-a și deplasat la intimatul reclamant pentru a verifica acest aspect, conform art.1303 Cod civil, se prevede faptul că prețul trebuise să fie serios și determinat de părți, iar, conform art.1361 Cod civil, principala obligația a cumpărătorului este de a plăti prețul la ziua și la locul determinat prin contract, ori, în speță chiar dacă în cuprinsul actului nu s-a înserat mențiunea câtimii lui, atât vânzătorul cât și martorii prezenți au confirmat că s-a achitat, în cuantum de 250.000 lei, astfel că, orice viciu a actului a fost acoperit iar, criticile apar ca nefondate.
Referitor la certificatul de moștenitor, ambii frați, moștenitori ai def. au fost de rea credință, au indus în eroare notarul cu susținerile neprobate și de altfel, contra probelor, în sensul că, recurentul nu ar fi acceptat în termen succesiunea, fiind încălcat implicit dispozițiile art.76 alin.1-3 din Legea nr.36/1995.
Față de toate considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să-i plătească intimatului 1000 RON cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții domiciliat în M,strada -, nr.3..14, județul B, și -ambii domiciliați în sat, nr.41, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în de,-, județul B și intimații pârâți SA B,-, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,strada -, nr.17, sector 5, -toți, cu domiciliu necunoscut, prin afișare la ușa instanței, împotriva deciziei civile nr.87/A din 4 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă, și să plătească părții intimate, suma de 1000 RON lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:23.06.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:27.06.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
