Actiune in prestație tabulară jurisprudenta. Decizia 1981/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1981/R/2009 | |
Ședința publică din 15 octombrie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu | - - |
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu | - - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul -, precum și recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA-SUCURSALA REGIONALĂ C, împotriva deciziei civile nr. 278/A din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, având ca obiect prestație tabulară.
La apelul nominal la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare pentru a da posibilitatea părților să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente -, avocat -, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul reclamantei este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar întrucât vizează cheltuielile de judecată, iar recursul declarat de pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA - Sucursala Regională C, este legal timbrat cu 94,98 lei taxă judiciră de timbru și 3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 octombrie 2009, pârâta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, un înscris prin care arată că în opinia sa, prezentul litigiu este unul nepatrimonial, având ca obiect obligația de a face.
Curtea, din oficiu, pune în discuția reprezentantei reclamantei-recurente un motiv de ordine publică, respectiv dacă litigiul are sau nu natură patrimonială și împrejurarea referitoare la faptul că sentința instanței de fond a fost atacată cu apel și soluționat în complet de apel la Tribunalul Cluj.
Reprezentanta reclamantei-recurente arată că în opinia sa prezentul litigiu are natură patrimonială întrucât este vorba despre dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil având o valoare de 2300 lei, față de această împrejurare, și având în vedere prevederile art. 2821Cod procedură civilă, consideră că sentința instanței de fond ar fi trebuit atacată cu recurs la tribunal, și pune concluzii în sensul casării deciziei recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la tribunal în complet de recurs, cu cheltuieli de judecată, potrivit dovezii depuse la dosar.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 14104 din 16.12.2008 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Cluj -N s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta - împotriva pârâtei Compania Națională de Ferate "CFR" - Sucursala Regională C, ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Reclamanta a fost beneficiara contractului de inchiriere nr. 884/207/12.01. 2005 încheiat cu Sucursala Regionala CFR C cu privire la apartamentul nr.207 situat in C-N,-. Durata incheierii contractului a fost de maxim 3 ani cu incepere din data de 01.02.2005 (7-8), iar in data de 25.03.2008 a fost incheiat un nou contract de inchiriere pentru acelasi imobil cu valabilitatea cuprinsa intre 01.03.2008-31.08.2008 (9-10).
In cursul anului 2008, parata a decis sa vândă o parte din imobilele inchiriate angajatilor (6). In acest sens Directorul General al Companiei Nationale CFR a emis dispozitia nr. 13/25.08.2008, dispozitie prin care a fost modificata Dispozitia nr. 31/1999. Prin aceasta noua dispozitie s-a stabilit ca nu pot fi cumparate locuinte de serviciu de catre acele persoane care au detinut sau detin in proprietate, singure sau impreuna cu familia, o locuinta, inclusiv o locuinta cumparata din fondurile Statului ( 13-15).
Reclamanta a formulat o cerere prin care si-a exprimat optiunea de a cumpara locuinta in care locuia in chirie (17), parata raspunzandu-i ca nu poate onora cererea sa intrucat nu indeplineste cerintele art. 14 din Dispozitia nr. 13/2008 ( 27).
In urma acestui raspuns, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare in judecata, fiind invocate dispozitiile DL 61/1990 si ale art. 7 din Legea nr. 85/1992.
Din coroborarea art. 1 din 82/1995 și art. 1 din Decretul -Lege nr. 61/1990 ar rezulta ca atat vanzarea, cat si cumpararea de locuinte in discuție se poate face doar daca există acordul ambelor parți contractante, nici una dintre parti neputand sa fie obligata sa contracteze impotriva vointei sale.
Astfel, parata este singura in masura sa aprecieze asupra oportunitatii si conditiilor vânzării. O alta interpretare contrara duce la anihilarea principiului liberatatii contractuale si echivaleaza cu incalcarea art.1 din Primul Protocol aditional la CEDO, articol care ocroteste dreptul de proprietate al paratei.
S-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7 din acelasi act normativ,locuintele construite din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, altele decat locuintele de interventie, vor fi vandute titularilor contractelor de inchiriere, la cererea acestora, cu plata integrala sau in rate a pretului, in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi.
Evaluarea si vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 si 2 si la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au incheiat contracte de vanzare-cumparare pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se vor face in conditiile Decretului-lege nr. 61/1990 si ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficientii de uzura din Decretul nr. 93/1977, la un pret indexat in functie de cresterea salariului minim brut pe tara la data cumpararii, fata de cel existent la data intrarii in vigoare a Legii nr. 85/1992.
Insa, parata nu este o companie nationala cu capital de stat, ci, asa cum prevad dispozitiile art. 1 din HG 581/1998, este o societate comerciala pe actiuni careia ii este recunoscut dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile (art. 52 alin. 1 lit. b) din OUG 12/1998.
Prin aparitia OUG 12/1998, a Legii nr. 89/1999 si HG 581/1998, imobilele din domeniul privat al Statului care era administrat de catre CFR a trecut in proprietatea privata paratei, locuintele de serviciu nemaifacand parte din fondul locativ de stat.
S-a reținut calitatea de chiriaș a reclamantei dovedita cu copia contractului de inchiriere aflat la filele 8-11, insa reclamanta a avut si alta locuinta in proprietate, astfel ca in mod temeinic parata a respins cererea acesteia si a refuzat sa-i vanda imobilul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta iar prin decizia civilă 278/29.04.2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte apelul reclamantei și s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei împotriva pârâtei Compania Națională de Ferate CFR SA fiind obligată pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare în condițiile Decretului-lege 61/1990 și a Legii 85/1992 pentru imobilul situat în C-.II,.24 C, menținându-se restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
Între părți s-au încheiat contracte de închiriere având ca obiect apartamentul 207 din imobilul situat în C-N-
Pârâta a decis să vândă o parte din imobilele închiriate angajaților săi.
Aceasta a stabilit printre condițiile vânzării și dispozițiile date de directorul general al pârâtei.
În prezent pârâta este o societate cu capital privat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 85/1992 locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere cu plata integrală sau în rate a prețului în condițiile D-L 61/1990.
Aprecierea instanței de fond că vânzarea și cumpărarea de locuințe de natura celei aflate în discuție se poate face doar dacă există acordul ambelor părți nu poate fi primită întrucât așa cum se arată într-o motivare a Curții Constituționale prin care s-a constatat constituționalitatea art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 obligația de vânzare către chiriași prev. de disp. Legii 85/1992 este astfel cum a statuat Curtea Constituțională o obligație in rem. Instituită în considerarea obiectului (locuință construită din fondurile unității economice sau bugetare), iar nu o obligație in personem reglementată în considerarea subiectului, societate comercială care s-a format în urma privatizării.
Este real că pârâta este în prezent societate cu capital privat însă aceasta a dobândit atât drepturile cât și obligațiile preluate în urma reorganizării.
De aceea obligația instituită de art. 7 din Legea 85/1992 subzistă și în sarcina noii entități juridice.
Întrucât reclamanta întrunește condițiile prev. de Legea 85/1992, fiind beneficiara unui contract de închiriere legal întocmit, aceasta este îndreptățită să solicite aplicarea disp. Legii 85/1992.
De aceea aserțiunile referitoare la posibilitatea aprecierii oportunității și condițiilor vânzării de către pârâtă nu pot fi primite întrucât și aceasta are obligația instituită în sarcina sa potrivit disp. Legii 85/1992.
În ceea ce privește însă cererea reclamantei ca în cazul în care pârâta refuză să încheie actul autentic hotărârea să țină loc de contract de vânzare-cumpărare instanța a apreciat că această cerere nu poate fi primită pentru următoarele considerente:
O astfel de cerere de executare silită atipică implică existența unei convenții, mai exact a unui antecontract susceptibil de a fi executat silit atipic.
În cazul de față ne aflăm în fața unei obligații legale, in rem, stabilită în favoarea reclamantei.
De altfel, potrivit disp. legale cuprinse în art. 19 din Decretul Lege 61/1990 convențiile încheiate în temeiul acestuia constituie titlul executoriu, astfel încât pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic este lipsită de interes.
Pentru considerentele de mai sus în temeiul art. 296 pr.civ. instanța a admis în parte apelul declarat și a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă, obligând pârâta să încheie cu reclamanta contract de vânzare-cumpărare în condițiile Legii 61/1990 și ale Legii 85/1992 pentru imobilul situat în C-N,- A. II,. 207, județul C,menținând restul dispozițiilor sentinței apelate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Compania Națională de Ferate CFR SA solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu, față de obiectul și valoarea litigiului a pus în discuția părților în virtutea principiului contradictorialității natura acestui litigiu patrimonială sau nepatrimonială.
Astfel, instanța reține că litigiul vizează raportat la petitele acțiunii, dobândirea unui drept real de proprietate în condițiile Decretului-lege 61/1990 și ale Legii 85/1992 asupra unui imobil, situație în care natura litigiului este una patrimonială.
Din actul de la fila 52 dos.instanței de fond, rezulta că prețul de vânzare a locuinței din litigiu Cămin CFR - 28/A este de 2.481,77 lei.
Așa fiind, față de această valoare a obiectului acțiunii în cauză sunt incidente dispoz.art.2821pr.civ. iar calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond este recursul la Tribunalul Cluj și nu apelul.
Ca atare, față de cele sus expuse, instanța urmează a admite recursul, a casa decizia civilă 278/29.04.2009 și a trimite cauza la Tribunalul Cluj, pentru rejudecare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - și pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA - SUCURSALA REGIONALĂ C, împotriva deciziei civile nr.278 din 29 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite calea de atac spre rejudecare la tribunal, ca recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.PE/CA
17.11.2009 - 5 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Chiș Ana Ionescu
